agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2014-07-04 | |
Vreau să scriu un poem, mi-am zis! Dar pentru un poem nu te așezi la masă, nu! închizi ochii, te scufunzi în tine până devine înăbușitor, până arzi, până gemi zvârcolind în propriu-ți rug, până ajungi acolo, în punctul ăla, unde începe și se termină simțirea... atunci, abia atunci, lași vanități mărunte, lași lume, lostrițe, soare, sex & rock and roll și dai ochii cu tine...n-am s-o fac azi, sunt cel mai bun alergător din lume când vine vorba să dau nas în nas cu mine.
Vreau să scriu, totuși, mi-am zis, abandonând, cu superficialitatea omului care vrea să fie în rând cu lumea, orice urmă de poezie! Să scriu despre orice, despre lucruri fără noimă, despre noima lucrurilor fără noimă, despre ziua în care nimic n-a mai avut noimă sau despre... Și-am convenit să mă așez la masă, să scriu despre. La început stabilisem ca va fi un personaj, total lipsit de portret fizic, caracterizat doar de un tip de mers, ușor instabil, legănat în lături: un motan cu accent de sudist, un funcționar oarecare la bodega unui armean. Îi dădusem și-un dialog; mai discuta cu unii, cu alții, despre armean, despre variațiunile mustății lui Spiridon, despre sâni moleșiți, despre sâni copți, rotunzi, lemnoși, țigănoși sau albi lăptoși, despre orbita din plexul solar, despre derivă și alte pseudosensuri. I-am dat și-o iubită. Părea că i-am pus în glumă unul lângă altul. Odată m-am strecurat printre replicile lor, povestea aia n-o duceam nicicum nicăieri și i-am zis că o dezaxare definitorie mă face să nu fiu un scriitor bun. Prin urmare, îl voi concedia de la bodegă și-l voi trimite spre nord. Trebuia să încerce să fie o altă versiune a mea. L-am trimis să-mi caute poarta ascunsă din umbra arborilor, coridorul cu mistreți, stăpânii femeilor, oamenii cu pești la gât. S-a luptat mult cu lucrurile, a ars pe rug, s-a înăbușit, s-a îmbrățișat cu demonii până a ajuns în punctul ăla, în care să-mi scrie poezia; între timp, eu... doar acte stupide ale vieții cotidiene: făceam prăjitură cu brânză, naveta cu trenul, dragoste cu străini. Într-o noapte l-am visat. Stătea rezemat de un ghișeu și își completa certificatul de deces.M-am trezit brusc și m-am repezit către masa de scris. Îmi lăsase un poem, fără cuvinte, doar cu un personaj, culcat la pământ.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate