Aceste cuvinte pe care tocmai le citești sunt ultimele pe care le voi scrie vreodată. Tu ai răbdare, citește mai departe și vei vedea că peste câteva rînduri o să termin cu asta. Călătoresc în același vagon ca și tine. Din locul în care mă aflu văd că citești o carte, văd că lumea te înghesuie dar nu-ți pasă și mai văd că n-ai fost atentă care a fost ultima gară în care a oprit trenul. Eu stau în picioare, la ușă, alături de domnul fără păr și de domnișoara cu bentiță albă și ten la fel. Sunt înalt, brunet și cu barbă de trei zile, imagine care mă reprezintă de peste douăzeci și cinci de ani și de peste două sute de trenuri ca acesta dar nicio fată ca tine. La următoarea oprire voi coborî, atunci vei ridica privirea din carte și tortura mea se va sfârși. Îți voi ceda puterile mele fără să știi. Vei începe tu să fii cea care va scrie și cea care va căuta în sute de trenuri un băiat ca mine. Îmi pare rău, mai chinuie-te și tu, să vezi cum e.