Meandre 66- șobolanii înecați

Într-un târziu trenul a tras la peron. Mihai s-a urcat, și-a ocupat un loc la fereastră lipindu-și fruntea fierbinte de geamul rece. Inscripția pe fond alb, scrisă cu negru „nu vă plecați în afară... „ reluată în franceză, germană și rusă părea orbitor de albă.
Compartimentul a fost ocupat în întregime.liniile de telegraf urcau și coboraud din stâlp în stâlp iat Mihai încerca să găsească o sincronizare între zgomotul făcut de vagon la ace și urcarea sau coborârea firului.
Ce mulți ani trecuseră de când se măritase Teodora! Avea el treisprezece...
Când o văzuse alături de George Barba i se plânsese lui Nae, coleg de clasă și la echipa de ruibi:
-Năică, ăla se ia de gagica mea.
-care-i mă, ăla, ia arată-mi-l!
La sfârșitul orelor Mihai stătea cu nae la baza scărilor și george Stănescu era în capul scărilor.
Mihai i-a făcut semn lui Nae, Nae l-a indicat pe George Barba lui Georgică al nostru și, fără veste, un pumn năprasnic s-a abătut în obrazul celui vizat, apoi încă unul.
-Bă, pe fata aia o lași în pace, clar?
În dimineața următoare Mihai s-a trezit devreme și a început hoinăreala lui matinală pe străzi. Pe strada Comuna din Paris o pereche de șoricari părea că-l aștepta la gard. În fiecare dimineață îi mângâia și vorbea cu ei. A încercat portița casei și nu era încuiată. Cățeii au ieșit dând din cozi. Mihai a încercat să-i convingă să intre în curte dar, cu toată strădania, nu a reușit. A încercat să-i ignore dar ei se țineau pe urmele lui. Mihai a mers în Parcul Copilului, s-a jucat cu ei apoi s-a întors la domiciliul cățeilor. A deschis poarta și cei doi au intrat în curte. De a doua zi poarta era încuiată iar cățeii închiși într-o curticică din spate.
-Urmează stația Petroșani!
Mihai a deschis o chii, și-a luat ranița și a coborât aprinzându-și o țigare. Mai erapuțin și cursa de Lupeni pleca. Tot acel amalgam de oameni și de mirosuri îi dădeau o stare proastă. Soldați, cadre militare, ceferiști, momârlani, mineri... Pe minerii de subteran îi deosebeai rapid după cercul de cîrbune de pe pleoape.
A coborâtdin tren hotărât să meargă după Floricica.
„Mai întâi merg la cazarmă, să predau foile de drum și ordinul de serviciu. Scap de o grijă. „
A mers la blocul de nefamiliști transformat în comandament și a predat actele. Comandantul l-a întâlnit pe hol:
-Locotenent major, dimineață la inspecția de front!
-Am înțeles, să trăiți!
Mihai a trecut pe la frizer apoi a plecat acasă să vadă ce s-a mai întâmplat.
Din dormitorul lor doi șobolani uriași au fugit printr-un colț de ușă pe care îl roseseră. În cadă, alți doi șobolani înecați își arătau burțile umflate. Cu două bucăți de sfoară a legat șobolanii și i-a aruncat de la etaj pe imensa grămadă de gunoi ce se înălța lângă bloc.
„Va trebui să căptușesc ușile cu tablă. Îștia pot mușca copilul „
Omul a coborât alene cele zece etaje și la ieșirea din bloc privea gunoiul strâns lângă bloc. Sticle goate, borcane de ghiveci în ulei, coji de cartofi și ceapă, haine vechi, un televizor...și șobolanii morți. Doi șobolani vii îl priveau iscoditor. Pe lângă grămada degunoi canalizarea blocului se scurgea într-un șanț care se scurgea în Jiu.
„Ãștia or fi neamuri cu șobolanii orbi din subteran? „
A plecat la mină să facă rost de tablă. A întâlnit un maistru și i-a spus ce ar vrea.
-La ce-ți trebuie?
-Vreau să căptușesc niște uși în casă unde intră șobolanii!
Maistrula avenit după câteva minute cu un sul cu tablă, legat cu sârmă și învelit în ziarelle pe care se vedeau fotografii de miner cu fețele murdare de cărbune. Un nou cortegiu funerar , cu fanfară, mai ducea un miner pe ultimul drum. Femei tinere și mulți copii urmau cortegiul.
Mihai s-a oprit la un ferometal, a cumpărat un ciocan, un kg. de cuie de tablă și o foarfecă de tablă.
Pe drum s-a întâlnit cu nenea Bibi și cu Floricica.
-Salut, bătrâne, ai venit de mult?
-Sărutmâna, tătic!
-Te pupă tăticul!
-Da, am fost și am depus actele la cazarmă.
-Ce ai sub braț?
-Merg să căptușesc ușile cu tablă. Sunt niște șobolani uriași.
-Moțulică, ai fost cuminte? Ce ai făcut?.
Am fost cuminte, am fost la școală și am luat un zece, Nenea Bibi mi-a cântat la vioară și nenea Vili mi-a câtat câtece ungurești.
Bibi l-a urmat și împreună au tăiat tabla și au căptușit ușile.
Mihai a spălat paltonul fetiței, șorțulețul și pampoanele, apoi a schimbat apa și i-a spălat două maieuri și doi chiloței.
-Floricel, stai acasă, închide bine ușile că tata merge la popotă și aduce mâncarea.
Mihai a coborât. În fața comandamentului un colonel cu căciulă de astrahan, stătea pe un scaun și citea ziarul , îmbrăcat pe jumătate în civil.
Mihai a intrat în sala de mese. Din camera de alături se auzea vocea stridentă a comandantului care vorbea cu șeful de stat major.
