agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2016-12-22 | |
meandre 56- totul e bine când se termină cu bine
Mai erau câteva zile până să înceapă Postul Crăciunului. Probabil asta era cauza pentru graba de a face nunta, să fie „de dulce“. Autobuzul hodorogit umplea partea din spate cu un fum albăstrui, înecăcios. Sacoșe, saci, papornițe pline cu pâine și oameni transpirați... Mihai își amintea versurile lui Păunescu: „ Se-ntoarce pânea-n sat pe bicicletă... „ Pe vremea copilăriei lui, la Þăndărei nu era brutărie dar toată lumea avea în „țigănie „ pâine proaspătă tot timpul. Baba Șerbana, împreună cu mai multe vecine erau de rând la pâine, cum erau și la oi. La șapte zile sau la mai multe, fiecărei gospodine îi venea rândul la copt pâine și cocea pentru toate familiile din acea acea asociere. Se apropia stația Hotarele. Ce ciudate întâmplări în viața lui Mihai! Bărbatul Teodorei a umblat ca o umbră mereu prin viața lui. Când era elev militar la Timișoara, Uțu era militar în termen în unitatea în care el era în practică. Când lucra la Mihai Bravu în județul Giurgiu, Uțu făcea naveta cu același tren, el coborând la Vlad Þepeș, el la Mihai Bravu. Când lucra la IAS prundu, Uțu lucra la Hotarele, el continuând drumul până la capătul liniei, când Mihai lucra la centrala Metaloglobus, Uțu mergea cu trenul din Gara de Est la locul lui de muncă iar de la gară Mihai mergea pe jos la centrală... Autobuzul a urcat panta la Măgura, a cotit la dreapta spre Zboiu, Greaca, Prundu. Via din care Mihai mânca în diminețile câte un ciorchine de strugure, își întindea spalierii până la drum... Capăt de linie. Încet-încet autobuzul s-a golit. La intersecție, un grup de bărbați tineri mâncau semințe. -Salut băi Mihai. -Vă pup, băieți! Rând pe rând s-a pupat pe obraji cu Florică a lui Nedea, cu Nelu Titivel, cu Sandu „aripioară“, cu Sandu CEC, cu Georgică Șnabel... -Băi Mihai, cu ce ocazie? -M-a invitat Micuța la nuntă! -Mișto! Ne strângem toți la un capăt de masă, cum era pe vremuri, la cenaclurile alea care țineau până se termina vinul. -Băi, da Maria Armeanca, vine?Mamița, Tatițu? -Vin toți, bă! Neluțu i s-a adresat, luându-l pe după umeri: -Hai mă, pe la mine. Îi vezi pe ai mei, mâncăm ceva că până la masă doar nu om sta pe uscat. -Băi, da Victorița Baboi vine? -Vine mă. Nu e prietenă bună cu Micuța? Ea va fi la volan când îi duce și îi aduce de la biserică, ginerica vrea să bea... -Unde-i masa? -Au închis „linia mică“ și e cort pe jumate de stradă ... -Păi Micuța nu are casă pe linia mare? -Ba da, mă dar socrii le-au făcut casă pe linia mică și e fudulie mare, nunta e, cum s-ar zice, la casa mirilor. Au ajuns acasă la Neluțu și Mihai a scos din geanta de voiaj, pentru mama lui Nelu un parfum luat din Ungaria, pentru tata lui Nelu, un deodorant, pentru sora lui Nelu o cutiuță mai cuprinzătoare iar pentru Neluțu un după ras cu miros îmbătător. -Mamaie, s-a adresat Nelu către bunica mai tare de urechi, ne faci și nouă un pui de mămăligă? -Da, maică. Vă face baba! Nelu a ieșit din terasă și a urcat pe o scară proptită de peretele casei ca să aducă o bucată mare de pastramă de berbec. Focul încinsese plita și se degaja o căldură plăcută, de lemn uscat. Pastrama sfârâia în tigaie și ei beau câte un pahar de vin negru. Nelu a ieșit din nou și a adus o farfurie cu struguri murați în vin. Aroma de strugure, amestecată cu mirosul de pastramă și aburul de mămăligă erau menite să-ți stârnească foamea. -Nelule, tu știi că după ce m-au operat ăia de stomac am râvnit să mănânca pastrama de-asta, făcută de tine? -Este că e bună?.După câteva secunde Nelu a continuat, arcuindu-și foarte tare sprâncenele negre ce supravegheau ochii lui de oțel albastru: -Băi Mihai, tu mai știi toamna aia când noi toți stăteam cu tractoarele pe dreapta că nu aveam motorină și din