Făt-Frumos și balaurul

Era cam de Pogorârea Sfântului Duh, sau de Rusalii cum se mai zice. Prin poarta babei Șerbana a trecut brigadierul de la C.A.P. Și a strigat:
-Babo! Babooo, hă-ncoa la poartă că ai o scrisoare!
Baba nu știa carte dar la minte era peste ăia cu carte. A luat gumarii în picioare, și-a așezat basmaua neagră cu o singură mână, a înodat-o din nou sub barbă, semn că era ceva important și a mers la poartă. A luat un plic albastru cu timbre multe și ștampile și l-a dus lui Moș Pascu.
-Omule, a venit un plic, ia de citește!
Moșul avea patru clase, știa să scrie și să citească dar la socoteli nu o întrecea pe babă.
A deschis plicul și a citit cu țigarea aprinsă în colțul gurii.
-Babo, vezi că de Rusalii vine Cuscru Grigore ,cu cuscra Marița, de la Călărași. Pregătește odaia din față!
-Da ce necaz? Ce-i aduce atâta cale?
-Marița e cam bolnavă iar cuscru o aduce la tine s-o dregi și aduce și niște tretini de sânge rece la târg, la Strachina.
Aurel asculta atent la ce vorbeau oamenii mari și, în timp ce se întorceau în casă, a întrebat:
-Ce-s ăia tretini cu sânge rece, babo?
-Străbunicul tău din partea lu tac-tu mare, cuscru Grigore, face geambașie și pe lângă că are caii lui de-i crește, mai cumpără și mai vinde.Tretinul e un cal tânăr, de trei ani. Îi zice că are sânge rece pentru că de neamul lor ține la muncă grea și bositoare. Pascu are cai de sânge cald. Baba l-a îmbrăcat frumos pe Aurel și cu moșul cu tot, au plecat la Sfânta Biserică.
-E slujbă mare, maică! E duminica a opta după Paști, că mâine e Sfânta Treime.
Cei doi bătrâni țigani, îmbrăcați în costum național, și-au luat strănepotul și au mers la biserică.
Nu se încheiase slujba când în pronaos s-a auzit zarvă și țipete:
-Lumeee luminată! Aia mică a lu Gica lu Gâga a luat-o balauru în gârlă. Săriți! Săriți!-striga femeia rupându-și părul din cap.
Moșu și-a luat pălăria și a plecat repede spre casă spunând peste umăr:
-Fă, hai acasă și ia-l și p-ăla micu că io merg la gârlă!
Pasul întins al moșului a ridicat praful gros de pe uliță și silueta lui se vedea prin norii de colb de parcă ar fi fost un uriaș.
Până să ajungă baba cu Aurel acasă, Pascu pusese caii la căruță și, conducând în picioare, a mânat caii în goana mare la Ialomița.
Ciopor de copii urlau și plângeau pe mal.
-Ia ziceți, mă, care-i povestea?
--Moșule, aia mică a lu Gica lu Gâga a intrat în apă mică să se scalde și ea și a luat-o balauru.
-Fa, l-ai văzut tu?
-Nu, da a venit așa ca un val și aia mică s-a apucat de un trunchi și p-ormă n-a mai fost. După aia am văzut o spinare mare și neagră în gârlă.
Moșul a luat-o la goană la vale privind atent apele nămoloase ale râului. La vreo doi kilometri mai la vale auzit scâncete și a văzut fetița înspăimântată cum plângea agățată de o răchită.
-Fă, ține-te bine că vine moșul și te scoate. Malul înalt de câțiva metri nu l-a speriat, a sărit în apă și s-a apropiat. Þigăncușa cu codițele blonduțe, ude și năclăite de nămol, s-a prins zdravăn de gâtul moșului și a-nceput să-l pupe pe obraji.
Ajuns la căruță moșul a lăsat fata jos, a luat de pe capră un țol și a-nfășurat-o. Deodată din apa de la mal s-a auzit o zbatere și undele nămoloase au dat la iveală spinarea uriașă a unui pește.
-Copiii au izbucnit cu țipete și strigăte.
-Moșule, balaurul! I-ote balaurul!
Moșul a privit atent apoi a plecat spre casă. Alaiul de copii a urcat în căruță și cei care nu au avut loc au luat-o pe drum, în spate, printre șanțurile lăsate de căruță în praful gros și fierbinte.
Mama fetei a luat-o-n brațe pe fată și printre lacrimi mulțumea lui Moș Pascu:
-Nașule, acum ești ca și tat-al ei! Să-ți dea Domnul sănătate și viață lungă.
-Bine, fa!-spuse moșul în timp ce îndemna caii la trap, spre casă.
A lăsat caii la poartă, a dat fuga la șopron și a luat un braț de plase cu ochi mare și gros și o cange, Și-a dat jos pantalonii uzi și a rămas doar în izmene.
-Babo, ia-l p-ăsta micu și urcați în căruță.
Nu mai era nici măcar un copil la Curu Morii. Moșu a privit atent undele apei, a luat barda de sub capră și a tăiat niște pari pe care i-a ascuțit apoi a întrat în apă cu năvodul uriaș, a înfipt țărușii în fundul lutos al apei și a întins năvodul, așa ca pe un cerc. Cu cangea în mână a început să răscolească fundul până a dat de peștele uriaș. L-a mânat încet până la apă mică. Spinarea groasă și neagră se vedea ieșind aproape pe jumătate din apă. Moșul a înfit cangea pe undeva prin spatele capului animalului și apa s-a învolburat, plină de sânge. Zbaterile au contenit, moșul a ieșit din apă, a deshămat unul din cai și cu o frânghie lungă, cu opinteli, a tras din apă un somn uriaș. Năvodul a fost strâns și pus grămadă pe fundul lăzii ia somnul a fost tras în căruță. Capul uriaș era pe capră iar coada îi atârna pe pământ. Drumul până acasă a fost urmat în pasul cailor și ciopor de oameni și copii formau un convoi tăcut. Când și când se auzea în șoaptă:
-Moș Pascu Leașcu a omorât balaurul.
La poartă copiii și oamenii au rămas pe uliță și căruța a intrat în curte, cu coada somnului târâș.
Moșul a tăiat cu fierăstrăul peștele uriaș. Din stomacul mare de tot, care începea de lângă gură, baba a scos aproape o găleată de arvățoi și cărășei. Feliile de pește cădeau pe masa mare din curte tremurându-și carnea de parcă era piftie.
-Mă, spuse baba, io ce fac cu ăsta?
-Scoate și tu mușchii de la fălci și ceva de pe la coadă, de se poate mânca, iar restul fă săpun.
Seara se apropia cu repeziciune. Baba i-a strigat lui Moș Pascu:
-Omule, ai uitat că azi suntem de rând la oi? Dă fuga de ia brânza.
În timp ce baba punea caii la căruță moșul a intrat în casă și și-a schimbat izmenele ude și pantalonii.
Focul ardea sub plită, baba a pus de mămăligă în timp ce melcii erau aproape fierți. Masa rotundă cu picioare joase a primit un ștergar alb și trei străchini. Moșul a deshămat caii, s-a spălat și a venit în tindă. Baba a aprins o lumânare, s-a spus rugăciunea în liniște apoi, ca la un semn, amândoi bătrânii au rostit un „amin„ plin de pioșenie, urmat de o cruce largă.
Aurel nu știa să mănânce melci dar baba i-a dat un ac și i-a arătat cum să scoată carnea din cochilie. Melci cu usturoi, mămăligă, brânză și ceapă.
Moșul a mulțumit Domnului pentru masă și s-a ridicat.
Baba abea după ce a ieșit moșul s-a așezat și ea la masă, ciugulind de prin fiecare fel.
-Babo, azi îmi spui poveste?
-Da, babo, ți-o spun p-aia cu Chpăruș Petru, da după ce merg la vaci și dau drumu la câine.
Ursu s-a apropiat de copilul care-și spăla picioarele în lighean apoi s-a întins lângă el pe prispă. Perna plină cu pănușe de porumb mirosea minunat. Mirosul de balegă proaspătă se ridica peste sat îngemănat cu izul de fum de paie și de coceni arși.