agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Life is life
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2017-04-15 | |
meandre 85-vânzări păguboase
Se apropia iarna. Mihai a reuÈ™it să mai cumpere o caroserie identică cu prima astfel încât al ar fi locuit cu Teodora în intimitatea unei singure încăperi iar Mona în cealaltă. După o întâlnire cu Floricica , Mihai a adus-o la MogoÈ™oaia, cu gândul secret că dacă va dori să vină să-l vadă să È™tie unde. Ploaia mai È™iroia prin unele locuri în cele două adăposturi aÈ™a că, Mihai, ajutat de Teodora È™i de Mona, a topit smoală È™i a pus carton asfaltat peste cartonul vechi al caroseriilor. Vânduseră È™i apartamentul în care fusese găzduit japonezul, turnaseră betonul pentru fundaÈ›ia casei È™i toamna se pare că È›inea cu ei, răsfățându-i cu un soare cald. Fierul beton pentru întreaga construcÈ›ie se pare că înghiÈ›ise suficient de mulÈ›i bani È™i asta pentru că Mihai, de teama unui cutremur major supradimensionase fierul achiziÈ›ionând, de la fier beton de 12, în loc de 10, până cel de 25 în loc de 20, asta ca să nu socotim densitatea etrierilor. Teama era generată de amintirile legate de cutremurul din 1977 când evenimentul îl găsise la etajul 10 al unui bloc È™i când participase, alături de soldaÈ›i, la înlăturările dezastrului din BucureÈ™ti. Ruinele, ditrugerile È™i morÈ›ii zdrobiÈ›i nu se puteau uita, aÈ™a că viitoarea casă, din punct de vedere al rezistenÈ›ei, avea să devină un adevărat buncăr. Un inginer constructor , la cererea lui Mihai , È™i-a dat o părere privitoare la rezistență: „casa ta este o gheară de fier uriașă, înfiptă în pământ, chiar È™i la 8 grade Rchter nu va suferi. Doar dacă se crapă solul te poate înghiÈ›i dar nu se va rupe! „ De pe la vecini, Mihai a aflat că peste lac avea un nou vecin, un general care la revoluÈ›ie era numai căpitan dar s-a aflat la locul potrivit. Stând de vorbă cu un funcÈ›ionar din primărie, Mihai a întrebat: -Bă, generalul ăsta e tot revoluÈ›ionar? Cum dracu a primit câteva hectare de pădure chiar la marginea BucureÈ™tiului È™i chiar pe malul lacului MogoÈ™oaia? -Simplu È™i legal. Avea moÈ™tenire , pe undeva prin Teleorman un teren despădurit dar care figura ca pădure în acte, a făcut cerere la Ministerul Agriculturii pentru un schimb de terenuri È™i....a avut noroc! -Păi nu va putea construi nimic în mijlocul pădurii! -S-o crezi tu! A avut buni sfătuitori. L-a chemat pe Florin pădurarul, i-a dat vodcă bună să bea, l-a pus, că de, era general, să-i taie pomii care se aflau pe locul în care dorea să-È™i ridice construcÈ›iile È™i Florin i-a tăiat. După aia pădurarul a făcut un proces verbal prin care l-a amendat pe generalul că a tăiat din pădurea lui fără autorizaÈ›ie, menÈ›ionând suprafaÈ›a È™i numărul de copaci È™i aÈ™a s-a atestat că nu mai era pădure. -Păi chiar È™i aÈ™a, tot nu putea să construiască! -Păi cine dă sfaturile bune l-a îndrumat la inginerul Pereverzea, la BucureÈ™ti. A luat un clondir cu ce trebuia, de marcă, a plătit scoaterea din circuitul agricol, apoi a cerut autorizaÈ›ie la Tănăsescu. Asta este. Acum È™i-a făcut gard, a împrejmuit partea lui de pădure, a pus niÈ™te câini uriaÈ™i să păzească È™i aÈ™teaptă primăvara ca să deschidă È™antierul. -Dar ăia care își fac case în fosta piersicărie, tot „legal“? -Normal! Stai să-È›i spun! Aici este o altă reÈ›etă. După cum È™tii acolo era o piersicărie extraordinară. -Știu. Ce piersici minunate erau! Mai cumpăram È™i eu din ce furau culegătorii. -Guvernul ăsta „democrat „ a dat un HG prin care stabilea că specialiÈ™tii din agricultură care doresc să se stabilească la È›ară, vor primi de la primării loturi de teren ca să-È™i construiască case. -Păi ce, aici e