Societatea contemporana cauta un anumit prototip flexibil de individ… atat de flexibil incat sa ii lipseasca orice urma de originalitate sau de naturalete umana, si de mentionat - sa nu posede caracteristici precum empatie si/sau stima de sine reala, nu fortata – acest fapt –pedepsindu-se cu “incarcerarea” de la 6 la 12 luni in cazul in care individul nu cauzeaza vreun prejudiciu direct “senior-ului”. In situatia contrara, in care nemarginitul egou al “seniorului” sufera mici leziuni pedeapsa consta in “incarcerarea” pe viata a individului plus, minus hidratarea acestuia cu apa din vasul de toaleta prin utilizarea paiului.
Seniorii fac parte din specia umana, cel putin in ceea ce priveste aspectul exterior al finite lor, si se caracterizeaza ca fiind niste incercari colerice de imitatie a principiului francomasoneriei, abordand un comportament persuasiv (a se intelege tiranic) asupra celuilalt, dar totodata adoptand si o imagine de “guru” bland in situatiile in care probabilitatea cresterii egoului este crescanda.
A fi un individ non-competitiv intr-o societate a canibalismului metaforic inseamna a nu exista. Este inutil sa te focusezi pe principii precum pacea interioara sau iubirea, pentru ca acestea sunt incadrate de marea masa sociala in categoria de rebut, fara sens. Tu trebuie doar sa te dezvolti personal. Si cum se procedeaza? Printr-o involutie sistematica a intregului sistem propriu de valori si inlocuirea acestuia cu o enciclopedie de citate care-ti indica cat de larg trebuie sa iti fie zambetul (si cat de adanci vor fi si ridurile) si cel mai important motto “viata este o lectie”, iar tu, ca un amarat, trebuie sa ai si stima de sine la cote maxime ca un egoist fericit ce incerci sa ajungi, dar trebuie sa te si subestimezi in functie de “greselile fatale” ale abaterii de la regulile fundamentale impuse de catre “seniori” pretinzand ca…bineinteles … ti-ai invatat lectia. O contradictie totala pentru minti inguste precum a mea, care interpreteaza intregul context situational in dismularea unei tulburari de personalitate disociative sau bipolare in care individul in cauza trebuie sa fie si puternic si slab in mod simultan… dar in fine, parerea mea oricum este irelevanta deoarece, conform celor afirmate anterior, eu nu exist.
Formarea individului deja format de catre “guru”si echipa sa reprezinta tipologia clasica adoptata in sistemele formale si informale din Romania, unde intreaga exercitare a puterii liderului atinge paroxismul.
Liderul isi afirma in mod repetitiv intregile sale convingeri cu privire la functionarea mecanismului uman atat in interiorul companiei sau grupului, cat si in exteriorul acestora, subliniand – in mod subtil – ca acesta, prin definitia sa, reprezinta un model demn de urmat. Aici de-abia se poate concretiza profilul clasic al narcisistului, fara interpretari, deoarece acesti “sefi absoluti” isi utilizeaza constant mecanismele de aparare in fata indivizilor, in speranta ca isi vor anula durerea provocata de sinele lor negativ. In dorinta de a suprima intreaga personalitate a “subordonatilor” sai, acestia se regasesc in pozitia unor regi broscoi care-si cauta necontenit regatul pierdut, camuflati sub o coroana stralucitoare.
Este interesant, ca in calitate de om care nu exista, sa pot observa atatea detalii nesemnificative, precum nevoia de afirmare si de confirmare a puterii a liderului, completata de probabilitatea de a fi sabotati de unul sau mai multi “enoriasi” ai sai, datorita competitiei acerbe dintre indivizi si totodata imaginea reala a binelui comun si firul de legatura dintre indivizi, care, precum divinitatea, doar ca in mod involuntar, trezesc la viata indivizi ca mine, prin ura exercitata asupra “comportamentului deviant” pe care il am in ceea ce priveste non-conformarea la regulile “inteleptilor” si refuzul de a saruta membrele inferioare ale acestora.
Desi pentru “guru” societatea se imparte in doua categorii: ei si rebuturile umane inferioare ierarhic lor, pentru indivizii de tip holograma (categorie in care, din “nefericire” ma regasesc) exista doua tipuri de “indetelpti”, cei “autorizati” si cei neautorizati, acestia din urma definidu-se ca fiind constiinta primilor cu un adaos de ego personal.
Pentru a putea fi integrat intr-un cerc social de acest gen este necesar sa fii ori vocea “gurului”, ori farasaul lui – lucru posibil pentru o parte dintre indivizi.
In fine… si totusi fara sens… societatea actuala este alcatuita dintr-un amalgam de indivizii, in care sinonimele echivaleaza antonimele in ceea ce priveste descrierea prototipului persoanei ideale si totodata in care se promoveaza valori care sa universalizeze oamenii, pentru a nu mai putea exista conflicte de interese in ceea ce priveste mentalitatea sau modul de operare a indivizilor activi.