MEANDRE 30-Hotelul Împăratul Romanilor.

Fetița era tare mândră de cartonașul cu timbre de economisire. Tatăl a vrut să ia obiectul și să-l pună în borsetă dar fetița nu se dezlipea de el.
-Tati, ai văzut ce ochi frumoși avea fata aia? Și avea o mână moale și caldă...
-Da. Am văzut, a răspuns Mihai, revăzând apariția plină de feminitate ce etala, fără ostentație o senzualitate care aparent se dorea ascunsă dar care prin mici subterfugii era lăsată deschisă, ca o rază într-un pod plin de praf.
Ajunși acasă cei doi s-au oprit la magazinul de la colț pentru câteva cumpărături. O florăreasă îți etala minunile pe trotuar. Un buchet imens de trandafiri trona într-o glastră pântecoasă. Culoarea lila a buchetului i-a amintit ziua când Mihai, fără vreun motiv anume s-a dus să o aștepte pe Mihaela să iasă de la serviciu. El era după un serviciu de 24 de ore și dorul de ea l-a împins spre ASE, acolo unde Mihaela era ofițer instructor la studente...
-Ce faci, domnule?
-Te-am așteptat ca să mergem împreună în oraș.
Mihaela lungea momentul de care se bucura din plin, bucurie generată de faptul că toate colegele o vedeau cum ea primea de la soț un buchet minunat. Când colegele s-au risipit ea l-a luat de mână și au mers în Cișmigiu.
După nici o jumătate de oră ea a invocat o stare de oboseală, o vagă migrenă și au plecat spre casă. Ajunși acasă ea a lăsat buchetul pe frigider și s-a apucat să pregătească masa. Mihai i-a reproșat că nici măcar nu l-a pupat pentru flori și ea a replicat, nejustificat de aspru:
-De fapt florile le-ai luat pentru tine. Þie îți plac florile așa că, sub pretextul că mi le oferi mie, le-ai cumpărat.
Mihai digera cu greu această lipsă de eleganță și ca să abată discuția a ridicat o minge la fileu:
-Tu ai văzut cum se uitau colegele tale?
-Daaaa! Au făcut râie pe mațe. Să vezi ce o să spună mâine! Numai amanții câtorva dintre ele le mai aduc flori la serviciu dar să-ți aducă bărbatul? Mamă, o să moară alea de necaz!
Mihai a cumpărat un trandafir, mare și roșu, pentru Florentina.
-Floricel, uite ce ți-a luat tata!
Poate era un test. Poate tatăl dorea să vadă dacă fiica lui avea aceeași indiferență la frumos. Florentina și-a cufundat năsucul în corolă și a inspirat adânc.
-Tătic, miroase foarte frumos. Mă simt ca o albină beată.
Ajunși acasă Mihai pregătea masa. și gândurile îi zburau brambura pe deasupra lor planând mirosul parfumuui de la CEC.
Telefonul l-a scos din gânduri. Primul gând i-a fost la Mihaela dar vocea nu era a ei, era a soacrei.
-Bună, mamă! Uite de ce te-am sunat. Plec cu niște prieteni pentru câteva zile la băi. Nu vrei să o lași pe aia mică cu mine?
Nu mai era mult până la încheierea anului școlar așa că, gândindu-se că nu i-ar strica fetei un pic de aer de munte, a fost de acord.
-Nu poți să mi-o aduci din după-amiaza asta?
După câteva secunde de ezitare Mihai a răspuns:
-Bine, după ce îi dau să mănânce venim!
Florentina s-a apropiat și l-a luat de gât.
-Tati, cine era?
-”Mamaia cu puiul”. Vrea să te ducă pentru câteva zile la munte!
-Uraaa!
Au mâncat aproape pe fugă și drumul până în Șoseaua Ștefan cel Mare l-au parcurs rapid.
Cele câteva rochițe, ciorăpei, chiloței și alte mărunțișuri Mihai le-a împăturit cu grijă și le-a pus într-un mic sac de voiaj, alături de vestita păturică botezetă „pâpa „ cea cu care se freca pe nas înainte să adoarmă la vârsta foarte mică.
Dintre lucrurile din șifonier a căzut ...o suzetă, cu materialul lipicios de atâta vechime. Pe cauciucul îmbătrânit încă erau câteva granule de piper...
Merseseră la mare, cu avionul și fuseseră cazați la hotel Jupiter-Junona, pe plajă. În prima seară vestita suzetă ...s-a pierdut. Liniștea și odihna de concediu erau compromise. În prag de seară Mihai a plecat să cumpere suzetă și din farmacie în farmacie a ajuns tocmai la Constanța.
-Dați-mi vă rog zece suzete.
Farmacista l-a privit îndelung, a pus marfa într-o pungă de hârtie și a întrebat dacă mai dorește altceva.
Tânărul tată a achitat bonul și a ajuns într-un suflet la hotel. Liniștea era salvată dar și-a promis că imediat ce va ajunge acasă o va dezvăța pe Florentina de suzetă.
Ajunși acasă Mihai a umezit câteva suzete și apoi le-a trecut prin piper pisat împrăștiindu-le prin casă.
Floricica a dorit suzetă, a luat-o pe prima întâlnită și imediat usturimea a făcut-o să urle. A aruncat suzeta la gunoi apoi a găsit o alta și a repezit-o cu lăcomie în guriță și piperul și-a făcut datoria.
Fetița a scos suzeta și a mers la chiuveta din bucătărie deschizând robinetul. Tatăl a lăsat-o să spele suzeta și apoi a înlocuit-o cu alta cu piper. Speranța unei senzații plăcute a dispărut.
Copilul a întrebat ce s-a întâmplat iar Mihai i-a spus că a făcut pisica caca pe suzetă. Fata a aruncat suzeta, a găsit pisica de jucărie și a izbit-o de calorifer spunând:
Pia caca, da? Pia caca!
De atunci nici măcar ideia de suzetă nu a mai revenit.
Drumul l-a bunica s-a scurs rapid.
Întoarcerea acasă i-a dat senzația de gol, de pustiu.
A pus mâna pe telefon și a sunat la ofițerul de serviciu de la Făgăraș. Un gând fugar sța strecurat și s-a prezentat ....:
-Sunt colonelul Popescu de la minister. Cu sublocotenentul Mihăilescu, vă rog.
Vocea tremurată a ofițerului de serviciu nu lăsa nici o îndoială că Mihai fusese crezut:
-Tovatășe colonel, sublocotenentul Mihăilescu are permisie cu părăsire de garnizoană.
Uluiala l-a părăsit sperând că Mihaela va veni acasă. Îndoiala l-a făcut să însiste:
-Pentru ce garnizoană are aprobare?
După câteva secunde în care se auzeu foșnetele foilor din registru, ofițerul a răspuns prompt:
-Tovarășe colonel raportez că sublocotenentul Mihăilescu are aprobare pentru garnizoana Sibiu și poate fi găsit la Hotelul Împăratul Romanilor.
-Bine, mulțumesc.
Pe fondul liniștei prin care răzbătea doar zgomotul apei prin țevile de la bloc toate acele evitări începeau să capete explicații. Prima reacție i-a fost să plece la Sibiu dar militarul din el i-a șoptit: „da, și? Ai să ajungi acolo și vei constata că s-a dus la unul. Poate afli și camera și ce ai să faci? Faci scandal? Chemi miliția? Nu-ți ajută la nimic... Nu acum. nu este momentul.„
În liniștea aproape solidă ce se cristalizase în aer telefonul abia s-a auzit:
-Alo, da.
-Mihai, sunt eu, Mihaela. Am primit o permisie și merg la o colegă la Alba Iulia că își botează copilul...
După o tăcere lungă ce nu se urnea, Mihai a răspuns:
-Bine. Petrecere frumoasă.
După aproape 20 de minute Mihai a cerut la informații numărul de telefon de la Hotelul Împăratul Romanilor...
-Alo, sunt căpitanul Dobre de la U.M.01041 Făgăraș.
-Recepționera, Manea, cu ce vă pot fi de folos?
-Fiți amabilă, facem și noi, așa ca la armată, verificările cadrelor. Vă rog să-mi spuneți dacă doamna Mihăilescu, sublocotenent Mihăilescu, este cazată, așa cum a lăsat scris la condică, la dumneavoastră.
-Sigur că da. Doriți să vorbiți cu dânsa? Tocmai a trecut cu soțul la restaurantul de la parter, după ce avorbit de la noi interurban...
-Nu, mulțumesc!