MEANDRE 27- din nou la comisia medicală

Se împliniseră alte șase luni de la ultima evaluare medico-militară. Cu biletul de ieșire vechi Mihai s-a prezentat la același Spital Militar Central în speranța încăpățânată și cu credința în adevăr, că de data aceasta va reuși să demonstreze că era „apt combatant pentru pace și război„ având convingerea că acesta ar fi fost unicul impediment. Evident că a fost din nou internat la secția psihiatrie, locul unde fusese internat ultima dată. Revederea cu doctorul Pascu a fost plină de căldură.
-Băi, băiatule, la vânătoare cred că ai renunțat dar nici la pescuit?
-Doctore, a trebuit să discern între ce este urgent și ce este foarte important.
-Și tu ești convins că dacă vei reuși să redevii apt, gata, te vor și îmbrăca în haina militară?
-Eu așa cred! Cauzele care au determinat trecerea mea în rezervă, disciplinar, au fost demontate și dovedite ca inexistente. Ce motive ar avea cineva să nu mă repună în drepturi?
-Tinere, viața nu este zugrăvită numai în culori de alb și negru, în bine și rău, în corect și incorect. Gama de nuanțe de gri este aproape fără limite. Te-ai gândit și la ce se va petrece după ce vei redeveni ofițer activ? Ești convins că sistemul în care ai lucrat cu atâta devotament este cel mai propice mod de a-ți continua viața? Crezi că va fi, pe termen mediu și lung, cea mai corectă opțiune?
Mihai a rămas pe gânduri dar pentru scurt timp și dorința de a demonstra tuturor foștilor colegi că fusese dat afară nevinovat întuneca capacitatea unei analize de perspectivă.
-Doctore, crezi tu că Ceaușescu și cei de la secția Militară din C.C. nu și-au dat seama de faptul că hoțiile menționate de mine în rapoarte fac un mare deserviciu armatei?
-Ai fost și ai rămas un mare idealist dar armata te va zdrobi în angrenajele puse în mișcare de tot felul de forțe oculte. Crezi că sistemul nu va avea o reacție de apărare? Poate că vei câștiga această bătălie dar la costurile ulterioare nu te-ai gândit?
Faptul că la ultimele două evaluări medicale se comiseseră falsuri în fișa medicală îl punea pe gânduri. Certitudinea că se făcuseră presiuni asupra lui Pascu, pentru a-l scoate nebun, era o certitudine și cu toate astea spera ca victoria să-i aparțină așa că, de data asta, a decis ca foaia de observație pe care erau menționate concluziile la fiecare secție nu avea să o mai scape din mână.
Un pachet de Wiener cafe și câteva pachete de kent i-au permis să obțină copii după toate foile anterioare, foi pe care se vedeau modificările ulterioare.
Ce dorea? Să-i reclame la procuratură pe medicii care alteraseră, nelegal, concluziile inițiale?
Zi după zi și secție după secție verdictul „apt combatant pace și război„ se repeta obsesiv.
Ziua de joi era zi de comisie. Cu fișa medicală care aștepta rezoluția Comisiei Centrale, rulată și ascunsă la piept, locotenentul major în rezervă a luat loc în holul bibliotecii unde se desfășura activitatea comisiei centrale.
Secretarul comisiei îl cunoștea și în clipa când a ieșit pe hol ca să facă apelul celor care aveau să se prezinte în acea zi, l-a salutat cu o oarecare mirare:
-Tovarășe locotenent major, fișa dumneavoastră nu a ajuns la comisie așa că...
Nici nu avea cum pentru că fișa este la mine.
-Dar fișa trebuia să o aducă sora șefă de la secția în care ați fost internat pentru reevaluare!
-Dar cine a făcut această regulă? Și mă rog de ce să nu fie la mine? Ca să permită oricărui dobitoc care nu m-a văzut în viața lui, în urma unui telefon, să scrie prostii pe o fișă medicală?
Tonul ridicat al lui Mihai a determinat pe generalul doctor, șeful comisiei, să deschidă ușa:
- Vă rog să faceți liniște! Ce este aici, piață?
Apoi, dând cu ochii de Mihai i s-a adresat:
-Tovarășe locotenent major, nu ne-a parvenit fișa dumneavoastră.
-Ba da, uitați-o! Secretarului i-au înghețat cuvintele pe buze. Ar fi dorit să reclame că s-a încălcat protocolul că...
Generalul a luat fișa și l-a invitat în sală. Masa în formă de U la care erau așezați o pleiadă e generali medici, ici-colo avea câte un colonel. Printre cei prezenți era evidentă prezența unui jurist militar, după culoarea albastră a uniformei.
Șeful comisiei a privit atent fiecare consemnare apoi și-a scos stiloul și a scris ceva la concluzii, apoi, punând fișa pe masă i s-a adresat.
-Ia spune, măi băiatule , cum este cu tractorul acela făcut din fiare vechi, cu mia aia de oi care păștea la tine în unitate, cu pădurea aia uriașă tăiată și vândută de unii șefi...
Mihai a rămas descumpănit. Nu putea să-și dea seama de unde avea acele informații președintele comisiei. S-a repliat mental și a răspuns, oarecum viclean dar militărește:
-Tovarășe general, sunt locotenentul major în rezervă Mihăilescu Mihai și scopul prezenței mele este de a-mi stabili situația medico-militară personală în vederea reactivării.
-Bine, mă! Ești apt combatant așa că, ia povestește!
-Tovarășe general, vorbele zboară dar scrisul rămâne. Am mai avut o fișă medicală pe care erau menționate aceste cuvinte dar ulterior au fost modificate de colegi de-ai dumneavoastră care nu m-au văzut în viața lor.
Mihai a făcut câțiva pași și a așezat în fața generalului vestita hârtie cu falsul. Acesta a privit-o cu atenție și apoi, cu un aer hâtru i-a spus:
-Măi băiatule, vorbești cu un general doctor!
--Asta văd și am tot respectul pentru dumneavoastră dar...
-Bine, mă!-apoi adresându-se secretarului.
-te rog treci pe la fiecare membru al comisiei cu drept de semnătură să încheiem această formalitate.
Secretarul a cules semnăturile apoi s-a întors la Șeful Comisiei și acesta apus o ultimă ștampilă:
-Acum este totul în ordine. Așa că uită-te la fișă!
Mihai, cu o oarecare speranță a privit atent toate concluziile și concluzia finală...
-Știți, hârtiile se mai pierd. Eu personal nu am nici o comunicare oficială a atestării acestui fapt.
La îndemnul generalului secretarul a completat un tipizat prin care se făcea comunicarea de „apt combatant pentru pace și război„ și după ce a semnat de primire într-un registru Mihai a primit hârtia pentru care luptase atâta amar de vreme și cu atâtea întâmplări, uneori stranii. A împăturit hârtia, a băgat-o în portofel și apoi a spus:
-Vă mulțumesc vă rog să-mi permiteți să plec.
-Stai puțin! Ia spune acum cum a fost cu toate cele!
-Tovarășe general, tot ce declar poate fi folosit împotriva mea. Harun al Rashid, Califul Bagdadului spunea că limba i-a fost dată omului tocmai pentru a-și ascunde gândurile.
Cu un zâmbet larg colonelul de la procuratură s-a adresat asistenței:
-Se vede că a trecut pe la noi, nu?
Generalul l-a privit îndelung și cu un aer părintesc i-a dat liber atrăgândui atenția:
Bine măi, dar pe viitor să ai mare grijă!
Mihai a ieșit într-o adevărată stare de euforie umbrită parcă de o părere de rău. Uneori există victorii a la Pirus, regele Epirului care i-a învins pe romani dar cu piereri enorme. Cuvintele lui Pirus îi sunau în minte ca o sentință: încă o victorie ca asta și voi fi terminat!
Primul drum l-a făcut la un birou de copiat acte, apoi a mers acasă întocmind o nouă cerere către Ministrul Apărării Naționale prin care cerea reactivarea.
La următoarele două rapoarte a primit, invariabil același răspuns: „Tovarășul ministru a luat în considerare raportul dumneavoastră dar momentat nu există posibilitatea reîncadrării.„
Săp fi început o altă bătălie? Parcă oboseala își spunea cuvântul dar acceptarea unei înfrângeri nu era în firea lui. Dacă de mic i-a fost adresat, în mediul școlar la toate nivelele, apelativul de „țigan„ fapt ce l-a înverșunat să învețe foarte bine pentru a-i umili pe cei care îl insultau, nici acum nu dorea să renunțe.
După câteva luni , stând la birou, a primit un telefon:
-Bună ziua , sunt colonelul Pandea de la cabinetul ministrului apărării doresc să vorbesc cu locotenentul major în rezervă Mi9hăilescu.
-Să trăiți, tovarășe colonel, ordonați.
-Măi mihăilescule, ia vino tu mâine la mine la birou! Vezi că îți las bilet la poartă. Te aștept la ora opt.
Mihai a închis telefonul și se tot întreba ce dorea șeful de cabinet să discute cu el?