la È›ară? -Păi ce, nu este? Ce este în oraÈ™? A venit o comisie de la minister È™i a stabilit că livada aia minunată e în decădere, adică e neproductivă È™i a dispus desfiinÈ›area ei. A urmat un schimb de terenuri È™i terenul de pe marginea È™oselei a ajuns la primărie È™i aÈ™a, primarul le-a dat loturile care erau în proprietatea primăriei. -Bun aÈ™a! -La afacerea asta s-au mai lipit câțiva apropiaÈ›i ai primarului. Păi cum crezi tu că MogoÈ™oaia a ajuns prima comună din È›ară care a încheiuat retrocedările? Proprietari cu terenuri foarte mari erau numai câțiva din trecut. Legea limita la 10 ha. suprafaÈ›a, aÈ™a că au rămas terenuri excedentare față de cereri, o mulÈ›ime. Comisia locală È™i-a atribuit terenuri pe malul lacului, vis-a-vis de Palatul MogoÈ™oaia È™i pentru că li s-a părut insuficient È™i-au mai atribuit un rând de terenuri apoi au dat „loturi în folosință„ , terenuri pentru revoluÈ›ionari È™i alte È™mecherii. Mihai era scârbit de tot ce se petrecea în viaÈ›a de fiecare zi. De politică, de aranjamente oneroase, de abuzuri, de trădări È™i minciuni aÈ™a că s-a concentrat pe construcÈ›ia casei sale. Teodora nu avea vedere în spaÈ›iu a planurilor casei È™i oricât a încercat Mihai să-i explice ea nu a reuÈ™it să vizualizeze. Urma să fie procurat BCA-ul pentru construcÈ›ie. ÃŽn mod ciudat, ca persoană particulară nu puteai să cumperi materialul ca o firmă, preÈ›urile prin firme fiind mai mici cu circa 28%. Mihai a luat legătura cu un prieten care avea o firmă de reparaÈ›ii, CONREP SRL, a depus suma necesară în contul firmei È™i a cumpărat materialele. Apoi, după ce au întocmit niÈ™te acte care atestau ieÈ™irea din afacerea firmei a lui Mihai, materialele au rămas în proprietatea lui drept despăgubire. Visul începea să prindă contur. Profitând de timpul încă bun, Mihai a angajat o echipă de zidari care aveau să înceapă ridicarea pereÈ›ilor. De dimineață, È™i el È™i Teodora au plecat la serviciu iar muncitorii s-au apucat de lucru. Pe după amiază, Teodora a ajuns acasă È™i a privit cu uluială viitoarea construcÈ›ie care avea deja pereÈ›ii parterului ridicaÈ›i aproape cu totul. Mihai, venit de la unitate, a luat-o de mână plin de entuziasm È™i a început să o plimbe prin viitoarea casă, pe planÈ™eul mărginit de pereÈ›i. -Uite, pe aici este uÈ™a de la intrarea îm casă. Aici o să fie un hol care se deschide într-o terasă amplă din care se poate intra în baie, în bucătărie È™i într-unul dintre dormitoare. Dormitorul nostru va avea 28 de metri pătraÈ›i. -Dormitorul nostru din BucureÈ™ti, ce suprafață avea? -Păi ...cam 16 m.p. Apoi, luînd-o de mâna acontinuat plimbarea. -Uite, aici o să fie bucătăria care va avea cam 20 m.p. È™i din ea ai o ușă care dă spre o cămară care va avea peste È™ase m.p. Baia o să aibă mai mult de È™apte metri pătraÈ›i. Teodora nu a protestat lăsându-l pe Mihai pradă euforiei, tocmai pentru a-l proteja de gândurile privitoare la copilul pierdut. Uneori, noaptea, îl auzea plângând în somn de dorul ei, È™optindu-i numele. ÃŽl lua în braÈ›e È™i-l mângâia È™tergându-ilacrimile, astfel încercând să-i dea liniÈ™te È™i putere prin rugăciunile ei adresate Domnului. Până să cadă zăpada, Mihai a apucat să toarne È™i planÈ™eul È™i stâlpii puternici care aveau să susÈ›ină acoperiÈ™ul. ÃŽn fiacare dimineață, când ieÈ™ea din caroserie, Mihai se uita la construcÈ›ie È™i-È™i dădea seama că nu mai sunt suficienÈ›i bani pentru o continuare semnificativă. Vânduse unui coleg al Teodorei 333 m.p. de teren dar preÈ›ul fusese foarte mic iar vânzarea fusese mai mult de dragul colegului. Mihai a luat banii , a plecat la primăria BucureÈ™tiului È™i a dat banii să obÈ›ină adeverinÈ›a necesară. Primarul a completat cu mâna lui în