Maiorului Horvat i s-au adus cele două feluri de mâncare și desertul. Maiorul a turnat felul doi peste felul întâi, a înmuiat pâine în amestec și a început să mănânce.
-Tovarășe maior, de ce amestecați mâncarea?
-Tot în stomac ajunge. Pierd timpul!
-Cine-i colonelul de afară? Acum avem doi colonei!
-Și ăsta e disciplinar! Mai are două luni și iese la pensie așa că pierde vremea pe aici.
Mihai a luat mâncarea pentru el și pentru fată în două crăticioare mici, a luat pâinea într-o pungă și a plecat acasă. Vederea muntelui de gunoi îl deprima. Fumul depe scară era destul de gros.
-Hai să mâncăm, tăticule.
Tatăl a așezat masa, a pus mâncarea în farfurii și a turnat apă fetei să se spele pe mâini.
„Va trebui să găsesc altă casă, cu apă, calorifere și fără șobolani! „
Munții se vedeau pe fereastră încununați cu zăpadă. Soarele cobora spre apus și tivea cu roz albul de pe munți.
-Tati, nu vrei să ieșim la plimbare? Hai să mergem pe la Agrement.
-Bine, mergem dar va trebui să te îmbrac foarte bine. Fata a stat cuminte ca tatăl să pună, una după alta, o mulțime de hăinuțe. Pe drumul spre agrement s-au întâlnit cu Constanța, contabila.
-Bună seara , tovarășe locotenent major.
-Bună seara, ce mai faceți?
-Sunteți supărat pe mine?
Mihai, surprins de întrebare , a răspuns:
-Cum de ați tras concluzia asta?
-Păi nu ați mai lăsat fata la video! Am alte patru casete noi, cu povești.
-Hai, tata, mă lași?
-Poate doamna are treabă..
-Nu, chiar mi-ar face plăcere.
Mihai a dat drumul de mână fetiței iar aceasta a prins-o te Tanța de mână.
-Colega mea e acasă?
-Da, să vezi ce se va bucura!
Mihai era debusolat, în pragul unei depresii. Toate evenimentele din București, alături de șobolanii înecați, grămada de gunoi, mâncarea amestecată a lui Horvat, radiatorul acela uriaș, colonelul pe jumătate civil se succedau în memoria lui cu o viteză amețitoare.
A simțit nevoia să bea ceva, poate să facă sex, un sex animalic, degradant. A intrat în barul cofetărie.
Unguroaica era la o masă cu o prietenă frumușică, bând câte o cafea.
S-a ridicat de la masă întâmpinându-l:
-Te rog dă-mi cincizeci de grame de coniac.
-Dau, și e din partea casei și mai dau o sticlă șila pachet.
Mihai a privit-o mirat:
-Dar ce-ți veni, dai de pomană?
-Nu! Ești tare, omule! Pe lângă faptul că am făcut economie de cinci mii de lei, mi-a și plăcut.
-Adică!
-Eram gravidă și mi-ai provocat avort. Nu e un reproș. Prietena mea e și ea gravidă și când i-am spus de tine a spus că nu are bani să meargă la un doctor și că ar vrea să te ocupi de ea. Să scape și ea de sarcină.
Mihai a roșit violent dar surprinzător a simțit nevoia de un sex animalic, dur.
A luat sticla înpachetată și i-a spus unguroaicei:
-Să vină acum. Mihai a ieșit pe ușă și în spatele lui mergea femeia. Bărbatul a micșorat pasul.
-Și ,cum te cheamă?
-Maricica. Am deja trei copii. Nenorocitul mă bate și bea toți banii. Nu știu ce să mă mai fac.
Au urcat. La lumina becului de două sute de wați Mihai a văzut o femeie tânără și frumoasă cu un ochi vânăt.
Mihai a luat ghidul juristului și codul familiei și s-a așezat îndemnând-o pe Maricica să se așeze.
În câteva minute Mihai i-a scris o acțiune de evacuare a soțului turburent în care cerea și pensie alimentară pentru copii.
-Maricica, pune și tuu coniacîn cănile alea două.
Mihai a băut din coniac privind tânăra femeie pe deasupra cănii.
-Te duci la Petroșani la un birou de copiat acte, îți bate acțiunea la mașină în trei exemplare din care două le lași la tribunal și aștepți acasă. Când vine citația nu i-o dai lui, mergi la tribunal și cred că se rezolvă. Îl dă miliția afară din casă, vei primi alocația pentru copii și pensie alimentară și gata.
Femeia i-a mulțumit cu un „sărutmâna“, abia șoptit. Apoi a stins lumina și s-a dezbrăcat. În lumina roșie a nichelinei trupul tânăr fremăta.
Mihai și-a luat centura și a strâns femeia cu putere peste mijloc apoi a aplecat-o sprijinind-o pe pat.
Maricica plecase.
Mihai a privit prosopul pe care se vedea o vagă pată de sânge.
I se făcuse scârbă de el, de viața de la mină, de decăderea morală care-l pândea de peste tot. A vomitat la W.C-ul din baie, a mai băut o cană cu coniac și s-a întins în pat.
Într-un târziu a auzit o bătaie în ușă. Constanța adusese fata.
. ochiul femeii a sesizat că în cameră fusese o femeie.
-Îmi rămâneți dator. Poate că nu e departe clipa când voi apela la serviciile dumneavostră.
Mihai a tresărit.
-Despre ce este vorba?
-Poate că voi avea și eu interes să las fata la dumneavostră vreodată...
-Eu îmi plătesc datorile, a răspuns Mihai, ușurat la gândul că nu era vorba de o „prestație medicală. „