agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-03-31 | |
N-am crezut niciodată că poate exista vrăjitorie, magie reală, paranormal, sau mentalism, nici hipnoză. Asta până s-o cunosc pe IVY și oglinda ei ”YVI”. Exista în ea o dublă personalitate? O ființă normală și una ca o reflexie într-o altă dimensiune imperceptibilă, sau ireală? O putere colosală a minții, necunoscută nouă? O aură mărită? Nu știu! Știu doar că am văzut și am trăit în prezența ei momente inexplicabile, ca și când ai fi brusc decupat dintr-un mediu în care percepțiile naturale sunt la locul lor și plasat apoi într-o extincție a momentului pe care n-o poți preciza temporal și nici de facto, în care regulile devin altele decât cele cunoscute.
Într-o primă experiență, devii posesorul unui amestec confuz de nedumerire și spaimă, cu toate că din punct de vedere fizic nu pare să fi pățit ceva anume, exceptând poate o ușoară senzație de slăbiciune nefirească ca și când ai fi revenit dintr-un leșin, sau un somn adânc, fără dimensiuni. Ești și relaxat în același timp. Cel mai ciudat însă e sentimentul pe care îl ai, în care se contopește bucuria de a te fi întors cu regretul că n-ai rămas acolo – în lumea aia hipnotică. Îți trebuie secunde bune să-ți revii complet. Ești ca un motor repornit, într-un proces de accelerare de la ralanti spre turația normală, numai că vibrațiile datorate mișcării nu le simți, sunt ultimele care își reintră în drepturi, după cele cinci simțuri care revin treptat. E un fel de-a spune, pentru că în realitate simțurile le ai tot timpul, numai că nu le conștientizezi. Interesantă este opțiunea pe care o ai, dar nu e bine să-ți vină idei dincolo de asta, de-a ”te juca” cu această revenire a simțurilor, pe care le poți îndepărta, sau reasimila cu minimum de efort printr-o simplă mișcare (de obicei a capului) pe care , culmea, o conștientizezi, sau mai bine zis semi-conștientizezi la momentul trezirii. Chestia în sine, ușor amuzantă, de tranzit, e un fel de exercitare a liberului arbitru: ”mă întorc (?), rămân acolo (?)”. Ezitările prea lungi (din motiv de lipsă parțială de instincte) se lasă cu palme:). IVY, înainte să ne bage în ”labirintul” ăsta ne avertiza de potențialul evadării de sub control (pseudo-alienarea, devierea) și pare-se că toate detaliile explicitate rămâneau stocate undeva în subconștient, pentru că numai subconștientul mai lucra sub hipnoză. Apropos, teoria conform căreia nu-ți mai aduci aminte nimic după, e parțial falsă.
Mici frânturi din aventură revin (sau pot reveni) în timp, tot la fel cu starea amnezică de după incursiune, depinzând în mare măsură și de ”comenzile” primite sub hipnoză. Lipsesc întotdeauna însă momentele de trecere: ”porțile” cum obișnuia să le numească IVY. Carlos îmi făcuse cunoștință cu ea. După câteva experiențe de tipul, să-mi treacă definitiv ideea că ar fi fost vreun accident fiecare trecere, devenind un ”true beliver” al faptului că nu ne folosim nici 10% din puterea creierului, mi-am luat inima în dinți și-am întrebat-o pe IVY cum și în ce fel se poate face asta, rugând-o nu numai să-mi explice ”tainele”, dar dacă s-ar putea să mă și învețe. Mi-a răspuns zâmbind doar atât: ”e (ca) un somn indus, numai că fără anestezice (un fel de călătorie între starea de veghe și somn – o stare de conștiență modificată din exterior)... metoda în sine este pur micro-magnetică (bio-curenți), având ca mecanism dezoxigenări parțiale ale anumitor părți ale creierului (prin inhibarea datorată reducerii limitate a fluxului sangvin și redirecționare capilar-arterială) pe baza polarității sângelui, datorată în mare parte ionizării moleculelor către O- și -NO, sau (și) ozonare, rezumând o separare temporară a conștientului (amorțit și inhibat ”catalitic” de dezoxigenare) de subconștientul lăsat intact (sau cu funcții amplificate prin ozonificare (și) ”booster enzimatic”, plus noii componenți halucinogeni apăruți ca urmare a ionilor -NO), creier ”1/5 semi-expus”care astfel devine ”ascultător” și de medii externe (câteodată chiar telepatic). Chestie de exercițiu.”
Simplu, nu? Orice asemănare cu realitatea (sau macro-mecanisme bio-chimice și catalitice) este pur întâmplătoare, nedemonstrată, semi-ficțiune. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate