Hong Kong

Când am plecat din Mogoșoaia am sperat din tot sufletul să ajung să văd și Hong Kong-ul, astfel se explică de ce am avut viză pentru întoarcerea în China din Hong Kong chiar de acasă. Dacă aș fi avut ca destinație finală, plecând din România, Hong Kong, această viză nu mi-ar fi fost necesară.
Nu cred că Sue a avut o restricție financiară privitor la plata drumului nostru de la Shanghai la Hong Kong sau poate că a intenționat să ne arate și cum este să faci, cu trenul, un drum de 20 de ore la clasa „greu de dormit”, cert este că fiecare bilet a costat foarte mult, la acest „confort minim”.
Am ajuns în jurul prânzului și pot spune că după cele 20 de ore petrecute în tren nu mă simțeam prea odihnit.
Dacă în urmă cu câteva luni mi-ar fi spus cineva că în acest an voi ajunge în Hong Kong l-aș fi considerat nebun sau cel puțin posesor al unei imaginații debordante. Nici dacă aș fi prins „peștișorul de aur” sau mi s-ar fi arătat „Zâna cea bună” tot nu aș fi crezut.
Chiar dacă ne aflam în China a trebuit să ne supunem cntrolului pașapoartelor și să reținem câteva obligații stricte privitor la pătrunderea în Hong Kong. Din lungul șir de restricții enumerate la pătrunderea pe teritoriul Hong Kong am reținut că nu am permisiunea să am la mine mai mult de 19 țigări și o țigare de foi... Lista era lungă dar nu era cazul să-mi încarc memoria cu muniții, medicamente, droguri etc. Ce am reținut cert, a fost faptul că moneda chinezească nu are circulație la Hong Kong, aici fiind în circulație dolarul HK.
Hong Kong, orașul separat de China în timpul dinastiei Qing, în urma Razboiului Opiumului, a fost retrocedat “ Dragonului galben” în anul 1997. Fostă colonie britanică, între 1841 și 1997, această țară a dus la apariția conceptului de “o țară - două sisteme” și alaturi de Macao formează o zonă care își păstreaza un statut de independență ridicată dar relația cu China a acestor zone eu unul nu am reușit să o înțeleg pe deplin.
Actualul Hong Kong, această peninsulă împreună cu cele șapte insule mai mari ale sale, poate fi împărțit în patru zone: Insula Hong Kong, peninsula Kowloon, Noile Teritorii și insulițele din jur, în jur de 260. Insula Hong Kong a fost prima cedata Marii Britanii pentru adăpostirea navelor care transportau opiu, fiind cel mai bun loc de protecție impotriva furtunilor torențiale dar și împotriva armatelor împărătești.
În 1841 Marea Britanie a ocupat Hong Kong-ul ca în 1860 China să cedeze și Kowloon-ul. În urma embargoului comercial impus de ONU în anul 1950 Hong Kong-ul a cunoscut o dezvoltare fără precedent , atât din punct de vedere industrial (a se vedea poluarea actuală!), cât și din punct de vedere financiar. “Regiunea administrata special” a primit garanții din partea statului Chinez că timp de 50 de ani de la retrocedare economia va fi liberă și locuitorii vor avea aceleași drepturi ca și înainte. Drept chezășie pentru această promisiune autoritățile Chineze au donat Hong Kong-ului o statuie care este simbol al țării, „Golden Bauhinia”.
