după alesul oilor și prima zăpadă abia așteptam
să se pună ghergheful prinsesem ușor vicleșugul
alesului și-mi plăcea dar și ce întâmplări bârfe
și glume de multe ori cam slobode gustoase pe care
desigur urechea mea de copil nu le auzea nu-i așa
dar cel mai mult mi-ar fi plăcut să stau lângă
Lenuța Tincăi c-un an mai mare e într-a cincea
degeaba încerc de o vreme să-i sar în ochi că
mă privește de sus cu capu bălai și coada pe-o patre
zicându-mi da sau nu cu buze rozii țuguiate îmi
e o ciudă pe mama în seara asta Lenuța are doar o
bluzică albă cu guler răsfrânt i se vede gâtul
cu perișori fini și zulufi și unghiul ascuțit
arată drumul spre acele două ceva ca niște țâuri
ce-mpind în piepții bluzei zic mamă vreau și eu
să aleg la flori că m-am plictisit tot la margini
bine dar să nu greșești că-ți rup urechile și-mi
face loc fuga Ioane până nu se răzgândește
Lenuța se trage spre mă-sa să n-o ating hâhâ
harnic și priceput ce mai Ion se pune pe treabă
cu stânga strecoară degetele printre fire unu
pe față unu pe dos trece jârghiuța bate cu furculița
pentru-ndesire după un timp se mișcă spre stânga
ea fuge nu-i nimic înc-un pic așa vezi mamă e bine
da Ionică mamă e bine bravo mă-torc către ea mă
pricep nu-i așa și mă mai foiesc un pic către ea
da și mă-mpinge cu șoldu o țâră mă-mpig mi-aplec capul
m-aștept la o palmă nimic mamele vorbesc de Coculeana
care era gata gata de n-ajungea la timp la spital
avortase curios urechile prind frânturi de cuvinte
aud mai bine respirația și gândurile mele vraiște
oare de ce ochii-mi tot fug spre ghemul din poalele ei
vezi zice mama nu te ridica cu culoarea prea sus da
zic cucu ce-ai zis cu altă culoare fac pe de margina
florii așa mamă așa și continua vorba lasată ceva despre
varza murată am trei jârghiuțe de trei culori ce bine
mă simt trec una fac lațul îi dau drumul și alta
și alta se leagănă mâța privește a avut două
tentative de joacă dar Lenuța a plesnit-o peste
bot bine că nu pe mine iaca taman acu cade deșirându-se
culoarea galbenă între picioarele noastre am încătro
nu mă aplec bag mâna capu-i pe ghem ea mă apasă cu cotu
jurubița-i în mână dar încă mai caut că-i atăt de
plăcută de fiecare dată atingerea piciorului ei delicios
de moale și cotu tot ghionturi ușoare mă ridic roșu
de-atâta efort și cred că-s prea multe lemne pe foc
pe furiș o privesc dă din cap dar e o lumină la colțu
gurii ridică brațele să-și aranjeze părul scoate
o clamă o desface în dinți și înainte s-o prindă
în păr mă-nțeapă în coaste ușor ne zâmbim pe gherghef
sigur creșteau muguri ce-ai avut măi băiete că toată
noapea ai dat din mâini și ai râs visam mamă că zbor

fărămat e ghergheful în pod plin de praf ca mine de
timp mugurii de pe el n-au înflorit niciodată