agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 4219 .



Linda
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [IleanaPB ]

2016-10-17  |     | 



Nici nu știu de ce scriu despre ea. Poate… pentru că este noapte și se aude. Sau… pentru că am deschis Picasa 3 și a fost prima imagine care a apărut. Sau… pentru că privirea ei, deși mi-e greu să spun asta, seamănă, cumva, cu a mea. Privirea unui câine lup trist și rătăcit. Se uită printr-un gard dincolo de care știe că nu poate să ajungă – deși mă iubește. În curtea mea e Tara și Țuca. Țin mult la ele, dar Linda e altceva. Inteligentă, tandră, frumoasă și cu ochi în care pot citi. Tot. Și știe asta. Îmi strecor mâinile printre găurile din sârma de Buzău, îmi lipesc fruntea de boticul ud, îi aud respirația și-i simt iubirea. Așa, un fel de boare caldă care mă învăluie cum… Nu, nu știu cum. Nu știu cu ce seamănă aburul acesta ce vine spre mine. Dar, sigur, îmi dă încredere, putere, credință în statornicie și convingerea că în jurul ei mă simt protejată de tot răul din lume. Rău de toate felurile, fizic și spiritual. Aș putea să povestesc despre orele ei de masă, despre tabieturile de cățel, dar nu-mi vine să fac asta. Ar semăna cu ceva ce săvârșesc într-un mod banal pentru o ființă oarecare. Mi-ar fi jenă de uitătura ei să scriu astfel. Pentru că Linda înseamnă pentru mine un suflet căruia i-aș putea citi un poem, pentru ca apoi să-i cer părerea. Înseamnă un suflet alături de care aș putea să ascult Chopin sau Cohen, fără să am sentimentul că aș fi lângă un necuvântător. Mi-aș dori acum să ies în ploaie, să rup gardul acela rece, cu găuri, dintre noi și s-o iau în casă. Nu știu dacă ar veni, dacă ar părăsi curtea stăpânei ei pentru mine. Știu, însă, sigur, că i-aș fixa ochii înainte, în semn de întrebare, ochii ei adânci, moi și căprui. Ar pleca ușor capul, ca omul ce încuviințează ceva sau doar l-ar da într-o parte, în semn de nesiguranță. Aș înțelege ce mi-ar spune, oricum. Aș urca treptele, înainte de a o îmbrățișa prin gardul care ne desparte, i-aș ura „noapte bună, Linu!” și aș reveni să cicălesc aceste taste negre. Cu tristețea mea, cu întrebările mele, cu ploaia care a intrat pe fereastră…

București – 17 octombrie 2016

.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!