agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-02-18 | |
Din afară, o lumină puternică se aruncă pe fereastră printre jaluzele, dezvăluindu-ne o mică parte din camera în care se odihnește. De obicei, ține ochii crăpați câteva minute fixând în aer câte un fir de praf, beat în lumină. De data asta, de când a deschis ochii, s-a și dat jos din pat. Și-a întins oasele și a mers la bucătărie să pună de cafea, unde noaptea trecută gerul a intrat ușor prin pereți. Pune mâna pe calorifer și îl găsește rece. Apa stă în ibric, schimbându-și temperatura, în timp ce el merge la baie. Oglinda îi arată un chip straniu, ce așteaptă să se petreacă ceva. Apa curge în mâini și e plimbată pe față de trei ori. Capacul la wc e deja ridicat. Penisul curge în același timp cu apa de la robinet, uitată. Mâinile își găsesc din nou drum prin apa rece și apoi una din ele o oprește. Prosopul îi lasă un miros stătut pe mâini. Întors în bucătărie, scoate câteva legume pe masă, le spală și apoi le taie în bucăți mici. După ce termină de mâncat, scoate borcanul de cafea și pune în ibric câteva linguri de cafea, apoi una de zahăr. Cafeaua se ridică până sus. Ia ibricul și își toarnă lichidul într-o cană. Deschide fereastra și își aprinde o țigară. Trage de două ori din ea și îi privește capătul incendiat cu atenție. Țigara se fumează singură, cafeaua începe să se răcească, dar el rătăcește prin fum, în căutarea focului. O stinge repede și pleacă în dormitor. Deschide un dulap, ia rapid câteva haine pe el și iese pe ușă. Își pune bocancii și grăbit, se îndreaptă spre poartă. O închide și începe să fugă. După 30 de minute ajunge într-o pădure, unde un cerc mare de pământ este ferit de zăpadă. Se mai apropie de el câțiva tineri și se uită unii la alții, cuprinși de teamă și în același timp sete de întuneric. Doi dintre ei pleacă și se întorc peste câteva minute cu doi saci de lemne uscate. Le aruncă în mijlocul cercului și se retrag. O altă persoană vine și aprinde focul. După ce au privit câteva secunde cum se înalță flăcările, aceștia se prind într-o horă mută. Fiecare e străbătut de sentimentul eternității, îmbrățișați de o umbră subțire cu coarne de țap.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate