grădina noastră e-n clin cu deschiderea mare la drum de la
vest către est vârful clinului e megieș cu grădina mătușii
Catinca văd și acum salcâmul mamut pe lângă care mă strecuram sărind pârleazul la vărul meu Cristi grădina ei e de la sud
la nord hatul cu Andronic e-o vână lungă le lilieci în mai
când înfloreau ajungea mirosu până-n ogradă îmi amintesc de
o seară de mai cu soarele căzând undeva departe-n Siret
blândă domestică la bucătăria de vară în jurul mesei nu știu
ce simțeau ceilalți dar eu aveam în nări amestecul acela
amețitor de mirosuri de liliac de mărarul din puiul cu
smântână de mămăligă fiartă domol și de lapte pus la fiert în
ceaunul cu coajă mama tăia mămăliguța cu ața felii felii pe
de mărgini în mijloc era ascuns boțul de brânză mâncam cu
poftă transpirând pe buza de sus Mișu lătră scurt apoi tăcu
se aude zăvorul la poartă asta-i Zâna zice tata mai pune
Anică un blid mă trag mai aproape de Didi nu că mi-ar fi
fost frică de-a binelea de ea dar îmi era că toți ziceau că-i
nebună poftă bună zise ea cu fața-i senină și râse soacra mi-i tare ha ha ha poftim la masă făcu mama dar ce-i cu
găina ceea Lenuță ținea în mână-ntr-o plasă o găină pestriță
o plimb să se ouă ușor da zice mama e bun Lenuță e bun hai
stai jos nu nu mulțumesc zice ea dar mă grăbesc că vine al meu
acuș acuș aterizează avionul apăi poftă bună și plecă

mătușa Catinca era soră cu bunicu de pe tata Gheorghe cu
mătușa Ioana lui Toma cu mătușa Maria lui Panțâru și Aglaia
lui Pralea dintre ele numai ea cu 7 clase o știu de bătrână
vorbind așezat la obiect mai mult tăcută și chipul împietrit
într-o tristețe adâncă avea și de ce viața ei pornită frumos
cu Vasile Mihai avea să se preschimbe in iad purtat totuși
cu demnitate așa a vrut Dumnezeu omul îndură zicea ea
o fată și patru băieți a avut războiul a prins-o cu cel
mare-n armată și fata la școala de surori au fost pe front
primul a venit cel mare rănit la cap de un glonț la sfârșit
Zâna întâlnise în cortul sanitar de campanie un pilot ea
soră el rănit se pare că între ei s-a înfiripat o dragoste
poate cu atât mai mare cu cât neștiutul și moartea pluteau
pretutindeni vor fi fost între ei jurăminte cert e că el
s-a ținut de cuvânt și-a venit să o ceară
cel mare devenise ciudat se rătăcise în el și în lumea lui
glonțul îi amestecase prezentul cu trecutul vedea amintiri
artilerist într-o zi avea să ia sulu de la războiul de țesut
și cu el în spate să fugă până-n pârâu strigând la atac
înainte atunci l-au legat și dus a fost până la moarte la
casa de nebuni era bătrân când un nepot l-a văzut ultima
oară mânând o închipuită pereche de boi un altu
ajuns contabil la CAP căsătorit c-o brăileancă cam lălâie
avea să moară de-o boală urâtă la stomac cel mic și cel
mai deștept se spune că își făcuse un suport de pus cartea
pe coarnele plugului aveau pământ mult și-a ajuns
un renumit chirurg și el lovit de-un tragic destin venise
cu motocicleta acasă la bătrâna și la-ntoarcere în vale
la Strunga acolo unde se-ntâmplă mereu lucruri ciudate
se pare din cauza unor goluri de aer trecând pe lângă
o căruță cu fân în ultima clipă a văzut coasa pusă aiurea
și și-a plecat capul soția c-a mai avut timp i-a fost
retezat aviatorul spuneam s-a ținut de cuvânt dar a fost
refuzat cum să-i plece singura fată și băiatul bolnav
n-a vrut și n-a vrut dumnezeu știe ce-a fost în sufletul
ei dar Zâna o vreme n-a mai ieșit din ogradă apoi într-un
târziu cu mărgele la gât mereu îmbrăcată ca de mers la
biserică cu cercei și rujată strident și-a clădit o lume a
ei de-nchipuiri auzeam cum vorbeau femeile că poartă pe
dedesub bandaje să nu umble nimeni la ea și când trecea
câte un avion pe cer era și ea în al noulea cer povestea
cu lux de amănunte cum se spală el pe dinți uite-așa cu
spumă și miroase a mentă da când mă pune să-i torn apă
îi mai torn și pe gt și ute-așa face brrrr ieri i-am cusut
epoletul și la cămașă un bunghi noroc că nu i-am dogorit
pantalonii cu ferul

o viață cuminte trăită-n fantasme uitată în casa bătrână
au găsit-o nepoții moartă în pat cu nasul mâncat de
șobolani sau de mâță nu se știe