agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 929 .



Mare grijă la ce faci!
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [MyMosys ]

2015-08-19  |     | 



Tudor Todea, zis Dodo, o fi fost el inspector boboc, dar nu era idiot! După părerea lui se descurca binișor la inspecții și nu avea nevoie de dădăceala continuă a colegului de echipă. Era firesc să fie însoțit de un „senior” de la care să învețe și care să-i îndrume pașii, dar Cosmin Matei îl lua de fraier. Nici măcar nu era cu cine știe câți ani mai în vârstă decât el, așa încât aerele de superioritate pe care și le dădea, ajunseseră în curând să-l scoată din sărite. Era mai nou în meserie decât Matei abia cu patru ani, nu cu un secol, iar pildele desprinse din experiențele anterioare ale colegului de echipă nu se limitau la sfera inspecției.
- Odată, am surprins un patron că scuipa în ceștile de cafea pe care ni le-a oferit, înțelegi? Mare grijă la ce faci! Dacă vrei o cafea, n-ai decât să-ți aduci de acasă sau îmi spui și ieșim într-o pauză… ceva de genu’ ăsta!
Dodo nu avea nevoie de cafele, sucuri sau alte atenții. Era tânăr, voia să învețe și îi plăcea titulatura de inspector. Era ceva să descopere el, abia ieșit de pe băncile facultății, greșelile pe care le făceau contabilii bătrâni și unși cu toate alifiile, care luau o căruță de bani pentru a întocmi actele la nenumărate firme, la care nici ei nu le mai știau denumirile Într-un cuvânt, îi plăcea să fie inspector și să jongleze cu actele normative, dar, cel mai mult îi plăcea să fie el cel care dădea lecții. Era postura în care se simțea cel mai confortabil, dar nu se putea bucura de ea cu Matei alături.
- Auzi, câteva zile o să mergi în echipă cu una dintre fete, eu am o acțiune de amploare la niște benzinării. Mare grijă la ce faci! Delia e veche în branșă, dar e femeie, știi cum e!
Nu știa, dar se bucura că scăpa măcar pentru o perioadă de pisălogeală. Colega lui reuși să îl învețe în câteva zile mai mult decât Cosmin Matei în trei luni. Era o femeie atentă, ordonată, organizată, pregătită și, mai ales, îl trata ca pe un egal. Se consulta cu el, căutau împreună încadrări legale și dezbăteau problemele constatate ca și când ar fi fost cei mai buni prieteni. Asta însemna echipă, își spunea Dodo, tânjind să ajungă și cu Matei la nivelul acela de relație colegială.
- O treabă împuțită, asta a fost inspecția la benzinării, îl informă Matei de îndată ce echipa lor se refăcu și își reluară acțiunile împreună! Mare grijă la ce faci, bobocule! Patronii sunt niște păianjeni care țes în jurul tău mii de fire ca să te agațe și să-ți forțeze mâna. Tu trebuie să fii mai deștept decât ei!
Dodo avea altă părere, dar nu riscă să i-o comunice colegului. Continuă să rămână pe locul secund, căutând să își controleze pornirile din ce în ce mai războinice față de Matei, care nu aveau cum să îl ajute atâta timp cât coechipierul său era pe cai mari, cum bine vedea și el. Telefonul îi suna constant, iar Cosmin Matei țâșnea de fiecare dată afară din birou, astfel încât bobocul să nu participe la convorbirile secrete și codificate pe care experimentatul senior le purta ore în șir. Juniorul rămânea cu actele în brațe, străduindu-se să avanseze cu inspecția de unul singur, așa încât să se încadreze în termenele prevăzute în programa de control.
- Ãștia, mascații, trebuie să mai primească niște lecții, arunca Matei câte o informație vagă, sugerând că participă la acțiunile de noapte în colaborare cu alte forțe de ordine, după care continua să-i înșire motivele pentru care bobocul trebuia să aibă mare grijă la ceea ce făcea.
Într-o dimineață, însă, grăbindu-se să ajungă la sediu, Dodo dădu în fața blocului său peste un Cosmin Matei agitat, care nu mai semăna defel cu inspectorul stăpân pe sine, arogant și atoateștiutor care îi fusese coleg de echipă.
- Haide, urcă, deschise în fața lui Dodo portiera mașinii lui argintii, ultimul model de Audi, achiziție nouă, în care bobocul nu mai fusese invitat niciodată să intre.
Ajunseră în parcarea instituției în mai puțin de șase minute.
- Stai puțin, că am o vorbă cu tine!
Dodo se întoarse în scaun, gata să audă ce mai avea de spus seniorul.
- Am primit un SMS azi-dimineață… tu nu ai primit nimic?
Dodo scoase telefonul și îl întinse automat, ascultător.
- Ce mesaj, îndrăzni să îl întrebe?
Matei îi întinse telefonul, ca bobocul să poată citi cu voce tare: „Ai grijă ce faci, că te avem filmat!”.
- Asta are legătură cu benzinăriile, gândi Cosmin Matei cu voce tare! Þi-am spus că patronii sunt ca niște păienjeni!
- Ce s-a întâmplat acolo?
- Acolo… după inspecție…
Dodo așteptă destul de mult până ce Matei își reîncepu relatarea.
- Ce mai, am mușcat-o! Am mers la masă cu patronul, a adus niște fetițe… Florin a plecat acasă și m-a lăsat pe mine, știi tu! Trebuie să vorbesc cu șefu’ ăl mare.
Matei deveni incoerent. Lui Dodo îi dădu prin minte să-i spună că nu își urmase propriul sfat și nu avusese mare grijă la ce a făcut, dar ceva, un mic pitic de pe creierul lui, îl opri să facă comentarii. Îl urmări doar până în secretariat, apoi așteptă liniștit în birou să ajungă la el alte informații. Așa cum era de așteptat, acestea nu întârziară să apară.
- Nu pot să cred că Matei a pus botul, comenta Florin, cel care făcuse parte din echipa de inspectori care verificase benzinăriile. Erau femei frumoase, ce-i drept, dar erau prostituate!
- Tu nu ai primit mesaj, îl întrebase o colegă?
- Nu, eu nici nu am stat prea mult, abia mi-a născut nevasta!
- Deci, pe el l-au filmat?
- Așa spune mesajul, dădu Florin din cap. Încă nu am încheiat actul de control și, probabil, vor să pună presiune pe noi să mușamalizăm neregulile.
- Nasol, fu de părere unul dintre consilierii veterani. Sunt curios ce va face șeful!?
Aflară de la secretară că șeful ascultase stupefiat povestea lui Cosmin Matei și luase imediat legătura cu Poliția. „Unul dintre băieții mei a călcat pe bec și acum e șantajat!” repetă femeia cuvintele șefului.
- Asta, n-o să iasă bine pentru nici unul dintre noi, suspină colega așezată lângă Florin.
Dodo se ridică și părăsi biroul, fără un cuvânt. Intră în secretariatul gol și bătu încet la ușa semideschisă a șefului. Matei se vedea prăbușit în fotoliul din fața biroului impunător, cu capul cuprins între palme.
- Tu ce mai vrei, bobocule, se răsti impozantul director, de la înălțimea celor aproape doi metri cât măsura?
- Doar să vă spun că nu e cazul să sunați la Poliție, nu e vorba de nici un șantaj, eu am trimis mesajul de pe internet, doar așa, ca să subliniez cele pe care le-am învățat de la Cosmin Matei, că trebuie să ai mare grijă la ce faci!


.  | index








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!