agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-06-08 | |
M-am trezit ieri noapte când bătea cineva la ușă. Știu că a fost greu să deschid ochii și să mă ridic din pat, dar am reușit și mă simțeam tare mândru din cauza asta. Când am deschis ușa, am văzut-o pe Miruna. Era îmbrăcată în rochița ei alb-roșu cu flori, care îi venea atât de bine. Aproape am luat-o în brațe să o sărut, dar pentru că știam că asta o poate supăra, nu am făcut-o. I-am spus doar "Buna, Miruna, vrei sa intrii?", fără să îmi dau seama cât de aiurea poate fi pentru un bărbat să invite în casă o femeie care i-a bătut la ușă la 3 dimineața. Dar pe ea nu a părut că o interesează și mi-a zâmbit. M-am dat la o parte și am lăsat-o să intre. A trecut pe lângă mine și parfumul ei m-a amețit. Și-a aruncat sandalele într-un colț și a sărit direct în patul meu. Iar eu, iar fraier, nu mi-am dat seama cât de ciudat poate fi comportamentul ăsta, așa că am trântit repede ușa de la intrare și m-am băgat sub așternuturi lângă ea.
Am luat-o în brațe și am strâns-o tare. I-am simțit trupul mic și fragil și cred că am auzit-o cum gâfâie ușor. Am prins încredere și i-am ridicat rochia, sub care bineînțeles că nu exista lenjerie. Am cuprins-o și am penetrat-o puternic. Totul s-a terminat cam repede și pentru moment mi-a fost rușine că am dezamăgit-o, așa că am început să o mângâi pe spate și să o sărut pe ureche. Am învelit-o cu pătura apoi pentru că mi-am dat seama că era rece, chiar dacă geamul era închis și eu eram înfierbântat în spatele ei. Apoi am închis ochii și am vrut să adorm, dar înainte să fac asta, i-am spus "noapte bună, iubito". Nu am primit niciun răspuns, așa că m-am ridicat într-un cot să văd dacă a adormit și atunci am văzut că fața ei era mov. Ochii îi erau căscați grotesc și priveau către tavan, iar printre buzele întredeschse îi vedeam dinții, albi încă, dar sparți și lipsă pe alocuri. Am început să țip și...m-am trezit. Am aprins lumina de pe noptieră și am băut apă, încercând să mă liniștesc. În cele din urmă, m-a bufnit râsul isteric, apoi am adormit. Și de ce am râs, mă întrebi? Pentru că Miruna a murit acum 2 ani și eu am fost la înmormântare. Și uite cum, ditamai bărbatul de 30 de ani se trezește noaptea visând femei moarte și se trezește mai apoi țipând ca în comediile de proastă calitate. Acum nu mai râd. E ora 3 dimineța și m-am trezit (de data asta sunt sigur) când a bătut la ușă. Prima dată nu m-am ridicat din pat, am așteptat sa se facă liniște sau să adorm la loc, dar cine e dincolo de ușă nu vrea să renunțe. A continuat să ciocăne, în același ritm monoton, până când mi-am făcut curaj și m-am ridicat din pat. Am văzut-o prin vizor. E Miruna. Așa că am alergat repede la laptop să scriu rândurile astea. Mâine dimineață, când mă trezesc, dar înainte să râd iar de visul meu, vreau să verific. Dacă nu am nimic scris, înseamnă că am visat, dar dacă am scris...înseamnă că îmi pierd mințile. Acum mă duc să deschid ușa.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate