Atunci când noaptea se va înnegri de tot și puhoiul va înghiți orice mișcă mă voi întoarce acasă. Voi alerga plângând în brațele mamei și, printre sughițuri perfect simulate, o să-i povestesc cum s-a înecat frate-meu geamăn sub ochii mei, săracul... N-o să mai fie nevoie să dau explicații în detaliu când mă vor vedea îmbrăcat cu hainele minunate ale defunctului. Întotdeauna el a fost preferatul familiei. Se vor bucura, mă vor îmbrățișa cu foarte mare drag și îi vor mulțumi lui Dumnezeu că l-au ocrotit pe favoritul lor. Atâta amar de ani i-am studiat gesturile, râsul, stupidul ton al vocii când se dă mare și modul țopăit în care merge când e bucuros încât e imposibil să-mi fie descoperit asasinatul.