De fiecare dată când termină un poem împăturește hârtia, face din ea un fluturaș și o aruncă pe geam. Aproape toate sfârșesc pe pământ, prăfuite, călcate în picioare de trecători. Doar câte una, din când în când, purtătoare de dragoste adevărată și fără rost, își agită aripile și se pierde la orizont. Niciuna nu se mai întoarce. La celălalt capăt al lumii, o fată specială privind lumea cu ochi diferiți de pe pervazul unei ferestre mici prinde fluturașul de hârtie, îl citește și nu-l mai lasă să plece niciodată.