toată gospodăria numai tu lucrai la câmp? Atunci când a venit directorul de ți-a luat motorina... Eu i-am zis directorului că ție ți-au dat motorină și că nouă nu ne-a dat...de unde dracu aveai tu motorină și noi nu? -Mai știi când m-ai învățat, dragule Neluțule, ca să pun deoparte, pe lângă rezerva de stat, 15-20 de tone de porumb, fără acte? -Da mă! Toată lumea făcea așa. Mai mâncau șobolanii, mai creșteai o pasăre, un porc, mai dădeai la schimb pe câte ceva... -Da, îmi amintesc. -Eram într-o dimineață la Dunăre, că și așa nu aveam motorină să lucrăm, și întinsesem câteva pripoane pentru somn. Știi draga aia uriață care curăța canalul navigabil? Aia care scârțâia de se auzea până sus în deal? -Da, o mai știu! Îmi venea să-i împușc pe ăia. Și acuma e pe aici. Am văzut că vine barca aia mare de tablă de la dragă cu unul care dorea apă de băut și mi-a cerut un sac de boabe, că are și el un purcel. Atunci l-am întrebat dacă le ține cineva socoteala la cât amar de motorină mănâncă dihania aia a lui. Mi-a spus că nu și m-a întrebat dacă vreau motorină. I-am spus : „kil pe kil „ și că am nevoie de vreo cinci tone. Mi-a spus că merge dar că îmi dă motorina în două sau trei tranșe. Ãia de la dragă cărau cu butoaiele și eu depozitam motorina în rezervorul îngropat de la fermă. După ce am terminat de umplut rezervorul am pornit lucrul. -Bravo, mă! Te-ai descurcat! Tu știi că ești singurul străin de sat care nu a luat bătaie aici? -Și ce motive ar fi avut satul să iau bătaie? -Păi ce, crezi că era nevoie de motive? Găseam noi! Cred că ai avut tu un fel aparte de te-au adoptat toți. - Pastrama sărată cu mămăliga caldă era o mâncare de excepție. În loc de murături mâncau struguri murați în vin dar asta nu ajuta la a te apăra de beție. Strugurii murați supseseră alcoolul din vin... - Mihai, îți aduci aminte când stăteam cu tractoarele în formație, de zile întregi și nu aveam sămânță de grâu să semănăm? -Da, bă. Atunci eu am fost cel mai ghinionist dar și norocos. Am fost ghinionist că voi semănați deja de patru zile iar eu așteptam. Pe urmă au venit ploile și nu mai puteam semăna. Când am primit sămânța era o vreme nasoală, cu pământul ud. Tu m-ai învățat la prostii de am semănat grâu cu mașina de împrăștiat îngrășăminte chimice. Am mărit de două sau de trei ori norma de sămânță la hectar și am amestecat sămânța bună cu sămânța din recolta anterioară. Tot tu, drace, m-ai învățat să bag tăvălugurile pe ce făcusem. În anul ăla am avut record în producția de grâu. -Da bă, când lucrezi la GOSTAT trebuie să improvizezi, să te descurci. Þin minte că eram în campanie la recoltat floarea soarelui. Nu știu ce zi de sfânt era și mai era și duminică când mi-a trimis vorbă directorul că vine Primul Secretar în control. Tractoriștii erau beți pe acasă. Am găsit numai trei apți să urce pe utilaje. Am urcat și eu pe o combină și ne făceam că recoltăm. Ne-a lăudat la partid, ne-a dat la ziar, ba chiar ne-a dat și primă. Lumea s-a strâns la biserică. Micuța părea ceva mai înaltă ca ginerica dar era frumoasă! Nelu s-a aplecat la urechea lui Mihai șoptind: „ ce zici, diseară vedem mireasa pe grapă? „ -Nu cred! Micuța a fost o fată cuminte. -Chiar nu știi tu nimic, nimic? -Să mor io. Ce, nu-ți ziceam? La masă atmosfera era fierbinte, vociferări, lăutari, băutură. Micuța se cam pilise și , ridicând paharul, se tot uita fix în direcția lui Mihai. Ca toată lumea și Mihai a dansat cu mireasa: -Micuțo, potolește-te cu băutura că strici tot. -Mihai, dacă iese schema rămân datoare până mor. A venit și clipa mult așteptată. Când soacra a ieșit cu cămașa pătată de sânge parcă cineva a aruncat benzină pe foc. Joc, chiuială, darul. Toate au mers sfoară. Mihai a dormit la Nelu și cu prima cursă de dimineață a plecat acsă. - - |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate