MEANDRE 33-femeia-i ca o portocală

Trecuse totuși de vârsta la care mai trăgea o linie. Orgoliul lui suferea amarnic dar parcă era păcat să nu facă un sondaj al psihologiei feminine mai ales că o considera, încă, femeia care promite mai mult decât va oferi vreodată.
S-a repliat și, cu toată nerăbdarea, ascunsă cu dibăcie, a întrebat-o:
-Nu vrei să ne plimbăm prin parc?
În ochii Florentinei a licărit un sentiment de uimire, aproape de buimăceală: „ce bărbat o fi acesta căruia îi spui aproape pe șleau că vrei să te culci cu el și el îți propune o plimbare prin parc? „
-Chiar mi-ar face plăcere, a răspuns ea cu o curiozitate vecină cu uimirea.
Florentina devenise încordată. Atunci când era convinsă că deține frâiele, chestia scăpase de sub control.
Mihai a prins-o delicat de mână și a îndemnat-o să se bucure de iarbă, de lumină, de o plimbare cu un bărbat aproape necunoscut! A atras-o într-o discuție neutră ca apoi, încet încet a adus-o la a povesti câte ceva despre ea, despre viața ei de fiecare zi. Când și când Mihai trecea în considerente generale ca apoi cu abilitate discuția să devină mai personală.
Ea se prinsese în acea plasă țesută cu dibăcie când el, fără nici o legătură cu discuția, a întrebat-o:
-Crezi că este lipsit de delicatețe dacă te învit la mine acasă să putem discuta în liniște?
-Licărul ghiduș din ochii ei a trădat-o și subit ea și-a dat seama că a fost manipulată.
-Ești un mare pișicher, domnule. Ai manevrat cumva să mă aduci între patru pereți.
-A fost doar o întrebare. Tu poți răspunde cu da sau nu. Nu te obligă nimeni și nimic.
-Ei bine, cred că ești un tip rezonabil așa că nu văd de ce aș spune nu.
Au urmat aleea care ducea la mașina lui și pentru o clipă Mihai a sesizat o oarecare grabă în pașii ei dar a tăcut și a prins-o mai temeinic de mână, păstrând pasul în același ritm.
Palma delicată și fierbinte părea că a scăpat o boare de transpirație. Până în fața locului nu au scos nici o vorbă și când Mihai a oprit, ea a încercat să preia controlul:
-Și vecinii tăi ce vor spune când te vor vedea cu o altă femeie intrând în casă?
Prima replică ce i-a venit pe buze lui Mihai ar fi fost că ei s-au obișnuit dar ar fi fost o lipsă de eleganță. Apoi s-a gândit să glumească și să spună că ei vor crede că este soacra lui dar și asta ar fi fost o impolitețe, așa că a parat:
- Pentru că este o femeie frumoasă lângă mine am să-mi asum orice risc, merită.
Liftul a ajuns rapid, el a descuiat ușa și s-a tras în laterală invitând-o:
-Doamna este binevenită în habitatul unui bărbat care o admiră foarte tare.
Mihai a întrebat-o dacă bea un pahar cu vin sau coniac.
-Coniac, evident.
-Nu aș dori să crezi că am vrut să te amețesc...
-Este un risc asumat, mai ales că eu sunt aici cu bilet de voie, ai uitat?
Au sorbit din pahare privindu-se direct în ochi. Mihai s-a ridicat brusc, s-a apropiat de ea și i-a spus poruncitor:
- Ia închide ochii!
Ea s-a conformat și el, cu delicatețe, i-a atins buzele cu buzele lui atingându-i delicat colțul gurii cu limba.
Un ușor tremur al buzelor a precedat un sărut parfumat, seducător, aproape demonstrativ. El a mângâiat-o discret pe gâtul fin și a căutat jugulara ca să-i simtă pulsul. O pasăre prinsă în plasă se zbătea sub pielea albă și catifelată.
-Te dezbraci?-a întrebat el cu o voce ușor tremurată.
-Atâta lucru ar trebui să faci și tu. Femeia este ca o portocală, mai întâi îi savurezi parfumul, o dezbraci și abia apoi ajungi la pulpa ei.
Pas cu pas evenimentul s-a consumat cu urcușuri și coborâșuri debutând cu o dublă acoperită de un vârtej fierbinte apoi contactul s-a reluat cu o oarecare dorință de cunoaștere reciprocă.
Cele câteva ore petrecute împreună s-au scurs fără să se întrevadă o dorință de final a nici unuia dintre ei.
Telefonul a rupt pânza de păianjen.
-Da, am dat anunț. Verde 6016, planetare franțuzești, primul proprietar, a răspuns el sacadat și la obiect.
După o scurtă pauză el a continuat pe un ton ferm:
-Ultimul preț este 60.000 de lei. Bună ziua!
Cu dexteritatea unei pisici ea s-a strecurat în hainele de stradă și s-a așezat pe fotoliu, privindu-l gol.
Chiar dacă pare ciudat Mihai era într-un fel pudic. A întors spatele, și-a cules hainele de prin cameră și s-a strecurat în baie. S-a întors în cameră îmbrăcat, s-a așezat pe fotoliu exact în poziția în care fuseseră cu câteva ore înainte.
-Coniac?
-Sigur.
Mihai a turnat în paharul ei și și-a aprins o țigară.
-Tu nu bei?
-Va trebui să te conduc și nu-mi doresc să pierd carnetul.
-Vrei să plec?-a întrebat ea cu un ton provocator.
-Þi s-a părut că aș dori asta?
S-au ridicat iar ea și-a refăcut machiajul, cu dexteritate.
Au coborât și el a așteptat să-i spună unde locuiește...
-Te rog să mă duci de unde m-ai luat.
Lui Mihai parcă îi părea rău că se încheiase. Spera la o reluare dar nu îndrăznea.
-Domnule, asta fuse și se duse. Te poți mândri că ai mai trecut o femeie la condica personală.
Au ajuns în fața oficiului CEC, ea a coborât și înainte de a închide portiera la sărutat pe obraz:
-Mulțumesc, domnule.
Mihai a rămas privind în urma ei până când silueta superbă s-a contopit cu mulțimea.
A întors mașina și s-a întors acasă. În cutia de scrisori a găsit o carte poștală pe care a hotărât să o citească în casă.
Ușa deschisă a dezlănțuit parfumul ei îmbrățișat cu izul unei partide de sex.
Mihai a închis ușa cu teama că parfumul se va risipi prea repede.
Cartea poștală era de la Oficiul de Pașapoarte:
„Vă invităm la ghișeul oficiului din strada Nicolae Iorga nr. 10 pentru a vă ridica pașaportul cu vizele solicitate. „