agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2015-10-14 | |
Din jurnalul infirmierei
3 august Mă puse asistenta șefă să țiu evidența cu bolnavii și ce face ei. Azi veni și tătuțu să-i dea directorului plicul cu bani pentru angajare. Îi aduse și o damigeană de molan și doi curcani că cică banii se duc la minister și la primar iar curcanii și vinul îi împarte cu doctorii. Asistenta șefă e verișoară de-a doua cu maica și zise că are ea grijă de mine da să nu ies din cuvântu ei. Io nu vrusei să mă fac infirmeră, poate asistentă medicală sau doctor sau mai bine profesoară da n-avuseră bani ai mei să mă dea la facultate. Profesoară sau chiar învățătoare crez că aș fi fost mai bună că îmi place să povestesc și am ținut jurnale de când eram mică la gimnaziu. 1 octobrie Azi se internă un bărbat care cică e scriitor și neam cu doctoru Istrate. Mi-a zis asta mătușă-mea, asistenta șefă. I-am pregătit salonul și i-am pus lenjerie nouă și curată. L-am întrebat dacă vrea cafea și a zis că nu, că bea ceai. I-am făcut un ceai și mi-a zâmbit. Dacă stă mai mult internat poate mă pretenesc cu el și îi citesc din poieziile mele. I le-am citit și lu asistentul Georgică de la sala de sport da ăla a fost nesimțit. A zis că sunt frumoase și pe urmă mi-a pus o mână pe țâță și una sub halat. I-am zis „fireai al dreacu de nesimțitu dreacu, vezi că te spui lu mătușă-mea” și m-a lăsat în pace. Da nu-l spui, că e simpatic da prea se grăbește și nu vreau să crează că sunt d’aia. 2 octobrie Domnu scriitor pe care-l cheamă Ică s-a dus la domnu doctor în cabinet și au băut cafea și băuturi alcolice de import străine. M-a chemat să mă cunoască și i-a zis mătușă-mi că pot să-i fac curat în birou când are nevoie și să-i duc cafeaua. Io ma-m emoționat și cred că ma-m și roșit nițel că mătușa mi-a zis „Stai, fă, Mihaelo liniștită că nu se dă la tine că are el pe altele cu care se fute”. Am întrebat-o ce e cu asistentul ăla de la sala de sport, Georgică, și mi-a zis că e băiat bun, pot să vorbesc cu el da’ să fiu atentă să nu rămâi borțoasă, că-mi pierd serviciul. Mătușica știe ea ce vorbește că a rămas de mai multe ori dar nu i-a lăsat că sunt greu de crescut și ea are servici nu are timp de copii, exact ca aia din parlament care a născut sâmbăta ca să poată lucra lunea că e dependentă de servici de unde ia banii. Și pe Georgică să-l las în pace cu poeziile că n-are el treabă cu literatura. 3 octobrie Domnu Ică scrie în fiecare noapte într-un caiet studențesc pe care-l duce dimineața în cabinetul doctorului Istrate. Probabil că scrie doar noaptea și nu-l fure careva ziua când mai iese pe afară. L-am întrebat dacă scrie poezii că mie îmi plac poeziile și mi-a zis că nu, că scrie proză. Mi-am luat inima în dinți și i-am spus că scriu și eu poezii și dacă vrea să-i citesc din ele. Mi-a zis că da dar să-i citesc doar una pe zi că stă prost cu nervii. I-am citit cea mai frumoasă poezie pe care am scris-o acu un an. M-am inspirat puțin dintr-o poezie foarte frumoasă pe care a găsit-o colega mea, Gica pe internet care are 23 de strofe și începe așa: Miliarde de microbi au vrut Ca să mor eu anul trecut Noroc am eu căci m-am rugat Și Dumnezeu m-a vindecat Cum pot acum ca să nu lupt Cu miliardele de ființe ce au vrut Anul trecut eu ca să mor Lupt pînă pot..că-s muritor Cum pot să iert aceste ființe Care m -au atacat la minte Din om școlit m-au amăgit Și la spital eu m-am trezit Mi-a plăcut poezia asta pentru că e vorba de multă suferință în sistemul sanitar și în sufletul omului și că credința poate vindeca pe orișicine de orișice. Că dacă nu crezi în minuni și nu ai bani, dai colțu în doi timpi și trei mișcări cât ai zice paracetamol. Unora s-ar putea să nu le placă dar sunt destui antiopozanți pe lumea asta, nu trebuie să ți-i cont de ce zice unii și alții care nu au simț poietic. Așa am scris și eu una, tot din suferință când m-am despărțit de Mache. Pe asta i-am citit-o domnului Ică: Nu pot Mache să te iert Da nu pot nici să te cert Chiar dacă noi ne-am iubit Și ca un laș mai părăsit Să nu te-ajute Dumnezeu Că ești frumos dar ești și rău Că eu am fost așa curată Și aproape nevinovată Dar eu nu pot să te urăsc Fiindcă tot te mai iubesc Și întoarce-te la mine Ca să fie totul bine. Aici domnul Ică m-a oprit și a început să sughită. Mi-a zis că este în colivascență și nu poate să facă eforturi telectuale, cu creierul. I-am adus un pahar de apă și după ce s-a liniștit am vrut să-i citesc în continuare că mai erau șapte strofe, dar nu m-a lăsat și mi-a zis că pentru azi e suficient. Lam întrebat dacă poate să-mi dea vre-un sfat și mi-a zis exact așa, că mi-am notat cu pixul pe o foaie de observație goală: „Încearcă să sublimezi, poezia trebuie să creeze o emoție în cât mai puține cuvinte. Și ar fi bine să încerci să scrii fără rimă, cu rimă nu mai scriu decât ăia care o visează, adică poeții bătrâni. Tu ești tinerică, dacă tot n-ai altceva de făcut decât să scrii poezii, să faci cum ți-am zis eu”. 10 octobrie M-am muncit o săptămână și am scris o poezie așa cum m-a învățat domnul Ică. Ca să fiu sinceră nu prea îmi place. I-am trimis-o și lui Gica pe sms și mi-a zis că e bună și că așa se scrie modern și nici nu trebuie s-o priceapă toți, că arta nu e pentru orișicare. E tot o poezie de dragoste și azi am reușit s-o termin și să io citesc lui domnul Ică. Asta este: Pentru k d’aia team pierdut În și din amintirea ta Caut, mă hrănesc și pt că mă zbat Fiindcă căci Pt că pt tine existam și pt că trăiam etc. d.p.m.d.v. puteai să pleci oricînd și de atunci blestem ziua și viața în care te-am întîlnit la stg. și la dr. pt că d-aia te-am trădat pe 15.08. a.c. ora 7 P.M. ș.a.m.d. Domnul Ică n-a mai sughițat, dar am văzut că i s-au aburit lentilele ceeace înseamnă că l-a impresionat. L-am întrebat dacă am vreo șansă să public o carte de poiezii. M-a mângâiat pe creștet și m-a pupat pe frunte și mi-a zis s-o țin tot așa că am viitorul luminos în față și dacă Gigi Becali a scris o carte, orice e posibil. Nu știam că și Gigi Becali scrie literatură, înseamnă că are suflet sensibil. Ce om de treabă domnul Ică! Cred că am multe de învățat de la el. Mi-a cerut caietul cu poiezii ca să le citească el singur pe toate. Mi-a făcut o mare bucurie. Bine că am avut inspirația să cumpăr două caiete, că nu vreau să le amestec cu jurnalul. va urma |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate