Seism

Seism este de fapt un arhaism al limbii noastre. A cam ieșit din uz. Folosim acum cuvântul cutremur, care are o accepțiune mai largă, iar pluralul său nu lasă niciun semn de întrebare: Seisme sau seismuri? La cutremur e clar: cutremure, că doar n-o să spunem cutremururi, nu?
Păcat că o astfel de simplificare nu e întotdeauna ușor de găsit. Am scăpa și de dilema privitoare la pluralul almanahului.

Așadar, cutremur! Cutremure, că avem din belșug. Multe, mari și destul de dese. Pe lângă zăcăminte bogate de aur, fier, aramă, sare, pe lângă codri mari de brad sau de fag, pe lângă râuri pline de pești, suntem deosebit de bogați în cutremure. E de mirare că năvălitorii vin la noi, ne iau aurul și grânele, dar nici măcar nu se uită la cutremure – bogăția noastră cea mai sigură. Pentru că, dacă previziunile noastre se vor adeveri, în secolele ce vor urma zăcămintele se vor epuiza prin exploatare, codrii vor dispărea sub loviturile topoarelor, peștii vor sfârși în tigaie, dar cutremurele vor dăinui. Vor fi îndeajuns pentru noi toți, nu numai pentru unii. Nimic pe lumea asta nu e mai democratic, mai egalitar, decât un cutremur de pământ. Un cutremur de pământ îl simțim cu toții și ne afectează pe toți. Ne cutremură numai când ne gândim la el.

Dar sunt și alte situații care ne cutremură, nu numai cutremurele naturale. Sunt și alte momente în care simțim că totul se mișcă sub noi. Că plutim, că picioarele ne sunt suspendate în aer și că abia mai respirăm. Astfel de seisme, sau de cutremure – cum vreți să le numiți –, sunt și ele naturale. Proprii naturii umane.

Dacă un cutremur de pământ ne poate găsi pe câmp – la arat sau la seceriș –, în casă – în sufragerie sau în dormitor –, un cutremur din acela de tip uman ne găsește aproape întotdeauna în pat. De aceea le mai și numim cutremure de pat, pentru a le deosebi de cutremurele de pământ. E simplu: la cutremurele de pat se mișcă numai patul, la cele de pământ se mișcă pământul cu casă, cu masă, cu scaune, cu pat cu tot. Dar esența lor e aceeași: ambele cutremură. Aceasta e asemănarea de bază.

În loc de cutremur de pat se mai poate spune cutremur de plăcere. Din punct de vedere riguros-academic, e de preferat prima variantă care, ca și în cazul cutremurului de pământ, spune cu exactitate ce anume se cutremură: într-un caz – pământul, în celălalt – patul.

Un cutremur de pământ te poate surprinde singur sau, dimpotrivă, într-o mulțime. Un cutremur de pat îl găsește întotdeauna pe un bărbat în pat cu soția sau cu amanta, iar pe o femeie cu bărbatul sau cu amantul. Rareori un cutremur de pat te găsește singur. Astfel de cutremure le considerăm nenaturale și nu ne ocupăm de ele.

Ca și cutremurele de pământ, cutremurele de pat pot fi de adâncime sau de suprafață. Efectele lor sunt cu atât mai puternice, mai devastatoare, cu cât adâncimea la care se produc este mai mare.

Animalele și păsările simt apropierea cutremurelor de pământ. Câinii latră, păsările din colivii se agită și izbesc cu ciocul în zăbrele. Găinile cotcodăcesc de parcă le-ar fi călcat cocoșul pe toate odată. Oamenii nu simt niciodată un cutremur de pământ. Un astfel de cutremur vine pentru ei pe neașteptate. Le produce o stare de groază pe care cei mai mulți și-o manifestă prin țipete. Chiar și după ce pământul încetează să se zguduie, așteaptă, cuprinși de frică, replicile.

În cazul cutremurului de pat, te aștepți la el încă de când ajungi acolo cu partenerul sau cu partenera. Ești sigur că, mai devreme sau mai târziu, se va produce. E numai o chestiune de timp. Iminența lui nu te înspăimântă. O așteptare răbdătoare e de preferat grabei. Graba duce la cele mai nereușite cutremure de pat.

Dacă un cutremur de pământ începe pentru toți în același moment de timp și se sfârșește după un timp – același pentru toți–, un cutremur de pat se poate declanșa la cei doi parteneri la momente de timp diferite. Durata unui astfel de cutremur poate fi și ea diferită. Replicile pot veni aproape imediat la unele femei. Un bărbat trebuie să aibă însă mai multă răbdare: la el replica se va produce abia după o jumătate de oră, o oră sau o zi. După caz.

Nimeni nu țipă de groază la un cutremur de pat. Se aud numai țipete de bucurie și, eventual, bătăile în țevile de calorifer ale vecinului de dedesubt; e un semn că bucuria unui cutremur de pat nu e împărtășită decât de cei doi care se zguduie cu el.

Scriind despre replici, trebuie să pomenim și de efecte, și de urmări. Efectele unui cutremur de pământ sunt, în cazul unuia mare, devastatoare și imediate: pământul se crapă, casele se prăbușesc, râurile își ies din matcă. Mulți oameni sfârșesc sub dărâmături. Jalea se întinde peste tot. Niciun supraviețuitor nu își dorește să mai trăiască așa ceva. Dimpotrivă, efectele unui cutremur de pat sunt locale și nu neapărat imediate. Cei care l-au trait odată așteaptă cu nerăbdare să trăiască și alte asemenea momente. Rareori urmările sunt neplăcute și conduc, după câteva zile, la cabinetul unui medic de boli rușinoase. Sau, după nouă luni, la moașă sau la ginecolog.

Constatăm că un cutremur de pământ, prin pierderile de vieți omenești pe care le provoacă, duce la scăderea populației, în vreme ce cutremurele de pat duc la creșterea acesteia.

Dacă ai ajuns la 25 sau la 30 de ani și n-ai avut niciun cutremur de pat, e bine să te consulte un doctor. Dar, chiar dacă ai ajuns la adânci bătrâneți fără să fi trăit un cutremur de pământ, nu e cazul să te îngrijorezi și să te duci la un seismolog.

În final, rămâne fără răspuns numai întrebarea: cum și-a dat seama vecinul de dedesubt că e vorba de un cutremur de pat, care s-a produs la tine în dormitor, și nu de un cutremur de pământ? Că doar și într-un caz, și în celălalt, se mișcă lustra din dormitorul lui, nu?

(va urma)

Ghiocel