Nici măcar nu ne-am mai mirat când din gară ne-a luat un autobuz identic cu cel din Beijing. Drumul pe șoselele minunate ne-a umplut de plăcere. Am trecut prin districtul Wan Cai și spre vestul lui, în Wan Cai de Nord am ajuns, aproape de malul mării, pe strada Harbur Road la nr.28 la Hotelul Apartament Kapok. Camera dublă în care am fost cazat alături de George ne oferea o vedere panoramică la port. Pentru cele trei stele ale apartamentului aveau să se achite 75 USD pe noapte. Chineza și engleza sunt limbile vorbite de foarte multă lume aici. Podeaua de lemn a apartamentului îmi dădea o senzație de siguranță, de liniște, de calm. „Condiții bune”, am spus, după ce am constatat că în baie aveam șampon, săpun, halate, în cameră frigider, ceainic, TV satelit. Accesul la sala de sport, la biliard, ofereau o altă variantă de confort. Privind la joncile cu pânză roșie care întrerupeau albastrul mării oscilam între preceptele taoiste privitoare la credința în noroc și cele Budiste care cred în relația cauză -efect. Această călătorie este un noroc? Această călătorie este urmarea faptului că din întâmplare, în urmă cu foarte mulți ani, am ajutat două chinezoaice să învețe limba română?
Chiar mică fiind, camera este primitoare. Micșorarea la maxim a spațiilor pentru locuit este o urmare a unei dezvoltări rapide, a unei populații în creștere pe un spațiu strict limitat. Citeam undeva că nici spații pentru depozitarea urnelor cu cenușă nu mai sunt disponibile așa că autoritățile oferă gratuit un vaporaș pentru ca rudele să poată împrăștia cenușa celor dragi în mare. Preocuparea pentru folosirea judicioasă a terenurilor și pentru recuperare de noi terenuri nu este o noutate. Încă din timpul Dinastiei Han de Vest (296 Î dC) s-a trecut la folosirea eficientă a plajelor aceste fiind transformate în terenuri pentru producerea sării. Proiecte cu adevărat eficiente pentru extinderea terenurilor recuperate au apărut pe la 1890. Pe astfel de terenuri recuperate, pe vreme ce a trecut timpul, au fost construite atât Aeroportul Hong Kong dar și Disneylandul local dar este bine să nu uităm Tuen Mun, Tai Po, Sha Tin, Ma On Shan, West Kawloon și lista poate continua. Înțelegerea era că pe timpul staționării aici Sue ne va asigura o masă pe zi la un restaurant din zonă. Ne-a înmânat câte un tichet în baza căruia puteam servi masa la un restaurant alăturat și ne-a spus că până a doua zi putem să ne facem programul individual. Am mâncat în fugă ca să nu pierd timpul. Doream să merg la țărmul mării și am luat un taxi. Șoferul, îmbrăcat impecabil, respectus și curat, mi s-a adrest într-o engleză destul de bună. Eu, cu engleza mea proastă m-am simțit jenat ca un eurpean ce eram dar m-am ajutat și de hartă.
Yes, sir!- a rostit șoferul închizând prtiera după mine. Am deschis geamul și simțeam cum crește în intensitate mirosul aerului marin. Am părăsit Harbour Road și am luat-o la dreapta pe Expo Drive East
Indicatoarele de circulație cu explicații în engleză te aduceau în situația să nu ai nevoie de hartă.Circulația pe stânga drumurilor, limba engleză folosită curent de localnici, oamenii îngrijit îmbrăcați m-au făcut să înclin în a da crezare la acel: „Hong Kong-30%China 70% Marea Britanie”, chiar dacă nu am călătorit vreodată acolo și nici nu se întrevede vreo posibilitate. Pe partea dreaptă vedeam marea brăzdată de vaporașe și ambarcațuni cu pânze. Capătul drumului s-a oprit la Expo Promenade, foarte aproape de Golden Bauhinia Square. Centrul de Convenții și Expoziții care nu este același lucru cu Centrul de Expoziții, se află pe cealaltă parte a peninsulei iar strada cred că se numește Expo Drive de Vest. Dacă am timp voi trece și pe acolo dar acum doresc să mă apropii de monumentul Golden Bauhinia, cel care simbolizează garanția Chinei că timp de 50 de ani de la retrocedare nu va fi nicio interferență a Statului Chinez în Hong Kong dar din 2047 ce se va întâmpla?
