agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 
Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2246 .



Jurnalul unei copilării. Eu şi mama
proză [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Lady Allia ]

2019-01-25  |     | 



Toate iernile noastre au fost magice. Chiar şi cea în care tu ai rămas fără serviciu şi am fost în chirie, noi două, un căţel şi o pisică. Apoi, când pisica a devenit mamă, au fost cinci pisici. Patru puişori micuţi şi nebunici. Aşa le spuneai. Ţi-a fost milă să îi dai. Spuneai mereu că o familie nu trebuie să se despartă. Că o familie nu se părăseşte şi chiar dacă unul se rătăceşte pe undeva, noi trebuie să îi rămânem ca un far, să ştie să se întoarcă acasă. Nu ai spus niciodată, dar eu ştiu că vorbeai de tata. Întotdeauna ai vorbit frumos de el. Şi îi luai cadouri de Crăciun, chiar dacă el locuia la bunica. Cum am spus, toate iernile noastre au fost magice. Casa era plină de luminiţe, de culoare, de globuri şi zăpadă pe ferestre. Puneai mereu pe desktop la calculator căsuţa lui Kinkade şi în fundal colinde. Aveai mereu o faţă de masă roşie, cu brăduleţi, lumânări şi globuleţe. Şi radiai mereu.

Tu iubeşti foarte mult Crăciunul! Cred că după mine, cel mai mult iubeşti Crăciunul. Şi aşa am învăţat şi eu să îl iubesc cel mai mult, după tine. Îmi place să te văd gătind, murmurând colinde şi zâmbind. Eşti atât de radioasă când zâmbeşti, mami! Ca un copil mai mare. Mă bucur la inimioară când te văd zâmbind. Intră îngerii pe ferestrele sufletului şi mă gâdilă, iar eu râd de râsul tău. Şi mă iei în braţe şi dansezi cu mine prin casă. Şi mă pupi. Şi îmi pui beteli pe păr ca să fiu ca o Prinţesă a Zăpezii. Şi nu uiţi niciodată să îmi spui cât mă iubeşti. Întotdeauna îmi spuneai că sărbătoarea Crăciunului este despre iubire, despre bunătate, despre timpul pe care îl petrecem unii cu alţii şi nu neaparat despre cadouri. Este despre a arăta celor de lângă noi, cât de mult însemnă ei pentru noi. Este despre a ne vizita, despre a colinda împreună, despre mese în familie, despre bunici, unchi, mătuşi, fraţi şi surori, despre prieteni şi oameni singuri, pe care să nu îi lăsăm singuri. Şi mereu spui că această sărbătoare trebuie să o ducem în suflet toate zilele anului, iar pentru cei pe care i-am făcut să ne iubească, să ne luăm responsabilitatea să le rămânem şi să îi iubim!


.  |








 
shim Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. shim
shim
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!