un amănunt dintr-o discuție veche mă tot
urmărește în gând eu când m-am trezit rămăsese
ca stâlp în gardul despărțitor al grădinilor
ce fuseseră trup avea o oală mare de sarmale
cu buza și torțile rupte pusă în cap mi-aduc
aminte de el că eram fascinat de pasărea cu
roșu negru și alb care în salturi curbate de
zbor venea se agăta de el și cioc cioc cioc
trrrrrr cu ciocul îi zbârnâia capul și-a făcut
cuib în el ce bucuros când într-o zi n-au mai
apărut codițile să facă căcuța ci pe rând trei
păsărei exact ca mama lor zburând în
vișinul de-alături al doilea an a fost alungată
de la cuib de două păsări negricioase botos
am venit să-i spun mamei pe cuptor erau tăvi
cu pâini rumenite m-a luat de subsuori stai
să-ți deie mama ceva bun cu coceorva mai trage
din cuptor două cu învârtită apoi una cu plăcinte
o răstoarnă pe un ștergar desprinde una suflând
să nu se frigă o rupe în două acușica acușica
am aflat mai târziu că stâlpu acela era trunchiul
unui pădureț în care ani și ani bunicu a tot
altoit fel si fel ba într-o creangă mai groasă
sfredelind-o a trecut o coardă de vie care în
trei ani s-a sudat de nu a mai avut navoie de
rădăcină rodind avea mere pădurețe în el mere
dulci galbene roșii tomnatece verzi mai teioase
acre dulci sau zemoase așa și-am aflat că toamna
și-a îngălbenit înroșit frunzele și ca niciodată
le-a lepădat pe toate odată ca-ntr-un tremur
într-o blândă pală de vânt primăvara nu s-a mai
trezit în muguri vara l-au retezat și i-au
pus oala în cap în vara aceea m-am născut eu

gândul ăsta mă bântuie el a murit când eu am
fost conceput dacă sufletul lui a fost dat să
se facă om și mama de fapt a purtat în pântec
un pom iar eu sunt pădurețul acela altoit venit
să vă dau vouă merele mele acre dulci roșii
galbene verzi teioase mustoase dulci-acrișoare
vermănoase sau nu și struguri să mă beți
ca pe vin