agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2005-09-15 | | Înscris în bibliotecă de Tiberiu Juganaru
...O zână bogată și frumoasă trăia pe vârful muntelui Găina, într-un palat strălucitor ce se vedea de la mare depărtare.
Feți frumoși din țări îndepărtate veneau să o ceară în căsătorie, dar ea nu voia să renunțe la traiul ei de pe muntele Găina, pentru nici unul din ei. Nimic nu-i era mai plăcut acestei zâne decât să înzestreze bogat fetele sărace din împrejmuiri, când acestea se măritau. De aceea fiecărei fete care se căsătorea îi dăruia, dacă merga la palatul ei, un ou de aur, căci zâna avea o găină cu pene de aur care în fiecare zi făcea câte trei ouă de aur. Vestea acestei găini a mers departe. Trei flăcăi din munți se hotărăsc să o răpească cu orice preț. Pentru a putea pătrunde în palatul zânei, ei s-au îmbrăcat în straie de fată și astfel bătrânul portar al palatului, cu un singur ochi, i-a lăsat să intre. Aflând de sosirea lor, zâna, socotindu-i fete sărace, poruncește să i se dea fiecăruia câte un ou de aur. Bătrâna care avea în pază găina cu penele de aur, nesocotind porunca ce avea, a arătat celor trei “fete” și găina închisă într-un coteț de aur. Dar în curând a trebuit să se căiască amarnic de neghiobia ei, căci doi flăcăi o legară, în timp ce al treilea a răpit din coteț găina și o dată cu ea și un coș plin cu ouă de aur. După ce bătrâna a fost închisă în coteț, feciorii au luat-o la fugă. Găina de sub brațul răpitorului cârâind puternic a dat de veste păzitorilor răpirea ei. Paznicii suflând din tulnice au adunat o ceată de călăreți, care au pornit în urmărirea fugarilor. Dar coborând noaptea, răpitorii nu au putut fi prinși. Unul din ei a scăpat în fugă coșul cu ouă de aur pe malul Arieșului. Ouăle sparte au fost luate de valurile râului. Găina a fost închisă într-o peșteră de unde mult timp i s-a auzit cotcodăcitul. După această întâmplare, frumoasa zână a căzut într-o mare tristețe și nu peste mult timp a părăsit pentru totdeauna palatul de pe culmea muntelui Găina, pe care l-a dărâmat până la temelie... De atunci Arieșul poartă în albia lui nisipul bogat în aur, iar din munții acestui ținut se scoate aur. Se spune că și pe culmea muntelui Găina s-au aflat printre stânci ouă de aur și după cum se crede, tot din acele timpuri, se urcă pe vârful acestui munte, an de an, mulți flăcăi și fete la târgul de pe Găina.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate