agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 698 .



Mâncătoarele de ruj de buze din Casablanca (18)
proză [ ]
Chiftele din carne de cămilă

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [dorarab ]

2014-05-05  |     | 



Aflată la un capăt al străzii Tata, lungă de cel mult 500 metri, care mărginește primăria, consulatul francez, un magazin universal, o librărie și câteva buticuri cu articole de îmbrăcăminte, piața Mers Sultan reprezintă un colț cosmopolit din Casablanca atât prin arhitectură cât și prin varietatea serviciilor oferite: două braserii, un restaurant Mc Donald, o cafenea, o farmacie, o librărie și o patiserie. Era o după-amiază cu un soare torid, ca într-o zi de iulie în București, când deasupra asfaltului încins aerul vibrează, amețind privitorii, astfel că nu am putut rezista prea mult tentației de a intra în braseria Mers Sultan, unde se poate bea bere rece și alte băuturi alcoolice numai în spatele geamurilor fumurii, în timp ce, la măsuțele scoase pe trotuar, pot fi servite doar cafele, ceaiuri sau diverse sucuri.
La bar era de serviciu "sidi" (n.a. domnul) Khabir (n.a. Cunoscătorul) Bintabaj (n.a. Fiul bucătarului), o cunoștință mai veche de a mea, deoarece frecventam săptămânal această braserie, având în vedere că era situată la cel mult trei minute de mers pe jos de garsoniera unde locuiam. Înalt, brunet, cu părul creț tuns scurt și vopsit în culoarea florii de dovleac, în vârstă de aproximativ 35 de ani, "sidi" Khabir mă privea întrebător cu ochii lui mari și negri.
- "Comme d’habitude, oui" (n.a. Ca de obicei, da)? m-a întâmpinat el, în timp ce eu luam loc pe unul dintre scaunele înalte din jurul barului. Aceasta însemna ca să fiu servit cu o bere indigenă la sticlă de 330 mililitri, denumită "Flag speciale", o farfurioară cu sardine fripte bine în ulei și foarte sărate, o alta cu o porție de cartofi prăjiți, încă una cu alune prăjite și una cu "ketch-up". M-am uitat în jur și am observat că salonul era plin cu marocani care consumau "comme d’habitude", doar că pe masă tronau mai multe sticle golite de bere, care erau aliniate cu mândria vânătorului care își admiră trofeele. Eu, datorită căldurii, nu aveam chef să mănânc ceva, ci doar să-mi astâmpăr setea cu o bere rece.
- Hm, "sidi", eu aș dori o bere "Flag speciale", alături de un preparat din carne de...cămilă, am încercat eu o stratagemă, crezând că nu are în camera frigorifică așa ceva și, astfel, să scap mai ieftin. La auzul unei astfel de pretenții, "sidi" Khabir a rămas "la bouche bée" pentru câteva secunde, timp în care ochii lui mult măriți mă scanau de jos în sus și invers pentru pentru a vedea dacă am vorbit serios sau am glumit.
- Din carne de cămilă v-aș prepara "kufta" (n.a. chiftele), mi-a făcut el o primă ofertă, însoțită de un surâs profesional.
- "Sidi" Khabir, cred că dacă ți-aș fi cerut să-mi pregătești cămilă umplută, nu m-ai fi refuzat. Apropo, aceast fel de mâncare este real sau constituie numai o glumă?
- "Usted" (n.a. Profesore) Doru, în primul rând, trebuie să știți că în arabă cămilă umplută se spune "jamal mahti". Eu m-am născut și am petrecut copilăria în mica localitate Erfud, situată în apropiere de frontiera cu Algeria, pe malul uedului Rheris. Când plouă, în albia uedului se adună apă plină de mâl, care se scurge câteva sute de kilometri în deșertul Sahara, după care dispare în nisip. Acolo, am văzut o nuntă la care au participat aproape 400 de persoane, pentru care s-au pregătit două cămile umplute.
- Este foarte interesant ce-mi spui. Știi cumva rețeta de preparare a acestui fel de mâncare, demn de a fi trecut în "Guiness Book of World Records"?
- Desigur, eu știu tot, nu degeaba mă cheamă Khabir. Rețeta este următoarea: un "baiir" (n.a. cămiloi) de mărime mijlocie, în greutate de aproximativ 650 kilograme, un "cabș" (n.a. berbec) de mărime mijlocie, în greutate de aproximativ 30 kilograme, 20 "dica" (n.a. cocoși) de mărime mijlocie, în greutate de aproximativ două kilograme, 60 ouă, 12 kilograme de orez, 6 litri de ulei, două kilograme de alune, 2 kilograme de piper, sare după gust. Cămiloiului i se îndepărtează cocoașa. Sunt fierte separat carcasele cămiloiului, berbecului și cocoșilor. Ouăle sunt fierte și apoi decojite. Din orez se prepară pilaf cu alune și bine piperat. Sunt fripte separat carcasele fierte. Cocoșii sunt umpluți cu ouă și pilaf cât cuprinde. Apoi, berbecul este umplut cu cocoși și pilaf cât cuprinde. În sfârșit, se umple cămiloiul cu berbec, cocoși și pilaf cât cuprinde. Pe o tavă pe măsură se întinde restul de pilaf, iar deasupra se așează cămiloiul umplut. Fiecare comesean taie cu ajutorul unui cuțit o bucată de carne de unde dorește și ia pilaf cât poftește pe care le așează într-o farfurie.
- "Sidi" Khabir, l-am întrerupt eu, să începem cu berea și apoi cu chiftelele din carne de cămilă. Ce zici?
- Desigur. Însă, carnea de cămilă poate fi toxică pentru cei care nu sunt obișnuiți cu acest aliment, dacă mănâncă mai mult de 500 de grame. Ajuns la acest avertisment, "sidi" Khabir s-a oprit și a dispărut în bucătărie. După o jumătate de oră de așteptare, timp în care am băut o bere, am fost servit cu o farfurie plină de chiftele din carne de cămilă, care aveau o formă alungită, asemănătoare mititeilor de la noi. Am mâncat pe îndelete și mi s-au părut foarte gustoase. Am mai băut o bere rece între timp.
- Care a fost rețeta de preparare a chiftelelor? l-am întrebat eu.
- La 500 de grame de carne tocată de cămilă am utilizat trei ouă, 50 grame pesmet, 125 mililitri de ulei, o linguriță de "ras al hanuț", sare după gust.
- Cât mă costă consumația? l-am întrebat eu în final.
- Aveți de plătit numai două beri. Chiftelele le considerați o ofertă promoțională din partea mea. Primesc asemenea comenzi foarte rar, pentru că, noi, arabii, deși nu este interzis în Coran, evităm să mâncăm carne de cal și de cămilă, din respect pentru aceste animale. În general, numai beduinii consumă carne de cămilă, deoarece ei nu pot crește vite sau oi în deșert. Pentru acești nomazi ai deșertului, cămila reprezintă un mijloc de transport, un paravan umbros, precum și o sursă de carne, lapte, piele și lână.
- "Merci pour tout, «sidi»" Khabir. Data viitoare voi face aceeași comandă, măcar să știu...câ t mă costă!
Am ieșit din braserie, având în gând întrebarea retorică: dacă aș fi comandat un elefant umplut, cum ar fi reacționat "sidi" Khabir?...

.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!