Spre China din Mogoșoaia-35

Biserica creștină


Eu unul nu am nimic cu niciuna dintre religii și cu niciunul dintre popoarele lumii dar ar fi bine să nu uităm că cel mai cunoscut evreu din lume, după Iisus Hristos, a fost Karl Marx. În 1848 Karl Marx a primit o scrisoare de la rabinul lui, Rabbi Baruch Levy în care se spunea: „În această nouă organizare a omenirii, copiii lui Israel, risipiți în toate colțurile pământului vor fi peste tot, fără opoziție în clasa conducătoare, în special în cazul în care acestea pot pune masele de muncitori sub controlul lor exclusiv. Guvernele națiunilor membre ale viitoarei Republici Universale vor cădea fără efort în mâinile lui Israel, datorită victoriei proletariatului. Proprietatea privată poate fi suprimată de conducătorii neamului evreiesc, care vor administra peste tot fondurile publice. Astfel promisiunea din Talmud, în conformitate cu care, atunci când va veni timpul lui Mesia, evreii vor poseda bunurile tuturor popoarelor pământului, se va face”
Organizația B'nai B'rith, Fii Alianței, este creată în 1843 în SUA, lojă rezervată exclusiv evreilor. Ea a înființat loja israelită „ Alianța drepților” care a devenit societatea secretă „ Liga comuniștilor”. În prefața la ediția a doua a Manifestului Comunist, Marx și Enghels confirmă că această societate i-a însărcinat cu redactarea și publicarea unui program teoretic și practic al partidului. Să nu uităm că Marx, pe data de 17 noiembrie 1845 a devenit membru al Lojii Socialiste de la Bruxelles.
Existența societăților secrete actuale, Comisia Trilaterală, Consiliul pentru Relații Externe, Grupul Bilderberg, nu mai este un secret. Secret rămâne gradul de control și manipulare al acestor organizații asupra evenimentelor majore ale lumii, asupra marilor corporații și bănci, asupra conducătorilor de stat și de guvern. Dacă Sadam Hussein, Yasser Arafat, Mihail Gorbaciov, George Bush și Tony Blair au fost francmasoni de gradul 33 de ce nu am fi de acord că Marx, Engels, Lenin, Stalin, Troțki și Mao Zedong au fost membrii cu rang înalt în Loja Marelui Orient?
Contaminat de ideile lui Marx, Mao pornește represiunea împotriva tuturor cultelor pe întregul teritoriu chinez încă din 1949. Conceptul lansat de Engels, potrivit căruia religia a fost inventată de asupritori pentru a conduce masele a devenit piatră de căpătâi pentru Mao Tzedong.. „Pentru o reală fericire a maselor, este necesară nimicirea religiei ca fericire iluzorie a omului. Chemarea adresată maselor de a nu-și mai face iluzii cu privire la condițiile lor este o chemare la abandonarea condiției care necesită iluzii. Ca atare, critica religiei este critica acestei văi a plângerii a cărei aureolă este religia.” „Religia este semnul creaturii oprimate, sentimentul unei lumi fără inimă și sufletul condițiilor fără suflet. Este opiumul maselor.” „Primul amendament pentru fericirea oamenilor este abolirea religiei.” „Religia nu mai este decât mărturia abstractă a absurdității particulare, a capriciului privat, a arbitrarului.” „Ateismul este umanismul mijlocit prin suprimarea religiei, comunismul e umanismul mijlocit prin suprimarea proprietății private.” Toate aceste citate enumerate mai sus au menirea de a susține faptul că ura asupra întregului popor nu a avut margini.