registrul de procese verbale ale consiliului general È™i în hotărârea de consiliu. AÈ™a a fost transformat terenul din arabil în intravilan È™i Mihai a primit adeverinÈ›a. Omul a luat peticul de hârtie È™i l-a dus acasă de parcă ar fi fost cine È™tie ce bijuterie de preÈ›. De la o vreme, un domn cu o doamnă tot dădeau târcoale la terenul pe care tronau cele două caroserii. După un timp mergeau pe rambleul căii ferate È™i priveau terenul din perspectivă, până într-o zi când l-au abordat pe Mihai: -Bună ziua! Dorim să cumpărăm un teren È™i terenul de aici ni s-ar părea nimerit. Mihai È™i-a spus că trebuie să fie voia lui Dumnezeu apariÈ›ia celor doi, pentru că nu mai vedea cum ar mai fi făcut rost de bani. -Și doriÈ›i terenul meu? -Da, am dori o mie-două de metri pătraÈ›i -Și cât sunteÈ›i dispuÈ™i să plătiÈ›i pentru metrul pătrat? -Păi dumneavoastră cât cereÈ›i? Mihai, È™tiind că terenurile în zonă se vindeau cu circa cinci dolari pe metru dar că terenul lui era lângă pădure È™i era È™i intravilan, spuse: -Sub opt dolari È™i jumătate pe metrul pătrat nu putem discuta. Terenul acesta este intravilan. De la mine încolo terenul este agricol arabil. Oamenii au plecat dar după circa două săptămâni au revenit făcând o ofertă pentru opt dolari È™i un sfert. Au convenit la preÈ› apoi au trasat o linie care urma să delimiteze suprfaÈ›a È™i au măsurat, reieÈ™ind 1725m.p. ÃŽn câteva zile actele s-au finalizat iar după vânzare , cumpărătorii l-au rugat pe Mihai să vorbească È™i cu cel care avea următorul teren să afle dacă e de vânzare. -Nu È™tiu dar mă interesez. Vă rog spuneÈ›i cât teren mai vreÈ›i È™i cât sunteÈ›i dispuÈ™i să plătiÈ›i. -Am mai dori vreo 5000 m.p. dar ca sumă , nu mai mult de È™ase dolari pe metru. Dacă reuÈ™iÈ›i să obÈ›ineÈ›i un preÈ› mai mic diferenÈ›a e a dumneavoastră. Mihai a căutat-o pe Coana Florica. -Sărutmâna, cucoană! Vinzi terenul de lângă mine? -Ce, Mihai, vrei să scapi de mine? Ziceam È™i eu că îmi fac casă lângă tine, că vecinul de lângă casă niciodată nu te lasă. Mihai a privit-o atent È™i a desluÈ™it o aluzie suficient de străvezie. -Lasă asta, ia spune, vinzi? -ÃŽl vând. -Cât ceri pe metrul pătrat? -Păi cum merge acum, patru dolari pe metru, dacă iau banul ăsta zic È™i bogdaproste È™i dau È™i pizdă cu fundă! Mihai È™i-a făcut socotelile că ar câștiga aproape 12.000 de dolari aÈ™a că a demarat activitatea, a perfectat actele, anunțând atât cumpărătorul cât È™i vânzătorul de data la care aveau să semneze. După ce au fost întocmite È™i semnate actele, cei doi „boieri „ despre care avea să afle mai târziu că erau patronii firmei Elmiplant, nu i-au mai dat nici un ban față de banii achitaÈ›i la cumpărător. Mihai cu Teodora au luat un împrumut de la o bancă , punând drept gaj casa È™i terenul. ÃŽn următoarele trei săptămâni dobânzile au crescut ameÈ›itor astfel încât de la 22% au ajuns la 76%. Erau îngroziÈ›i. Ritmul de creÈ™tere al dobânzii era în crescător în continuare. După ce vânduseră cei 333 m.p. către colegul Teodorei , acesta a murit È™i un inginer a cumpărat terenul pe te miri ce, cu construcÈ›iea neterminată cu tot, având în vedere că nu avea autorizaÈ›ie de construire. Inginerul mai dorea teren aÈ™a că Mihai, cu girul Teodorei , a tratat cu noii vecini care È™tiau de necazul cu banca. Mare greÈ™eală să spui tot vecinilor! Astfel că domnul inginer, a plătit un preÈ› infim doar că Mihai È™i Teodora au reuÈ™it să stingă datoria aceea care creÈ™tea continuu la banca de escroci. ÃŽn acea iarnă, cu puÈ›inii bani rămaÈ™i au reuÈ™it să pună ferestre È™i uÈ™i la parter È™i să tencuiască aproape jumătate din parter dar să È™i cumpere lemne pentru o sobă... |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate