Căscam de să mi se frângă fălcile, nu altceva, când telefonul fix zbârnâie de mi se scoală părul în cap. Ridic receptorul mârâind şi aud o voce agitată de femeie:
-Domnule detectiv, veniţi repede, vă rog, lângă Biserica Albă. Un nebun vrea să se arunce de la etajul 4 al unui bloc din apropiere şi urlă ca descreieratul!
-Bun, şi ce să-i fac eu, doamnă? Să-l împing?
Doamna rămâne mută pe moment, dar până să scoată o vorbă, spun:
-Bine, doamnă, în câteva minute voi fi acolo.
Mă îmbrac alene. Nu-mi plac deloc astfel de intervenţii. Cine ştie câte pahare o fi băut tipul cu tentative sinucigaşe? În sfârşit, ajung la destinaţie şi văd un ins căruia îi atârnau picioarele de la balcon. La un moment dat începe să urle:
-Vreau o sticlă de şampanie! Dacă nu-mi aduce cineva o şampanie în două minute, voi sări!
Curioşii au început să murmure, privindu-se întrebător unii pe alţii, invitându-se din priviri. Nemaisuportând situaţia, am strigat:
-O să-ţi aduc eu! Dar trebuie să mă duc la un magazin să cumpăr una. Mă aştepţi, da?
Tipul mă fixează cu ochii lui tulburi şi rânjeşte satisfăcut.
-Mişcă-te! zbiară el.
Plec spre un magazin din apropiere, iar pe drum îl sun pe un amic care face pe fachirul şi îi explic ce vreau. În 15 minute, amicul ajunge cu un pat ticsit de cuie, obiectul lui de activitate. Apar şi eu cu o şampanie pe care o arăt posibilului sinucigaş.
-Aşa băă, adu-o sus!
-Nu vin, sari tu!
Răspunsul meu îl descumpăneşte pe beţivan, care urlă:
-Băăă! O să sar!
-Foarte bine! Uite, ţi-am adus şi un pat special pe care să cazi. Dar ai grijă, că dacă o să cazi cu spatele pe cuiele astea şi nu dai ortu popii, vei rămâne cu patul în spinare toată viaţa ca o ţestoasă.
Şi fără să mai aştept recţia beţivului, desfac şampania. Bubuitul dopului face ca o babă să leşine, dar samaritenii din jurul ei îi acordă primul ajutor.
-Apă, apă! strigă cineva.
Nu are nimeni apă, aşa că îi dau babii să bea din sticla de şampanie. Câteva plescăituri de satisfacţie, îmi arată că s-a rezolvat. Babeta deschide ochii şi, când vede din ce a băut, mai leşină o dată. Degeaba, nu mai cad în plasa ei şi a doua oară. În timpul ăsta, mă trezesc cu beţivul lângă mine.
-Ce faci bă, tratezi băbăciunile leşinate cu şampania mea?
Dă să-mi ia sticla din mână, dar mă feresc. Mai încearcă o tentativă, însă văd un picior cu pantof de mamaie cum se opreşte direct în ţurloaiele lui.
-Băbăciune să-i spui lu mă-ta, boule!
Şi trosc! O geantă ia contact cu capul beţivului fost sinucigaş.
-Vrei să te omori, ai? Stai că te omor eu, ca să te saturi!
Dintr-un salt, derbedeul se ridică şi o tuleşte pe bulevard în jos, până dispare din raza vizuală a mai multor moşi şi babe care se aliaseră cu mamaia bătăuşă.
Eu îi mulţumesc prietenului meu, fachirul şi plec cu el spre maşină, ajutându-l cu patul de cuie.
-Ce zici? Bem o şampanie? îl încerc eu. Fac cinste.
-Cum să nu? Dar sper că nu-mi faci oferta, bănuindu-mă de suicid, nu?
Am râs amândoi şi pe drum am mai cumpărat o sticlă. Să fie bine, ca să nu fie rău!!!