Eram la o masă din patiseria "Khobz al skhun" (Pâine caldă), de pe bulevardul Muhammad al Khamis (Muhammad al V-lea) din Casablanca. Mâncam o prăjitură, denumită "mille feuilles" (o mie de foi) și am observat că se apropie de mine un tânăr cu tenul închis, ușor gălbui, cu părul negru, tuns scurt, dat cu gel, ale cărui buze cărnoase erau deosebit de senzuale. L-am recunoscut pe Mahmud (Slăvitul), cel care, cu câteva zile în urmă, într-o pauză a ședinței de desen de la Institutul Industrial Superior, mi-a fost prezentat de studenta mea Jamila (Frumoasa), ca fiind prietenul ei. El s-a așezat lângă mine și mi-a spus că patiseria este proprietatea tatălui său, Maaruf (Cunoscut), care se apropiase deja de noi. Era un bărbat de înălțime medie, mușchiulos, cu burtă respectabilă, ușor chel dar, în compensație, păros pe piept până la baza gâtului. Pe fața lui se vedea zâmbetul omului care se simte bine în pielea lui. Avea ochii negri, foarte vioi, iar buzele umede, ca unse cu grăsime. L-am invitat să se așeze la masă. Mahmud, politicos, și-a cerut permisiunea să plece, așa că am rămas numai cu tatăl lui, care, după unele ezitări, și-a manifestat intenția să-mi povestească istoria vieții lui. L-am încurajat cu mare plăcere...
- În prezent sunt văduv deoarece, acum o lună, a murit Fahima (Înțeleapta), care era cu 20 ani mai în vârstă decât mine. M-am născut într-un cătun din munții Atlasul Înalt. Familia mea era foarte săracă și toată copilăria mi-am petrecut-o păzind caprele la păscut. În cătun nu era școală, și așa am rămas analfabet până azi. La 18 ani mi-am dat seama că acolo nu am nici un viitor, astfel că mi-am luat rămas bun de la părinți și de la cei cinci frați și cele cinci surori. Am coborât pe jos, cale de 30 de kilometri, urmând valea tumultosului pârâu Urika, până ce am ajuns în Marracș (Marrakech). Acolo, cu puținii bani pe care îi aveam, am cumpărat un bilet de autobuz și am ajuns la Casablanca. Aici am găsit de lucru la patiseria aceasta, care aparținea fostei mele soții. Ea o cumpărase de la un "pied noir" (francez de origine europeană stabilit în Africa de Nord). Dormeam în spatele cuptoarelor și mă sculam cu noaptea în cap să aprind focul, pentru ca, la primele ore ale dimineții, să iasă prima șarjă de pâine caldă. Fahima era conștientă că la vârsta ei, de aproape 45 de ani, menopauza putea să apară curând. Era o femeie slabă, cu sânii mici, de înălțime medie. Avea un mers drept cu pași mărunți și cu o ușoară legănare a șoldurilor. Purta permanent un batic cu nod la ceafă, care îi acoperea obrajii și ridurile „laba gâștii” din colțul ochilor. Avea ochii mici, negri și încercănați, ca la bolnavii de rinichi. Tenul închis, ușor gălbui, accentua impresia de persoană bolnavă. Singurul element senzual de pe fața ei erau buzele cărnoase. Uneori, în rarele ocazii când râdea, în ochi îi apăreau niște luminițe jucăușe, care dispăreau repede. Deși avusese unele propuneri de căsătorie, Fahima le refuzase categoric. Se temea să ajungă soție, situație care, conform religiei noastre musulmane, echivala cu pierderea poziției dominante în familie. Eu păream a fi bărbatul docil, pe care să-l domine și cu care să-și realizeze visul de a avea un copil. Într-o seară, Fahima m-a invitat pentru prima oară în apartamentul ei de la etaj, ca să bem un "șai" (ceai) de mentă. Bănuiam intenția ei, dar mă simțeam nepregătit. Avusesem de mai multe ori relații sexuale cu o văduvă din cătunul meu din munții Atlasul Înalt. Cu fetele de acolo nu îndrăzneam să am experiențe sexuale normale pentru că ele nu doreau să-și piardă virginitatea. În perioada pubertății și adolescenței, încercasem diverse perversiuni sexuale cu verișoarele și verișorii mei, când se întâmpla să mă prindă noaptea pe la ei și dormeam laolaltă în camera copiilor, pe saltelele întinse direct pe pardoseală.
- Cu verișoarele și verișorii? am întrebat eu, uluit.
- Da, de altfel, cred că mai mult de jumătate dintre prietenii copilăriei mele au avut măcar o experiență sexuală anală. De asemenea, mai încercasem să-mi satisfac libidoul cu caprele pe care le duceam la păscut.
- Chiar cu caprele? nu m-am putut abține să-l întreb.
- Desigur. Pentru păstorii de vârsta mea de atunci, această satisfacție sexuală nu era rară. Când am intrat în apartamentul patroanei, eram foarte emoționat. Fahima nu mai purta fularul islamic, astfel că i-am văzut, pentru prima oară, părul ei șaten și buclat, lăsat să cadă pe umeri, fapt care m-a excitat brusc. Amândoi ne simțeam blocați, incapabili să rupem tăcerea. Totuși, într-o oră, am convenit să ne căsătorim. Recunosc că pentru mine a fost un mariaj din interes. El a făcut o pauză de un oftat, după care a continuat. Eu am fost tot timpul un bărbat docil. Ea m-a dominat din toate punctele de vedere. La un an după căsătorie s-a născut fiul nostru, Mahmud.
- Și acum, doriți să vă refaceți viața?
- Am 45 de ani și vreau să recuperez cei 20 de ani trăiți cu o femeie mai în vârstă cu 20 ani decât mine. De aceea, intenționez să mă căsătoresc de mai multe ori și numai cu fete tinere.
- Nu credeți că, totuși, diferența de vârstă este cam mare?
- La noi acest lucru nu este considerat extraordinar. Eu aș vrea să urmez exemplul Profetului Muhammad, care a trăit 24 ani cu soția lui, Khadija, o femeie mai în vârstă decât el cu 15 ani, iar după moartea ei, s-a recăsătorit de multe ori, astfel că, la un moment dat, a avut nouă soții tinere. Acum ați înțeles?
- Cred că încep să înțeleg, am bâiguit eu. Prăjitura se terminase, așa că mi-am luat rămas bun de la domnul Maaruf și am plecat, având, în gură, gustul de "mille feuilles" și, în minte, o mie de întrebări retorice.