agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-04-08 | |
- Auzi, fato, auzi ne bagă în șomaj... Cu criza asta cică or să se reducă trei posturi.
- Aoleo, fată! Și mai rămânem doar cu postul Paștelui... Or să-l desființeze pe al băbăciunii. Că, de când am venit eu, nici nu se mai uită contabilul șef la ea. De aia e așa afurisită și-mi scoate zilnic peri albi. Ba că nu-mi iese balanța, ba că nu știu ce n-am operat... Fato, îți spui sincer, pe unele nici nu am habar să le fac. Eu am terminat în particular „Bioterra”, și aia la fără frecvență... Când m-am angajat a zis șefu’ că mă meditează el. La început, hmm, a fost… așa și-așa. Da’ de când a auzit de Marian e gelos foc. Doamne ce-l mai persecută, săracu! Îl aleargă toată ziulica pe te miri unde numai și numai ca să nu fie aproape de mine. Cred că telefonul ăla anonim la nevastă-sa tot el l-a dat... Al dracului, mă ține peste program, mă face să mă înfierbânt și când colo... nu e bun de nimic. Trebuie să mă răcoresc și eu pe undeva că înnebunesc! - Fato, să nu afle... Că mă nenorocești și pe mine, știe că suntem prietene! - Da ce vrei, dragă... Acum să mă sacrific și pentru tine? Du-te și tu odată la el... să vezi cum e! - Am fost, fato și nu e așa de rău. E drept, pe vremea aia era mai tinerel... Am întâlnit alții și mai neajutorați. Păi, să-l vezi pe șefu’ de la aprovizionare… - Ha, ha, ha… Îl știiiu, că el mi-a făcut trampa să viu aici. O cunoști pe Ioneasca? - Sclifosita aia blondă, care se dă toată ziulica huța, huța pe tocurile alea înalte prin fața directorului adjunct? - Ei lasă că e damă bine… Mie îmi place de ea. Fato, am auzit că a prins-o în exercițiul funcțiunii cu ăla mișto de a venit luna trecută să ne facă auditu’. - Uauuu… Nu mai spune, te pomenești că au făcut-o pe canapeaua aia vișinie din camera de odihnă a directorului. Păi unde în altă parte? - Dacă spui tu… eu sunt fată cuminte și nu am trecut pe acolo. Da’, nu știu dacă să-ți spui unde vor să o ducă… - Ei na, parcă mă interesează! Poa’ s-o ducă unde a înțărcat mutu’ iapa că și-așa nu pot s-o sufăr… - Ai vrea tu... Fatooo, fatooo… Se aude că o să fie mutată pe postul tău. - Cuuum? Să vie aici în locul meu… lângă Gigel? Aoleooo… Fir-ar ea a dracu’ de țoapă, îi jumul tot părul din cap! Am văzut eu că i se cam scurgeau ochii... Ahaa, da ia stai... înseamnă că și el știe, și face pe mutu’. Păi nu merge așa, bibicule! Că eu pentru tine stau aici. Mița Baston era o sfântă! Puteam să plec, să mă promoveze că mă știe directoru’ mare. Ce vitriol… Þi-o tai, nenorocitule și ți-o mănânc așa crudă… Să vedem ea cu ce mai rămâne!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate