fumător bețiv și curvar cu păr bălai și ochi albaștri
suplu umeri largi și mușchi puși cu lopata
zilnic bărbierit până la os cu gropiță în barbă și
bicepșii păroși așa l-am cunoscut când din tren cu
geamantanul în mână și repartiția în buzunar am fost
debarcat direct în fușalăii vieții departe de casă
speriat ca de bombe aproape imberb rotofei și numai cu-n metru și șaptezeci și șase la mine cum naiba să nu fiu invidios pe dezinvoltura și clocotul vieții din el
ce bucuros am fost la trei luni când mi-a zis gata
dă-le dracului de scrisori că și-așa pipăită-i de altu
și-i place am văzut că ți-ai cumpărat cămașă cravată
pantofi și costum la patru ace și hai să vezi și tu orașul
ia de-aici aparatul și dă-ți floacele jos
atunci am intrat prima dată într-un restaurant și
primul coniac l-am băut amețit mă țineam după el cățeluș
la agățat să ieși totdeauna cu unu mai urât decât tine
la subsuori să te razi să nu puți și gura s-o speli
fără usturoi fără ceapă și două batiste la tine să ai
să nu umbli ca Jipescu cu muci pe cravată și puchine
la ochi
hei doamne ce viață am dus în Brașov coana Ileana
și Ghizi unguroaica în cizmulițe cu fundul bombat
și sâni voluptoși cu el am jucat figurant în Dacii
el dacul bărbos eu la romani și la Șura Dacilor
ce miel am mâncat în blană pus pe jăratec și-acuperit
cu pământ într-o zi l-am văzut abătut ca-ntr-o
carapace închizându-se-n el la două luni a dispărut
se mutase la Metrom era toamnă da îmi amintesc
îmi părea rău după el și Tâmpa era îmbrăcată-n aramă
în primăvara când pe Răcădău erau cireșii în floare
mi-a adus invitație la nuntă frumoasă Elvira și
culmea romașcană de-a mea avea tot ce îi trebuia
unui drac îmbrăcat în piele de înger să-l lege
pe viață de ea șuvoi nestăvilit viața la rândul
meu amețit de o fată cu ochii plecați și părul buclat
m-am însurat am plecat crucea drumurilor noastre pustie
timpul val înspumat ne-a tot legănat până ne-a dat
cu tâmpla de țărmuri retras la moștenirea nevestei
șchiopăta era înspre vară la scuturarea florilor de măr
sudor zise lonjeroane agățat aiurea în cârligul macaralei au căzut și mi-au rupt degetele de la
picior la al treilea copil m-am făcut bucătar la
al patrulea bucătar marinar copiii sunt mari fetele
la casele lor băieții în lume fără nepoți mama lor
nu mai fumează nu bea dar are-un ceva

azi dimineață în piață l-am întâlnit vino îmi spuse
și-am mers într-un birt dă-mi fato o cană clocotită
de apă din buzunar a scos un plic ceaiul îi mirosea
a ceva și-a lavandă mie mi-a dat un rachiu știu
măi Ioane că scrii poezii și te iert că eșzi exaltat
dar să știi de la mine ca viața noastră
e-un mare rahat la aparat ai auzit borfașii
vor să scoată infractorii din pușcării vezi doamne
că-s pline ia dă-mi puterea o zi să iau hotărâri
le-aș da apă cât să nu moară de sete cât să nu moară
de foame mâncare și căldura cât să nu moară de frig
patul țambal legat de perete și-un scaun sub ștreangul bine uns să aibă libertatea la gât să și-l pună câd vor
pușcăria să le fie iadul lor pe pământ ieșind
din ea ca iepurii să gonească de câini hăituiți

îmi sună telefonul îi zic nevasta dă din cap
cu năduf du-te asta e viața Ioane și basta