agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2019-01-25 | |
Toate iernile noastre au fost magice. Chiar şi cea în care tu ai rămas fără serviciu şi am fost în chirie, noi două, un căţel şi o pisică. Apoi, când pisica a devenit mamă, au fost cinci pisici. Patru puişori micuţi şi nebunici. Aşa le spuneai. Ţi-a fost milă să îi dai. Spuneai mereu că o familie nu trebuie să se despartă. Că o familie nu se părăseşte şi chiar dacă unul se rătăceşte pe undeva, noi trebuie să îi rămânem ca un far, să ştie să se întoarcă acasă. Nu ai spus niciodată, dar eu ştiu că vorbeai de tata. Întotdeauna ai vorbit frumos de el. Şi îi luai cadouri de Crăciun, chiar dacă el locuia la bunica. Cum am spus, toate iernile noastre au fost magice. Casa era plină de luminiţe, de culoare, de globuri şi zăpadă pe ferestre. Puneai mereu pe desktop la calculator căsuţa lui Kinkade şi în fundal colinde. Aveai mereu o faţă de masă roşie, cu brăduleţi, lumânări şi globuleţe. Şi radiai mereu.
Tu iubeşti foarte mult Crăciunul! Cred că după mine, cel mai mult iubeşti Crăciunul. Şi aşa am învăţat şi eu să îl iubesc cel mai mult, după tine. Îmi place să te văd gătind, murmurând colinde şi zâmbind. Eşti atât de radioasă când zâmbeşti, mami! Ca un copil mai mare. Mă bucur la inimioară când te văd zâmbind. Intră îngerii pe ferestrele sufletului şi mă gâdilă, iar eu râd de râsul tău. Şi mă iei în braţe şi dansezi cu mine prin casă. Şi mă pupi. Şi îmi pui beteli pe păr ca să fiu ca o Prinţesă a Zăpezii. Şi nu uiţi niciodată să îmi spui cât mă iubeşti. Întotdeauna îmi spuneai că sărbătoarea Crăciunului este despre iubire, despre bunătate, despre timpul pe care îl petrecem unii cu alţii şi nu neaparat despre cadouri. Este despre a arăta celor de lângă noi, cât de mult însemnă ei pentru noi. Este despre a ne vizita, despre a colinda împreună, despre mese în familie, despre bunici, unchi, mătuşi, fraţi şi surori, despre prieteni şi oameni singuri, pe care să nu îi lăsăm singuri. Şi mereu spui că această sărbătoare trebuie să o ducem în suflet toate zilele anului, iar pentru cei pe care i-am făcut să ne iubească, să ne luăm responsabilitatea să le rămânem şi să îi iubim!
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate