Prin poziția geografică privilegiată pe care o are, Marocul este un spațiu ancorat în Africa, dar legat profund cu Europa, în care de-a lungul istoriei cuceririle teritoriale ale diverșilor beligeranți au alternat ca un flux și reflux. Mai mult, antropologul norvegian Thor Heyerdahl a elaborat teoria conform căreia vechi civilizații ale continentului african au navigat în oceanul Atlantic pentru a descoperi și... ocupa alte teritorii, astfel că ar fi ajuns în... Lumea Nouă cu mult înaintea lui Cristofor Columb. Pentru a-și demonstra concepția, el a organizat o traversare maritimă pe o corabie confecționată din tulpină de papirus (n.a. Cyperus papirus), având ca punct de plecare portul din Safi. Pentru mine, fiu de profesoară licențiată în geografie, aceste informații au constituit argumente suficiente de convingere ca, la prima ocazie, să mă deplasez la aproximativ 200 kilometri de Settat, unde locuiam în acea perioadă, spre a vedea cu ochii mei unele lucruri.
În ziua de 25 mai 1999, exact la 30 de ani după ce Thor Heyerdahl și echipajul lui au plecat de pe țărmul african în prima tentativă de a ajunge în insulele Antile, autocarul mă lăsase în apropierea digului vechiului port din Safi, unde... dar mai bine să citez din "Expedițiile Ra", Editura Științifică, București, 1973: "Pe digul lung de piatră era o agitație nemaipomenită. Oamenii se îngrămădeau ca un zid de nepătruns, iar fotografii stăteau pe tot felul de bărci (...) Unul după altul ne-am smuls și am sărit de pe digul înalt de piatră pe puntea moale, vegetală a bărcii de papirus (...) Era ora 8,30. Încet, încet, marele nostru snop de trestie a început să se îndepărteze de chei."
Venisem devreme, în zori, când soarele încă nu se ridicase peste dealurile din spatele meu și o lumină difuză forma pe sol umbre abia perceptibile. O briză ușoară dinspre ocean îmi aducea în nări microcristale de sare călduță și miros de vietăți marine. Deslușeam tot mai bine contururile portului, al cărui plan îl studiasem cu câteva zile înainte într-un ghid turistic. Avansam pe digul de piatră, care era de fapt o platformă betonată a unui șantier naval, unde se profila scheletul de lemn al unei nave mici de pescuit în construcție. Pe latura nordică, din dreapta mea, vedeam planul înclinat al căii de lansare la apă a ambarcațiilor. În planul al doilea se înșirau câteva duzine de vase mici de pescuit, în care se îmbarcau oameni grăbiți. Pe aceeași direcție, mai în spate, distingeam silueta masivă a unui siloz de fosfați, situat în mijlocul unei platforme mult mai mari. Într-un plan mai îndepărtat se înălța un șir de macarale ale portului nou pe fundalul dealurilor din jurul golfului. În față, la o distanță de aproximativ de 50 de metri se întindea de la sud la nord adevăratul dig de protecție în forma literei "L", care pornea din stânga mea și se termina undeva, la aproape un kilometru spre dreapta, cu un far. Tot la stânga, în planul al doilea, se ridicau semețe zidurile renovate ale unei fortărețe cu arhitectură portugheză, denumită Casa Mării (n.a. "Dar al bahr").
Vroiam să aud mărturii despre expedițiile organizate de Thor Heyerdahl, care au avut punct de plecare acest port. Am părăsit digul și m-am îndreptat spre navele de pescuit din apropiere. Pe una, numită "Yvonne", stătea un tânăr cu o barbă de trei zile, tot atât de ars de soare ca și marocanul Madani Ait Uhanni, așa cum l-am văzut în fotgrafiile din cartea "Expedițiile Ra", menționată anterior.
- Doriți pește? m-a întrebat el într-o franceză aproximativă.
- Nu, mulțumesc, dar aș vrea să vorbesc cu cineva care a asistat la plecările din acest port în anii 1969 și 1970 ale navigatorului Thor Heyerdahl.
- "Bonjour, monsieur", mă numesc Ciucescu Doru, am spus eu la vederea unui om bărbos, cu alură de bătrân lup de mare. Am venit din Romania și lucrez ca profesor la Settat.
- Bună ziua, încântat de cunoștință, m-a întâmpinat marinarul într-o franceză fluentă, ținând o pipă în colțul gurii. Mă numesc Madani (n.a. Orășean) Lihiani (n.a. Bărbosul). Fiul meu, Madani Ibn (n.a. Fiul) Lihiani, mi-a spus despre ce este vorba. Aveți noroc. Am văzut totul. A trecut mult timp de atunci. Aveam o altă navă. Allah, ce frumoasă era Yvonne, soția lui Thor Heyerdahl! De altfel, vedeți, noua mea navă îi poartă numele. Vreți să pășiți pe punte?
- Da, mulțumesc de invitație, am răspuns eu după ce am simțit că sunt în echilibru instabil.
- În dimineața plecării primei expediții, oamenii stăteau înghesuiți pe dig ca sardelele. Barca din papirus era acostată pe latura sudică. Am fost aproape când Aișa Amara, soția guvernatorului, a făcut norvegianului un cadou, un pui de maimuță numită Safi, adusă din munții Atlas, ca să le țină de urât în timpul călătoriei. Nu i-a plăcut de Thor și era agitată, dar când a ajuns în brațele italianului Carlo Mauri, care avea barbă, s-a lipit de el și s-a liniștit. Allah, ce maimuțică drăgălașă era Safi! Vedeți, am și eu una asemănătoare, care stă în vârful catargului, pe care o cheamă la fel. Dacă întindeți brațele, vine la dumneavoastră pentru că îi plac oamenii cu barbă.
- Ați văzut și momentul lansării la apă a navei? am întrebat eu ca să schimb puțin subiectul.
- Daaa, desigur. Soția guvernatorului a spart de sania de lansare la apa a bărcii de papirus o oală de lut plină cu lapte de capră, aducător de noroc în tradiția noastră populară și a spus: "În cinstea soarelui te numesc «Ra»".
- Dar nu a adus noroc prea mare, pentru că la 18 iulie 1969, după ce au parcurs 5000 de kilometri, vasul distrus de furtună a trebuit să fie abandonat în largul oceanului Atlantic, am menționat eu.
- Aveți perfectă dreptate, m-a aprobat bătrânul lup de mare. Laptele de capră este pentru... copii. Băutura marinarilor este șampania, romul sau, în cel mai rău caz, berea. De altfel, când am lansat-o la apă pe "Yvonne" - nava mea de trei tone, de gura lumii am spart o oală cu lapte de capră, în care, însă, turnasem pe ascuns un pahar plin cu... șampanie, care se pare că mi-a purtat noroc, deoarece de 20 de ani nu am avut nici un fel de probleme.
- Dar a doua expediție, "Ra2", începută la 17 mai 1970, s-a terminat cu bine. La 12 iulie, corabia de papirus și echipajul condus de Thor Heyerdahl au intrat triumfători în portul orașului Bridgetown, din Barbados, în ciuda faptului că ceremonialul botezului navei a fost identic, am insistat eu. Insinuați cumva că anumiți organizatori marocani au turnat ceva în oala cu lapte de capră?
- Ha, ha, încercați să mă trageți de limbă, dar eu nu pot să afirm așa ceva, a răspuns marinarul, ascunzându-se după o serie de rotocoale de fum.