Înconjurați de nisip și aer sărat, o doamnă își întinde uleiul de bronzat de-a lungul brațelor ca niște bureți în timp ce privește un domn ce lenevește pe șezlong, la umbră, câțiva metri mai încolo. Lângă el, un puști cu un slip descusut în fund e ca hipnotizat de pletele șerpuitoare și negre ale unei domnișoare pistruiate care, la rândul ei, e împietrită, exact unde mor valurile, la vederea unui adolescent intrat în apă până la genunchi ce ține în mâini un zmeu pe jumătate înălțat spre mare și eu simt că acest lanț, adolescent în apă, domnișoară cu plete șerpuitoare, puști hipnotizat, domn pe șezlong și doamnă cu brațe ca niște bureți formează o stare de echilibru fragil destabilizat doar de faptul că adolescentului intrat în mare până la genunchi îi vine să plângă de ciudă când briza îi smulge zmeul spre larg și pistruiata se face că nu vede întorcând brusc capul spre nisip, puștiul iese din hipnoză și se scarpină în fund dând cu cotul de șezlong, domnul sare din moțăială cu ochii exact la doamna cu uleiul încă neîntins iar aceasta... aceasta iese cu totul din visul meu trăgându-mi toate personajele după ea.