Îndelungată cultură și tradiție a poporului chinez este bazată pe credință și pe venerarea virtuții. „Filozofia” Partidului Comunist contrazice în mod absolut cultura autentică tradițională chineză. Cultura tradițională respectă poruncile cerului, așa cum spunea Confucius: „Viața și moartea sunt predestinate, iar bogăția și poziția sunt determinate de Cer” .Confuciansimul, ca și celelalte religii, pune preț pe familie, dar Manifestul comunist promovează deschis abolirea familiei. Cultura tradițională diferențiază chinezii de străini, dar Manifestul Comunist sprijină în mod clar sfârșitul națiunilor. Mao, privitor la intenția de a distruge religia spunea : „Dacă vrem să răsturnăm o autoritate, trebuie mai întâi să facem propagandă și să muncim în zona ideologiei”. Cultura tradițională chineză a acționat fără îndoială ca un obstacol uriaș în înfruntarea Căii de către PCC și în lupta acestuia cu Cerul. Cultura tradițională chineză crede în zei și în poruncile cerești. Acceptarea poruncilor Cerului presupune că cei care conduc sunt înțelepți, trebuie să urmeze Calea și să fie aleși conform destinului. Acceptarea credinței în zei implică acceptarea faptului că autoritatea asupra umanității este fixată în Cer. „Þelul major al PCC a fost și a rămas distrugerea simultană a celor trei religii. Imediat după ce a înființat guvernul, PCC a început distrugerea templelor, arderea scripturilor și a forțat călugării și călugărițele budiste să se reîntoarcă la viața civilă. Lenin spunea: „cel mai ușor mod de a captura o cetate este din interior”așa că PCC a început lupta din interior și a cooptat de partea partidului conducătorii religiilor. În cartea Persecutarea Creștinilor de către PCC, carte publicată în 1958 se arată că numărul clericilor uciși a fost peste 8.800 iar al celor deportați la peste 39.000 trimiși în lagăre de muncă forțată. Partidul Comunist Chinez a confiscat proprietățile templelor, a forțat călugării și călugărițele din toate religiile să studieze marxism-leninism pentru a le spăla creierele și chiar i-a dus la muncă forțată. Diverse grupuri religioase din China au fost desființate de PCC în urma suprimării brutale. Pătrunderea creștinismului în China s-a făcut prin intermediul unei misiuni a Bisericii Asiriene a Răsăritului în anul 635 fapt marcat pe stela nestoriană existentă la Xian.
Catolicismul este găsit prezent în China începând cu anul 1840, în timpul Războiului Opiumului, astăzi existând circa 100 de episcopii cu peste 5 milioane de credincioși în circa 5000 de biserici. Ortodoxia a pătruns în China tot cam în aceeași perioadă cu catolicismul, astfel că atunci când Împăratul Kangxi, aducând cazaci și mongoli din Siberia , luați prizonieri împreună cu preotul lor.Cincizeci de ani mai târziu s-a întemeiat la Beijing prima misiune ortodoxă de către ruși. În cartea „Beijing:misiune spirituală a Rusiei în Chna”, carte publicată în 1939 la Tianjin, se face referire concretă la Misiunea Ortodoxă Rusă, înființată în China în 1886 la Beijing. Misiunea a avut sediul în Biserica Buna Vestire, care deținea o școală ruso-chineză, cu sală de sport, în care copii chinezi au studiat în limba rusă. În ziua de 21 iunie 1870 în portul Tianjin, consulul francez de religie romano-catolic, împușcă un gardian chinez, declarând că omorul a fost comis de un „creștin”iar mulțimea a reacționat imediat omorând atât pe consulul francez cât și pe toți creștinii ce se găseau în zonă. Teoretic acesta este începutul urii chinezilor față de creștini, indiferent dacă erau catolici sau ortodocși. Răscoala Boxerilor, care avea drept țel eliminarea influențelor străine a dus și la prigoana împotriva creștinilor, astfel apărând primii martiri. Valul de cruzimi a dus la arderea din temelii a Misiunii Bisericească Rusă, dându-se foc bibliotecii, paraclisului și arhivei.În ciuda revoltei „boxerilor”, în China au rezistat 32 de biserici ortodoxe la care veneau să se închine aproape 6.000 de credincioși. În locul unde se afla Misiunea Ortodoxă din Beijing a fost construită Biserica Tuturor Sfinților Mucenici, unde au fost aduse moaștele martirilor ortodocși chinezi. După ce comuniștii au venit la putere, în 1921, lăcașul de cult a fost dărâmat, iar acolo a fost zidită ambasada rusă . Din punctul meu de vedere misionarismul, de orice fel ar fi fost el, a produs numai rău încercând să schimbe stări ale locului și ale pământului ce dăinuiau de mii de ani. Ce au adus misionarii în Havai în afară de sifilis și alcoolism? Dar în India, în afară de distrugerea unor temple vechi de mii de ani produsă de clanul Nehru? Astăzi ortodoxia nu este recunoscută oficial drept religie pe teritoriul Chinei dar este tolerată astfel că, drept religii recunoscute există: budismul, catolicismul, islamul și taoismul.Beijingul recunoaște Biserica Ortodoxă Autonomă Chineză dar doar în provincia Xinjiang și în Mongolia. Rigiditatea manifestată de chinezi privitor la admiterea și recunoașterea ortodoxiei ca religie oficială este generată de teama că în acest mod Rusia poate dezvolta influență în China. Drept minorități naționale ortodoxe existente în China sunt de menționat: evenkii, din Rusia și din China, și evenii, trăitori de asemenea în ambele țări, ortodoxia fiindu-le religie tradițională în urma expansiunii ruse în Siberia. În 1957, când Mao Zedong a început naționalizarea Bisericilor prin crearea Asociației Patriotice, Patriarhia Moscovei s-a plâns de planurile chineze și a oferit autonomie deplină misiunii ortodoxe din China.
Am aflat că o biserică ortodoxă pot găsi la Beijing în incinta ambasadei Rusiei pe strada Dongzhimen Beizhongjie așa că am dorit să aprind o lumânare în cinstea celor 22 de martiri chinezi pentru ortodoxie. Biserica cu hramul Adormirea Maicii Domnului datează din anul 1732 și a fost restaurată între iunie 2008 și iunie 2009 dar fiind în interiorul ambasadei Rusiei și datorită faptului că nu am cerut accesul cu câteva zile înainte și nici nu eram pe o listă aprobată nu mi s-a permis accesul și am renunțat. În ciuda unei renașteri anemice petrecută între anii 1934-1946 când Întâi Stătătorul ortodoxiei din China a fost Sfântul Ioan Maximovici, episcop al Shanghaiului, Revoluția Culturală din 1966 a distrus și puținele biserici rămase nedărâmate.
Primii preoții misionari romano-catolici au popsit în China în secolul al XIII-lea astfel că în anul 1299 este construită prima biserică iar a doua a fost ridicată vis a vis de palatul Imperial în anul 1305. În timpul dinastiei Yuan romano-catolicii au cunoscut o largă răspândire dar acest vârf a coborât până aproape de dispariție. O nouă revigorare o cunoaște biserica romano-catolică în China abia la începutul anilor 1700. Cu această ocazie s-a dezvoltat acel schimb extraordinar de informații între vest și China. Dacă inițial intransigența față de prozelitismul catolicismului era deosebită, pe timpul Dinastiei Qing se permite misionarilor francezi să intre și să facă prozeliți în Tibet. Datorită rigidității canoanelor catolice față de obiceiurile milenare ale chinezilor privitoare la strămoși, catolicismul nu a avut o dezvoltare spectaculoasă. Chiar dacă în 1943 Vaticanul a stabilit relații diplomatice cu China, totuși China se află în conflict cu Vaticanul, nepermițând ordinarea episcopilor numiți de biserică ci a celor numiți de PCC.
Despre Catedrala Nordică din Beijing se spune că este cea mai mare. Ridicată inițial în 1887, după repetate distrugeri, cea mai puternică pe timpul Răscoalei Boxerilor, a fost reconstruită și reparată astfel că astăzi Catedrala Mântuirii este în funcțiune chiar dacă pe timpul Revoluției Culturale a fost transformată în depozit, activitate în urma căreia s-au pierdut unele dintre picturile de pe pereți.
Am dorit să merg să o văd pe cea mai veche așa că, am luat un taxi și am arătat pe hartă șoferului Nantang sau Biserica din Sud, așa cum este cunoscută Catedrala Neprihănitei Zămisliri, Xuanwumen. Construită în timpul Dinastiei Qing, în timpul domniei Împăratului Shunzhi, pe rămășițele capelei Xuanwumen, această catedrală a fost construită în doi ani de un iezuit german. În semn de respect pentru împăratul care vizitase șantierul în nenumărate rânduri și care îi înmânase o stelă care atesta că acea construcție a fost ridicată cu încuviințarea lui, Schal a cerut să se scrie pe portal "Respect Învățăturile Căii Cerului". Statuia aurie, în mărime naturală a iezuitului desculț ce te întâmpină pe aleea de la intrarea spre catedrală este flancată de lampioanele colorate ce coboară în coloane din copacii din preajmă.