..............................................
văd că nu ești pregătit pentru pas imaginează-ți că totuși
există un loc ideal pentru o minte normală te-ntreb ești
normal în haosul ăsta de anormalitate la naiba ce mai poate
fi normal vezi zice cât de nepregătit ești deja e instinct
pentru tine raportarea la roata tuturor jururilor tale nici
măcar nu asculți întrebarea de-aceea poate pe bună dreptate
te crezi un ratat de-aș fi zic o placă de leduri câte îmi
trec prin cap întrebări aș fi un joc nebun de lumini te cred
zice cu vocea lui calmă și totuși îți bănuiesc potențialul
de-aceea te-ajut întrebându-te iară ți-i mintea normală
pentru un loc ideal nu te grăbi gândește răspunsul

am simțit că mă cheamă recunosc mi-era teamă ca toți
ceilalți nu știam cine-i de unde-a venit când și cum a
apărut acea jumătate de casă pe coasta râpoasă a malului
pârâului secat dumnezeu știe de când dintotdeauna același
enigmatic tăcut ce bea ce mănâncă nimeni nu știe și
rareori când apare nu mai auzi nici un câine lătrând
oamenii se feresc de el și nu știu de ce rău nimănui n-a
făcut doar copiii îi dau bună ziua și râd
suntem pe terasă jumătați-i de casă și-ar trebui să-i
răspund printre dealuri și șesuri risipitele sate cu
turlele bisericilor sclipesc în soarele amiezii pădurea și
liniștea zării aș fi ipocrit să spun că nu mă simt bine
în fotuliu abia zărit nu că-i mic ci pur și simplu conturul
îi este un tremur de aer da e bine citit nici eu n-am
crezut când mi-a zis ia loc credeam pe podea dar când m-am
lăsat ușor am simțit cum aerul a devenit dens capabil
să mă susțină să mă panichez da' de unde perfect ergonomic
de-i vis mi-am zis cel puțin să-l trăiesc
zâmbești îmi zice ai ajuns la răspuns da zic dar habar
nu aveam zice bine ai grijă-ți mai spun la ce vrei lumea
ți-o faci cum vrei tu gând cu gând realitate de-o oră
atât te voi chema de nu vii te las în capcanele tale
ce zici alegerea e a ta da sau nu i-am făcut semn cu
palma deschisă încă puțin m-am gândit pe creier aveam
parcă scris lumea ți-o faci cum vrei tu gând cu gând
ăsta-i secretul zic fie ce-o fi m-am ridicat și-am pășit

prima senzație a fost c-am intrat într-o lumină puternică
cu ochii închiși am clipit nimic întuneric alb ca atunci
când cu Lica de mână ne-am ascuns între cerșafurile albe
puse la uscat avea mânuța moale moale chicoteam și zulufii
mă gâdilau la nas plăcut miroseau a mușețel
am trișat am băgat înapoi capul vezi doamne să vadă
că e totul ok dar de fapt voiam să știu de mă pot întoarce
i-am zâmbit mi-a făcut semn cu mâna du-te primul gând
l-am făcut cuvânt și am zis vreau orizont de un metru
și s-a făcut eram înconjurat de-o sferă de lumină așa deci
și mi-am făcut sub picioare pământ mi-am lărgit orizontul
până la soare simțeam o bucurie imensă eu mă bucuram sau
fărâma de dumnezeire din mine ce-și retrăia frenezia
primordialei creații rând pe rând am făcut totul armonios
și curat și mi-am zis acum e timpul să fac chip după
asemănare ca o încununare spre slavă dar brusc realitatea
trăită și-a spus cuvântul nu nu te voi face doar pe
tine iubire și mi-am adus aminte că dacă te voi întâlni
te voi primi c-un buchet de mixandre și-am zis și în
mâini ele mi-au și apărut și te-am chemat pe nume femeie

atunci m-a chemat cu mare părere de rău m-am întors
hei cum a fost mi-am șters fața cu mâna mirosea bănuiesc
ca și tine-a mixandre pot să mai vin l-am întrebat
a zâmbit vino când vrei...