tu pleacă de-aici că nu moare mă alunga tata eram aproape
bolnav tremuram ca de friguri când liniștea era sfâșiată
dureros de țipătul porcului până la cer mi se părea că
striga ajutor dar nimeni nu-i înțelegea spaima durerea
în mare vânzol oamenii își urmau treaba lor îl legau
cu șfacul de sfârlă îl trăgeau împingeau din coteț și-n
frigul zăpezii tăbărau pe el îl apucau de picioare să cadă
îl țintuiau cu genunchii și scurt călău-i băga cuțitul în gât
să-i taie mai întâi beregata să nu-l mai mai audă țipând
apoi jugulara horcăia bulborosind în spume curgea sângele
cu vlaga din el acum să-l lăsăm să moară zicea ucigașul
satisfăcut își băga mâinile în omăt ștergând urmele crimei
lua sticla turna în pahare beau și râdeau...
nu-i așa eram bărbățel îmi făceam curaj veneam ajutam la
pârlit din găleată luam și turam apă fierbinte-l spălau
pe patru butuci puneau ușa cotețului se opinteau îl urcau
îl clătea și-l frecau cu sare grunzoasă frumos porc are
aproape de două își dădeau cu părerea să-l mâncați sănătoși
mulțumesc zicea tata și mai umplea un rând de pahare
îl înnăbușeau cu un țol tu du-te la mă-ta să vină cu
ligheanu de mațe și trocul tu mai adă o sticlă de lângă
sobă pe locul tăierii mută zăpada țipa cu o gură năclăită
de sânge lângă ea lătunoaiele înnegrite de spuză...
cu cuțitul îi făcea semnul crucii pe frunte apoi lama
șănțuia șira spinării meșter era tata la scos hălcile de
slănină la fix pentru pus la afumătoare tăia o bucată de
șoric ia măi că știu că ești pofticios mâncam bucuros...

în valea șerpoaicei din gavrilanu fusesem cu tata în toamnă
la hribi ai grijă mi-a zis să stai lângă mine-n pădure că
sunt mistreți și dacă-i o scroafă cu godaci n-avem picioare
de fugă...

anii au trecut demult tata e mort a fost îngropat într-o
penultimă zi de post și vine iarăși crăciunul se vor tăia
porci iar cu duiumul puntru nașterea domnului și câtă
bucurie pe oameni...

stop scrisului un harapnic de gând în tâmplă-l aud cum
să-l pun în cuvânt aproape nu știu dar încerc la început
sălbatici erau și omul și porcul mai știu că pe dinăuntru
porcul e om dovadă că savanții se străduiesc să le facă
organele compatibile pentru transplant dar nu de la om la
la porc ci numai invers nu-i așa suntem superiori
ceva s-a întâmplat pe pământ ca din neant a apărut omul
deștept ce a domesticit porcul să-i fie la îndemână carnea
și oaia și boul și câinele capra și calu și păsări
ademenindu-i de pui cu dragoste și mâncare doar să-i subjuge
mă-ntreb nu cumva veniții din alte lumi ce le zicem zei
din vechime într-un fel sau altu a domesticit omul și nu
suntem liberi arbitrii ci o crescătorie a lor să se hrănească ușor cu vlaga noastră de gânduri
cârcotașii sar iute la gât debitezi iar prostii nu vezi
cât suntem de deștepți chiar dacă greșesc le răspund
halalul de istețime la care-am ajuns e doar că dumnealor
și-au diversificat meniul după chip și asemănare și ei
au pofte la fel de bizare în clipa asta poate-un sugaci
se-nfruptă din gândurile mele ...
să luăm poezia claritate rimă ritm muzicalitate mai are
gust nu la căutare e absconsul absurdul abstrusul ba chiar
lălăială de vorbe mâncare orientală cu insecte și viermi...

alo oprește-te...