Cine dorește să cunoască mai bine Casablanca trebuie să petreacă măcar o noapte într-unul din zecile de baruri etalate pe 40 de kilometri de litoral al oceanului Atlantic, a căror densitate maximă este în zona centrală sau la Aain Dziab - stațiune balneară situată în proximitatea sudică.
Într-o seară de iunie mă găseam într-unul dintre aceste localuri construite pe piloni înfipți sub valuri, ceea ce le dă aspectul de mari pacheboturi. Prin ușa deschisă, care ducea spre terasă aveam perspectiva unui apus de soare care îmi dădea impresia că Pământul este centrul universului. O infinitate de nuanțe ale culorilor roșu și albastru formau fundalul fenomenului cosmic în plină desfășurare. În interiorul cu ornamentație deco ecletică hispano-maură deslușeam la lumina difuză a unor lămpi discrete un bar bine asortat, fotolii profunde, măsuțe joase și un ecran gigant. Ritmuri latino formau un fond sonor agreabil, care reușea să acopere cu intermitență vuietul produs de spargerea valurilor de fundația clădirii. Comeseanul meu era "monsieur" Rașid Firduasi, vecinul meu de apartament, profesor universitar de chimie la "Ecole Supérieure d’Industrie Minérale" din Rabat, care mă invitase să petrecem o seară împreună "juste pour grignoter quelques choses et boire une bière" (n.a. numai pentru a ronțăi ceva și a bea o bere). Deoarece chelnerul întârzia, amicul meu a început pe un ton agresiv un curs magistral.
- Ca o compensație nefastă la faptul că cei peste cinci milioane de locuitori nu dispun de locuri sănătoase de distracție, de spații culturale demne de renumele orașului lor, au răsărit ca ciupercile după ploaie așa-numitele bar-tapas, unde "tapas" este un cuvânt spaniol, înseamnând gustarea luată pentru a permite stomacului să suporte o cantitate sporită de whisky, vodcă, bere și alte băuturi în acordurile unor melodii care să "încălzească" atmosfera. Aceste taverne moderne sunt frecventate de o clientelă formată din tineri de ambele sexe, care se învârt în jurul unor indivizi mult mai în vârstă, doritori de aventuri imorale. Imediat după deschidere se formează o mare aglomerare de autoturisme parcate pe două rânduri de-a lungul axei bulevardului din față, așa cum și tu poate ai văzut la Paris.
- Da, mi-a rămas în memorie imaginea bulevardului Montparnasse, în apropierea turnului omonim, unde restaurantele șic sunt lipite unele de altele, l-am aprobat eu.
- La închiderea acestor temple ale alcoolului, clienții în stare mai mare sau mai mică de beție ies pe bulevarde și își dau cu voce tare salamalecuri interminabile. Dacă au venit cu autoturismul personal, nu pleacă până nu dau la maximum volumul combinelor muzicale.
"Monsieur" Rașid a făcut o pauză, a privit în jur și a continuat pe același ton de om frustrat:
- Dar, chelnerul nostru ce face de nu mai vine, fumează "juan"?
- "Bonsoir, messieurs", ne-a salutat un tânăr șocolatiu, la care toate formele sau trăsăturile erau fie ascuțite, fie subțiri.
Spre disperarea lui Rașid, încă nu venise chelnerul ci un tânăr, care ne-a cerut permisiunea să ia loc la masa noastră deoarece celelalte erau complet ocupate. Noi am dat curs acestei solicitări și până la urmă nu am regretat deoarece am avut ocazia să gustăm o poveste, care ne-a ajutat la golirea halbelor de bere mai bine decât dacă am fi gustat la propriu... "tapas".
- Mă numesc Uarits (n.a. Moștenitor) și m-am născut în Arabia Saudită la Riad, a început tânărul nostru comesean să se prezinte. Mama mea s-a născut și a trăit până la 16 ani la Mocca, numită Mukha în arabă, localitate situată pe litoralul yemenit al Mării Roșii, până când a devenit a șaptea soție a tatălui meu, cetățean saudit și mare negustor, venit acolo pentru a vinde în toată lumea bine cunoscuta cafea indigenă.
- Am auzit bine, mama ta a fost a șaptea soție? am cerut eu o confirmare.
- Pentru saudiți, a avea șapte sau chiar mai multe soții este un lucru obișnuit. De altfel, am aflat că tatăl meu s-a căsătorit recent aici, în Maroc pentru a - țineți-vă bine - douăzecea oară.
- A douăzecea oară? am exclamat eu.
- Da... ați auzit bine... a douăzecea oară... și cred că nu se va opri aici, a răspuns Uarits răspicat. Tatăl meu are ambiția să-și ia din fiecare țară islamică, adică unde religia musulmană este majoritară, măcar câte o tânără soție și să aibă de la fiecare dintre ele cel puțin un copil. La început le aducea în Arabia Saudită până când în vila lui din Riad n-a mai fost loc să pui o saltea din poliuretan pe pardoseala de gresie. Atunci el a hotărât să părăsească cele 11 soții și cei 34 copii. A transferat toți banii din contul său la bănci din străinătate și a ieșit din țară. Ne-a lăsat fără mijloace de existență. A făcut escale de un-doi ani în Emiratele Arabe Unite, Oman, Kuwait, Irak, Iordania, Siria, Afganistan, Iran, Pakistan, Bangladesh, Sri Lanka, Malaysia, ba chiar și în Indonezia, dar pe unde n-a umblat. Se pare că a terminat cu Asia și acum a ajuns în Nordul Africii. Își schimbă locul ca... o pasăre migratoare.
- Câți copii are tatăl tău acum, nu m-am putut eu abține să-l întreb.
- Se spune că ar fi peste 50 de moștenitori pentru o avere de aproximativ 15 milioane de dolari.
- Frumoasă moștenire! am exclamat eu a doua oară.
- Desigur, numai că dacă tatăl meu, acum în vârstă de 55 de ani, va merge în ritmul acesta, peste un deceniu va avea peste... 60 de moștenitori. În același timp este posibil ca el să toace încet-încet toată averea. Din acest motiv, eu și cei doi frați buni ai mei am ajuns să... îl urâm, cum de altfel gândesc și numeroșii mei frați vitregi. Între timp a sosit și chelnerul, care a luat comanda.
- Uarits, de ce ai venit aici? l-a întrebat "monsieur" Rașid, căruia, după venirea chelnerului, îi dispăruse tonul agresiv.
- Am intrat la acest restaurant cu speranța că îl voi întâlni pe tatăl meu. Vreau să-i amintesc faptul că el are niște obligații față de copiii lui, a apucat să răspundă Uarits, deoarece a apărut chelnerul cu bere și... "tapas".
- Cât timp ai să-l aștepți în restaurant? a continuat să-l interogheze "monsieur" Rașid, după ce și-a golit halba pe jumătate.
- Până la ora de închidere, deoarece tatăl meu s-ar putea să apară mai târziu, ca ...o pasăre de noapte.
- Hotărăște-te, tatăl tău este o pasăre migratoare sau una de noapte, l-a atenționat în glumă Rașid pe Uarits, care-și golea cu elan tineresc halba.
- În nici un caz, el nu este... o pasăre domestică, dintre acelea care să stea pe lângă casă, a fost răspunsul lui Uarits, devenit subit mai relaxat și pus pe glume.