Păzitoarea Vezuviului" - volum în corectură
“Bună ziua iubite, vei citi, deja citești, și nu vei crede, vei amuți, sper să și suferi, puțin măcar, eu am suferit infinit mai mult. Eu sunt, eu, Maria, eu cea din cărucior, știu că m-ai recunoscut, atunci în parc, mi-ar fi plăcut să mă oprești, să-mi dai o floare și să mă îmbrățișezi, te-am simțit, într-un fel, aproape, dar și foarte departe, iubitul meu, m-ai privit cu un fel de căldură, poate milă, dar, în orice caz nu era iubire în ochii tăi. Eu sunt și Doria, Doria cea Veche, dar tot eu sunt și Doria cea Nouă, blonda frumoasă ce ți-a intrat în casă, și pe care ai lovit-o, om de nimic ce ești, să lovești o femeie, de ce ai lovit-o?... te-a mințit, simțeai minciuna și nu puteai suporta să nu știi adevărul? Te cred iubite, în vreme ce adevărul trebuie doar acceptat, minciuna doare din cauza neînțelegerii ei, așa-i că nu înțelegeai de ce Doria cea Nouă spunea că ea este Doria cea adevărată? Te cred, iubite, te cred și te compătimesc, nu ca tine, care te întâlneai cu alte femei, în vreme ce eu îți scriam cât de tare sufăr, tu îi scriai mesaje inteligente și frumoase, Doriei, iar eu îți spuneam că te iubesc, că viața mea nu mai are nici un sens fără tine, că-mi doresc să plec din lumea asta. Să știi că Doria, legătura ta cu Doria, mi-a produs mai multă suferință decât orice altă legătură, Andromeda aceea, leoaica ta afurisită, a fost anterioară și neimportantă, Ana, pe care nu o cunosc, și nici nu am vrut să o cunosc, nu a fost decât o futăcioasă bețivă, un vagin de îmblânzit hormonii, Doria a fost cea care mi te-a furat, asta până la un moment dat, ți-am spus doar, că Doria sunt, am fost, și voi fi mereu, tot eu, Maria cea sâcâită și sâcâitoare. Apropos, iubitule, pe când tu-ți goleai hormonii în vaginul Anei, eu mi-i linișteam cu degetul inelar, sau, cu ajutorul purtătoarei căruciorului meu, femeia cu ochii greu de fixat. Asta ți-o spun doar așa, să realizezi diferența. Tanti Aurica îmi face orice îi cer, este o femeie frumoasă, deșteaptă și pătimașă, prea pătimașă. În prima săptămână după ce primește pensia, nu mai vine pe la mine, sunt sortită unor mișcări minime, mă descurc singură, cum pot, dar după ce-și bea și-și fumeaza banii puțini ce-i primește ca pensie, revine la mine, unde știe că are asigurate și hrana, și țigările, chiar și câte un pahar de vodcă. Nu m-am supărat și nu mă voi supăra niciodată pe ea, e ca o cățea în călduri, se încălzește în fiecare lună, are chiar și un iubit, cu care își mănâncă, și, mai ales își bea și-și fumează pensia, în câteva zile îi trec toate, și revine la mine. Și tu ești un fel de câine în călduri, cauți mereu câte o cățea nouă, nu prea ești credincios, poate ți se pare neverosimil limbajul ce-l folosesc acum, da, știu, e o diferență imensă între tânguirile mele anterioare trădării tale, și vulgaritățile de acum, dar tu m-ai învățat, tu m-ai determinat să evoluez în vulgaritate, tu mi-ai inoculat acest limbaj tocmai prin comportamentul tău vulgar față de mine, mai pe șleau, ți-ai băgat-o în viața mea, ai cochetat cu Doria cea Veche, scria frumos, era deșteaptă și talentată, și eu eram deșteaptă și talentată, sunt de fapt, dar ție nu-ți ajungea doar mintea mea, nu te satisfăceau gândurile, simțămintele și durerile mele, ție îți trebuiau și sânii mei, și pântecele meu, și coapsele mele și vaginul meu, iubite, știu că m-ai iubit, în felul tău, dar de ce n-ai mai avut răbdare cu mine?"