agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-12-15 | |
Meandre 51- Berlin , Jena, cumpărături
După încă patru zile de grădinărit Mihai strânsese 1000 de mărci, o sumă care i se părea nemeritată dar și mult prea mare. -Ană, acum că ai terminat cu școala, iaspune-mi de ce am primit atât de mulți bani? -Aici la noi nu prea sunt grădinari pricepuți și cu simț estetic, în plus nu uita că în Germania munca manuală, fizică, se plătește foarte bine. În următoarele zile au fost la un târg de ceapă, un fel de festival. Mihai și-a amintit de perioada când lucrase la Șimleul Silvaniei. În apropiere de micul orășel era o comună numită Pericei, comună vestită pentru producția de ceapă, așa cum era în sud Dărăștiul. În plus edilul din Pericei tidicase și un fel de monument închinat cepei. Circula o glumă pe tema asta, cum că trenul la Șimleu intra cu spatele în stație pentru că îi mirosea a ceapă din Pericei. Văzând paharele pictate cu cepe de diferite soiuri Mihai și-a amintit de vasele din cristal roșu pe care le avea încă în bagaje pentru că se grăbise să plece din Cehoslovacia și nule vânduse... Când au ajuns acasă la Ana, Mihai a scos vasele și le-a dăruit pe toate, atât Anei cât și mamei acesteia. A doua zi au mers la teatru. Era o piesă istorică despre care Ana i-a explicat câte ceva. Actorii au jucat slab și Mihai abia a avut răbdare să stea până la sfârșitul spectacolului. A doua zi Ana a împrumutat mașina de la Uli și au mers la Berlin. Berlinul de est, era separat cu un zid grotesc de celălalt Berlin. Centrul istoric picase dincoace de cicatricea zidului. Nici urmă de nenorocirile războiului. Orașul părea neatins vreodată de vreo bombă. Aceleași camioane cu soldați care nu rspectau nici măcar pietonii dar să mai vorbim despre semnele de circulație. Străzile largi și atât de previzibile în arhitectura lor te puneau în postura din care nu aveai cum să te rătăcești. Alexanderplatz, piață botezată așa după numele Þarului Alexandru I, era înconjurată de clădiri vechi printre care apăreau, ca o carie într-o dantură perfectă, ici și colo, clădiri cu aerul atât de bine cunoscut al lagărului socialist. Turnul televiziunii se ridică la peste 365 de metri fiind vizibil din orice colț al Berlinului. Din Karliebknech strase au ajuns în Unter den Linden, vestitul bulevard străjuit de tei bătrâni. Plimbându-se agale Ana l-a înghiontit pe Mihai și a salutata un bătrânel simpatic. Mihai s-a conformat și a salutat și el. Bătrânelul îmbrăcat într-un loden gri, a ridicat pălăria ca răspuns la salut, lăsând să se vadă o chelie accentuată străjuită de un păr strălucitor de alb. -Este tovarășul Honecker, a șoptit ea. Mihai știa cine ar fi omul dar faptul că nu a văzut securștii roind în jurul lui l-a mirat peste măsură. La capătul bulevardului Mihai a văzut un afiș cu Opera în stil Beijing. -Ana, fac cinste cu un bilet la opera asta. Spune-mi unde este sala și la ce oră începe spectacolul. -Dar ce ți-a venit, așa, să mergem la spectacol? -Le știi pe Su și pe Cen? -Da, probabil că ți-ai tras-o și cu elevele alea ale tale, chinezoaicele. -Ba nu, de la ele am primit bani puțini, sex poate că una ar fi dorit dar am preferat să-mi facă traduceri din Lao Tze și să-mi povestească despre China. Opera asta de care-ți spun este o chestie extraordinară. Are în jur de 200 de ani dar originile ei sunt foarte vechi.Opera în stil Beijing reprezintă o artă compexă a spectacolului, o sintezează de muzică, oratorie, acrobație și dans. Cu aceste mijloace înfățișează peripeții și zugrăvește personaje. Cum spui tu, iubitule. Dacă vei tu, mergem. -Rolul bărbatuluise numește Sheng . Acesta poate fi „Lao Sheng", care se referă la bărbații între două vârste, în general reprezentanți ai justiției sau împărați și demnitari, și „Xiao Sheng" care sunt bărbați tineri. -Ce se complică ăștia atâta? Mihai, parcă ignorând naivitatea voită, a continuat: -Rolul femei poartă numele Dan. Dan poate fi „Qin Yi", care se referă la femei între două vârste, în general doamne din familiile bogate, „Wu Dan", care sunt femeile care pot participa la lupte, și „Hua Dan"- fete tinere care trăiau la nivelul inferior al societății, ca servitoare. Multă vreme rolurile „dan" au fost jucate de bărbați în travesti. Ana, cu o oarecare lipsă de delicatețe i-a tăiat vorba și a început să se răsfețe. -Mie mi-e foame. Hai să mâncăm ceva! -Bine, hai să mâncăm. Câte o friptură, un cârnat și o bere au potolit foamea celor doi. Spectacolul i-a plăcut la superlativ lui Mihai dar Ana a căscat pe tot timpul spectacolului. Pe seară au plecat spre casă iar ea s-a grăbit să-i facă programul pentru a doua zi. -Mâine mergem la Jena. -Bine, orice lucru nou este o încântare. Poate că facem ceva cumpărături ca să le duc acasă. Aș vrea să-i cumpă fetei mele o pereche de pantalonași scurți din cei tirolezi, din piele velurată, cu bretele. Nu știu cât costă aurul la voi dar i-aș cumpăra și un lănțișor. -Lasă că am eu niște gutes Geld și o rezolvăm. -Ce înseamnă gutes Geld ? - Mărci vest germane! A doua zi au plecat la Jena, au făcut cumpărături, de la ciocolată toblerone până la păpuși și lănțișor, de la pantalonașii la care râvnise Mihai, până la o rochiță minunată. Seara au ajuns acasă și mama i-a înmânat o invitație la o petrecere. Ana a citit cu răbdare, a zâmbit și i-a înapoiat-o, însoțind gestul de o frază lungă-lungă încheiată de o grimasă cam disprețuitoare. -Ce spune mama? -Lasă nu mai ști și tu. -Hai, te rog. Nu aș vrea săs se simtă jignită. -Ce să-ți spun? Că bătrânii organizează o petrecere care se lasă cu sex în grup? Vrei să mergem? A fost rândul lui mihai să se simtă stingherit. Bătrâna s-a dus în camera ei iar Mihai a rugat-o pe Ana să-i facă o comandă telefonică la București. -Alo, Floricic? -Nu, este mamaie. -Mamaie, te rog dă-mi și mie fata! -Tătic, mi-e dor de tine și să știi că am multe de vorbit cu tine. Când vii? -Mai stau puțin și vine tata! - Ce, pleci? A înrebat Ana cu o undă de disperare în glas. Mihai, după o scurtă ezitare a răspuns , parcă puțin prea tăios: -Mâine trebuie să plec. Au intervenit niște probleme urgente. -Deci....cum rămâne... -Ce să rămână? -Divorțezi? -Asta este sigur dar depinde când se va întâmpla. Numai că asta este o problemă numai a mea! Ana s-a bosumflat, s-aîntors cu spatele în pat și a-nceput să plângă. Peste noapte Mihai s-a trezit făcând dragoste cu abna ca mai târziu el să-și dea seama că ea plângea. S-au trezit obosiți amândoi. Mihai a rugat-o să-l însoțească la gară să poată cumpăra bilet. Ană, vreau un tren care să treacă prin Gara Centrală din Praga, prin gara Kelety cu capăt de linie la București.- Nu vrei să mergi la vagon de dormit?. -La banii mei, îmi pot permite. Trenul pleca seara, după ora 22,00. Au mers acasă , Mihai și-a făcut bafgajele în timp ce ana pregătea ceva mâncare pentru drum trăgându-și nasul ca un copil necăjit. S-au îmbrățișat și el nu s-a abținut să repete. -nu ți-am promis niciodată că mă însor cu tine. Nici eu nu știu cum va curge viața mea în viitor. Văzând și făcând1 -Bine, iubitule. Vin cât pot de repede la tine! Cușeta era goală. Bagajele au fost așezate și trenul s-a urnit. -Ana, ești tănără, poate prea tânărămmai gândește-te! -La revedere! Vin cât pot de repede la București1 |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate