agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2438 .



Trandafirul
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Florinel ]

2015-01-25  |     | 



O priveam pe furiș cum, surprinsă, dar și parcă bucuroasă, își găsea în fiecare dimineață trandafirul alb, pus de mine cu atâta grijă încât să nu fiu văzută de colegi sau - Doamne ferește! - chiar de ea. Mi-am sacrificat diminețile, somnul la care țineam atât de mult, chiar banii, care nu mă dădeau afară din casă, doar pentru a-i pune zilnic un trandafir alb în bancă. Începusem să mă întreb și eu dacă asta nu-i curată nebunie, dar mă încăpățânam să merg mai departe în demonstrația mea. Căci asta urmăream: să-i demonstrez Oanei că viața nu e așa cum o vede ea. Că nu poți fi convins de adevărul tău, până ce nu l-ai trăit și pe al altuia. Faptul că nu fusese niciodată îndrăgostită nu-i dădea dreptul să privească cu superioritate sentimentele altora.
Deocamdată nu era momentul să mă deconspir. Trebuia s-o determin să nu mai aibă liniște, să-și frământe mintea întrebându-se cine-i acela (căci nu putea fi decât un el, nu-i așa?) care o iubește atât de mult încât zilnic îi așază trandafirul în bancă. Dar demonstrația mea nu trebuia să se oprească aici. Voiam s-o fac să se îndrăgostească, să viseze cu ochii deschiși la presupusul Făt-Frumos. Cu alte cuvinte, țineam să-i demonstrez prietenei și colegei mele de bancă faptul că se poate trăi într-o iluzie, că poți iubi pe cineva fără să ai habar cine este, cu alte cuvinte că, până la urmă, totul nu-i decât în mintea noastră. Iată ce încercam să fac cu trandafirul alb. Pe jumătate, demonstrația îmi reușise. Dejam o simțeam pe Oana că nu mai are liniște, îi surprindeam și câte o ușoară îmbujorare, atunci când găsea trandafirul, vedeam cum mâna îi tremură uneori la scris, o surprindeam neatentă la explicațiile profesorilor.
Considerând că "epoca tradafirului" și-a făcut datoria, am trecut la următorul pas în demonstrația mea. Într-o dimineață de luni, când Oana, ca de obicei, aruncase o privire nerăbdătoare în bancă, surpriză! Tradafirul alb lipsea. Am urmărit-o atent și am văzut cum, deodată, devenise ea albă ca varul ori ca trandafirul așteptat. Se vedea clar cum lipsa florii pe care începuse să o aștepte ca pe ceva firesc, cuvenit, o deranja atât de tare, încât nici măcar nu putea să ascundă. Ba chiar s-a năpustit asupra clasei: "Care te ții de farse?!", căutând prin ghiozdane, în bănci, convinsă, inițial, că trandafirul trebuie să fi fost acolo, ca oricând, la locul lui, așteptând-o. Nu-i greu de imaginat chinul care a cuprins-o. De altfel, fără să o întreb nimic, întrucât voiam să par cât mai indiferentă la chestiunea în cauză (pentru a nu mă da de gol și pentru a putea să-i urmăresc mai bine reacțiile), am văzut-o făcându-și o listă cu presupunerile ei, o listă pe care o tot muncea, ba adăugând, ba tăind.
1. Azi n-a putut să vină la școală, dintr-un motiv anume (poate-i bolnav, poate e plecat undeva)
2. N-a găsit deschis la florărie.
3. Și-a uitat banii acasă și n-a mai avut cu ce cumpăra trandafirul.
4. A renunțat să mă curteze, văzând lipsa mea de reacție (dar cum era să reacționez, dacă el nu s-a arătat?) Asta chiar nu mi-ar plăcea!!!
5. A întârziat și n-a avut timp să-mi pună trandafirul fără să fie văzut.
Lista continua astfel, încheindu-se cu concluzia: "Să așteptăm ziua de mâine!" Numai că ziua de mâine a venit tot fără trandafir. Și tot așa, a continuat și zilele următoare. Oana era era din ce în ce mai tristă și mai abătută. Eu amânam, aproape cu sadism, deslușirea adevărului. În fond, n-avea decât să sufere! Nu era ea cea care spunea despre iubire cel mai adeseori: "Prostii!"?



.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!