Am luat-o la pas prin Golden Bauhinia Square, spre Expo Drive East și la o intersecție, în fața unei clădiri moderne, am zărit vestitul dar al Chinei, acea statuie-simbol, golden bauhinia. Steagurile celor două țări, ridicate pe catarge înalte, păreau două pete purpurii pe cerul albastru pe care, ca niște fulgere albe, pescărușii desenau modele misterioase. Auriul acelei orhideie uriașe amintea prin culoare de împărații Chinei iar pe fondul albastru se profilau palmierii de un verde minunat.Chiar dacă s-ar fi dorit reproducerea identică a originalului florii, adică să fie de culoare albă, ar fi fost considerat un gest funerar, albul fiind culoarea de doliu. Postamentul de granit se înalță spre un pilon care ridică spre cer acea orhideie cu cinci petale, înaltă de 6 metri. Ca o rugă înălțată spre cele două steaguri și spre cerul albastru, floarea aceasta se regăsește pe stagul Hong Kong-ului. Acest simbol al înțelepciunii, floarea arbustului bauhinia, este rodul încrucișării dintre varietatea purpureea și a variegatei, varianta candida, și este o plantă stearpă ale cărei flori nu dau semințe sau fructe. Să fie aceasta o predestinare a statului Hong Kong care să prevestească absorbția lui fără urme, după ce se vor împlini anii de libertate promisă și garantată?
Aproape în fiecare zi, cu unele excepții, dimineața, se desfășoară ceremonia ridicării drapelului. O unitate de poliție îmbrăcată în ținută de ceremonie, în sunetele imnului parcurge ceremonia ridicării drapelului. M-am temut să cer informații suplimentare și am hotărât să nu urmăresc această ceremonie de teama că voi revedea, în mare, ceremonia din piața Tien an Men. Mi-am dorit să pot cumpăra un steag de dinainte de retrocedare. Þări din umbra coroanei britanice ca Australia, Kenia, Somalia britanică, Hong Kong, aveau ca element comun simbolul britanic în partea din stânga sus și pe fondul albastru fiecare aveau simbolul propriu.Nu am mai cumpărat steag dar m-am hotărât ca la întoarcerea la Beijing să-mi cumpăr un steag al Chinei.Am traversat peninsula pe jos și am ajuns la Monumentul de comemorare a retrocedării Hong Kong-ului spre China. Coloana de bazalt roșu închis arată ca un deget ridicat acuzator către cer și mi-a transmis o stare profundă de tristețe și de speranță rămasă în așteptare. Timpul a trecut repede și aflasem că în apropiere de ora 20,00 în fiecare seară are loc un spectacol al Simfoniei de lumini. Energia, spiritul și diversitatea vieții din Hong Kong sunt redate în cinci etape diferite.
Nașterea Hong Kong-ului este invocată în primul act al spectacolului prin flash-uri de laser care trezesc pe fațadele mai multor clădiri nuclee de lumină multicoloră care se extind progresiv.
Scena „trezirii” este urmată de scena „energiei” care este sugerată de luminile proiectoarelor uriașe și a laerol ce dansează pe cer.
Culorile norocoase tradiționale, roșu și auriu, vestesc actul al treilea, „moștenirea”, prin proiecții ale acestor culori pe ambele părți ale Harbour Street. Spectacolul bicolor este însoțit de muzică tradițională executată cu instrumente chinezești.
Un adevărat ecran de fascicule laser și proiectoare care se îndreaptă către Harbour alături de diverse imagini contribuie la realizarea actului „parteneriat”.
Finalul acestui impresionant spectacol îl reprezintă „sarbătoarea” materializată printr-un ecran de lumină ce se mișcă ritmic cu proiecții caleidoscopice vestind o dezvoltare minunată și un viitor iradiant pentru Hong Kong, atât în Asia cât și în întreaga lume. Taxiul, hotelul și somnul aveau să mă aducă la prima zi plină la Hong Kong.