ciudate sunt căile tale inimă se trezi vorbind singur în
boxa de la subsol cu ochii la acvariul cu fundul crăpat
răstrurnat în uitarea unui colț prăfuit și-ți admir
zvâcnirile-ți ample de-o viață zi după zi mă trezesc mă
zbucium și-n noapte adorm să uit trăiri loc făcând altora
tot mereu doar tu întruna fără de somn n-ai vreme să uiți...

venise să pitrocească varza și cu gând ascuns să tragă
o dușcă de rachiu din sticlele frumos așezate pe raft
lucru pe care desigur să nu-l uite primu-l făcu ce-i drept
ezită la-nceput căruia să-i dea primul sărut și-avea și de ce
îmbietoare toate vișinata afinata cornata nucata cireșata
ochii se opriră pe-o sticlă în care o pară aurie de vară
se lăfăia în lichidul gălbui nu nu de aia nu te atingi e
surpriza din pachetul de sărbători ce-l trimiți băiatului
zâmbi la gândul efectului vizual ce-l va produce cum a
băgat tata ditamai para în sticlă...
ideea-i venise la stropitul de după scuturarea florii când
văzuse în vârful unei mlădițe puiuțul de pară buric de
degetuț de copil de ramura mamă legă sticla cu gâtu înclinat
atât cât să nu plouă în ea cu grijă până la mijloc vârâ
mlădița fixând-o cu scoci să nu iasă în iulie doar a rupt
opritorul și gata câteva clătiri apoi rachiul tras de
două ori turnat peste ea să-i țină nu-i așa de urât ce
mândră-i acum cu codița în sus...

hotărî scurt fără discriminare închide ochii și ia una
la-ntâmplare îi desface capacu și-o sărută pe gură ușor
ridicând-o de fund îi place și ei chiar mult că-ncepe să
gâlgâie gata frumoasa lui tata atât...

pitroci varza suflând în furtun danful de hrean țelină și
mărar în amestec cu cel de gutui îl satisfăcu la urmă
gustă din moarea rușinată de sfeclă să-i vadă sărarea ok
pune capacul furtunul în cui și căldurica de la lingurică
face ochii să-i fugă iar către sticlă ea dezgolită mult
mai jos de gât veselă-i gata lângă ea neagră și plină
de supărare-i păru cum să nu vino c-a mea ești și tu
i se dărui voluptos dulce și amărui îi simți lunecușul
plin de-o misterioasă căldură pe gât un gând parcă-i
femeia urâțică ce-așteaptă și-așteaptă și câtă descătușare
în ea de se pierde dându-se toată așa c-o mai dori și el
înc-o dată...

își face loc scoate acvariu ia o cârpă și-l șterge de praf
rama de inox lucește de bucurie bucuria din ochii băiatului
când l-a văzut prima dată într-o după amiază de decembrie
își aminti de bucuria cu care chituiseră sticla împreună
cum îi găsise un loc apa schimbată zile la rând pe Cătălin
întrebând nerăbdător când îl punem pe Caruso în el și cum
se ducea la borcan și cum vorbea apoi cu peștișorul roș
voalat mai așteapta să iasă otrava din chit și să punem
pietrilîș și plăntuțe...

într-o pungă mâncată de vreme pompa de aer cu furtunurile
scorojite ustensile în agonie doar pietrele ponce de filtru
ce mai țineau pas amintirilor...

mâinile șterg geamurile gândurile anii poate și ferbințeala
din jurul buricului se-ntinsese prea mult răscolindu-i
trecutul își vedea copilu crescând dând dafnii carașilor
aurii zebrelor xiforilor la gupișori gurami beta ...
începuturi de an școlar brazi împodobiți de crăciun
urători de an nou primăveri cu el prin parc cu bicicleta
sub ninsori de flori de castani și de tei și veri pe plaje
de mare bălăcinduse-s soare... da inimă bucură-te de năvala
luminilor acelor apuse trăiri...

un resort intim deschide parcă porțile unei întemnițate
iubiri îl ia și-l aduce în casă

în piața cu tarabele acoperite de pături vede fata unei
foste colege doar cu 10-15 bucăți de praz dârdâind
o-ntreabă de maică-sa s-a dus primește răspuns ne pregătim
de 40 de zile i-a cumpărat tot prazul ce-o să facă din el
îl îngrop în grădinița și la primăvară cu carne de miel...

dă frunzarul de o parte cu lama hârlețului dă de doi melci
vinovat că le-a stricat rostul îi pune-n buzunar pământu-i
înghețat îl pun într-o găleată mare cu nisip și pământ de
flori pe balcon la răcoare...

mai rămâne pământ și nisip îl pun în acvariu și semăn
lăptuci...

curioase azi au ieșit din pământ cu doi ochișori verzi
mirați șiruri șiruri într-un colț sub o frunză albă de
varză stau melcii cuminți...

vine crăciunul va fi fără brad fără vâsc fără... fără...
la ce folos alzeimer s-a jucat mârșav cu gândul femeii...
de sărbători vor fi doi melci în apartamentul acvariu
unu căpăcit celălalt visând...visând sub frunza albă a iernii...