Ceai sau cafea?, mă întreabă gazda. Imi plac ambele dar sunt pus să aleg. Asta înseamnă că oamenii din casa asta sunt puși pe economie desi sunt putred de bogați. Reușesc să-mi ascund dezamăgirea uitându-mă pe geam. Tocmai reușisem să-l conving pe soțul zgârcitei de superioritatea idealismului în fața materialismului iar acum apare oribila alegere între cele două lichide magice, care întrucâtva îmi strică ideile expuse, dar nimeni nu se prinde. Nostalgic?, sunt întrebat. Setos, răspund. Gazda, o doamnă urâțică ce se crede sexy în neglijeul ei purpuriu, țuguie din buze a plăcere, precis crede că setea mea se referă la ființa ei. Soțul său, lordul, alege ceai. Si dvs?, aud de la sexoasa închipuită. Dacă aleg ceai, cafeaua se va simți subestimată și viceversa. O asemenea violare a dreptului natural al cafelei e în contra ideilor mele asupra echilibrului universal, ca și aspectul lamentabil al acestei femei care insistă să se creadă frumoasă și să-mi servească doar un tip de băutură din ceștile ei pictate manual cu praf de aur acum două sute de ani la Praga. Jumi-juma, mă pomenesc stricând liniștea imensului salon. Si o bere!