Ceasul de pe perete, sub forma unui chip de lună, indică ora unu. Mitoș aprinde veioza. Privește spre Carmen- soția lui e o masă de carne stăpână peste două treimi din pat, cu mâinile împreunate asemeni unui mort, peste telecomanda televizorului deschis, iar legătura dintre cavitatea bucală și căile nazale
funcționează ca un sistem de aducție și refulare de aer.
Fermentat de această scenă, Mitoș devine sclavul propriilor picioare, să deverseze în closet sucul gastric care urcă spre gură.
Revine senzația de liniște, în capul lui se nasc baloane cu imagini din trecut.
Are 17 ani, e un exemplar prin ținută, aptitudini și disciplină.Ȋn cea mai mare parte a timpului se îmbogățește cu lecturi. I se atribuie statutul de președinte al comitetului de elevi.
La o activitate extracurriculară, când își prezintă eseul cu tematică ecologică, ochii profesoarei de română se augmentează pâna în stadiul ochilor de bufniță.
Stimulat să scrie și să participe la concursuri și olimpiade de literatură, ridică prestigiul liceului, prin premiile obținute.
Pentru imagistica și rapiditatea de a culege și a -și fixa infomațiile,din partea colectivului clasei primește botezul pentru al doilea nume- motorul de rachetă.
Carmen e colega lui de bancă. O fată frumoasă, extrovertită și cu un coeficient de inteligență peste medie.
La cursuri se îmbracă într-o rochie sobră, vărgată orizontal în galben – negru și sugrumată în talie, croită de ea. Prin exprimare orală înfige ace în inima fiecărui băiat care roiește în jurul ei, declanșând divertisment . Nu e cruțată de un cognomen - viespea.
Uneori, fără să vrea, atrage atenția prin mina congestionată de glande lacrimale, deși nimeni nu intuiește cauza.
Până într-o zi când Mitoș citește un bilețel capitonat cu piele roșie, modelat cordat și semnat cu o cusătură în V, furișat în mapa lui.
De aici alcătuirea celor doi într-un cuplu suscită mai multă admirație decât invidie.
Povestea lor se ramifică precum un copac în faza de fructificare.
Mitoș e absolvent al Facultății de Litere, Carmen e absolventă a Facultății de Arte plastice.
Se hotăresc să-și contopească iubirea prin acte. Ȋn același an, Mitoș câștigă un concurs de debut; premiul constă în publicarea volumului la o editurăconsacrată. E suprasolicitat la întruniri și evenimente literare în toată țara- Gloria deschide de fiecare dată altă ușă.
Carmen reușește prin examene acerbe să ocupe un post de designer la o casă de modă.
Și anii se grăbesc spre câte o creangă din fericirea amândurora.
Conceperea unui copil- situație rămasă, în final, fără rezultat, poate și absenteismul soțului de acasă contribuie la transformarea lui Carmen într-o statuie deformată de tratamente medicale.
Carmen recurge la ultimatum; vrea să intenteze divorț.
Raționamentul lui Mitoș se balansează în defavoarea Gloriei.
Baloanele se desumflă unul câte unul, Mitoș se examinează în oglindă.
Peste o lună va împlini 40 de ani, încă se conservă un bărbat bine și cu sănătate de fier.
Iese din baie, cu mintea îmbibată, pentru câteva minute, de prezent, execută mișcări ca și cum segmentele corporale sunt asamblate în șuruburi și piulițe. Intră în camera unde e închisă de un deceniu Gloria.
Palpează biroul și munca lui așternută în cerneală pe coli albe. Ȋn ochi i se aprind conglomerații de stele, și camera parcă ar fi construită din materiale fosforescente.
Se apropie de fereastră, inspiră ahtiat și rostește din inima aripată:
Redă-mi puterea de a continua, Gloria!