Capitolul 14.



Ieşiră deci din navă, de astă dată, amândoi. Pe puntea principală rămăsese doar Syrinx şi aparatura de bord.
Als păru uimit de prospeţimea aerului, de senzaţia plăcută pe care o avu când aerul acela nepoluat trecu de căile respiratorii, ajungând în plămâni. Se simţi înviorat, viguros! Uită de foame, de pericolul reprezentat de vecinătatea dinozaurilor, de toate neajunsurile cu care se confruntau. Era răsplătit cu o porţie de aer, într-adevăr, curat! Să tot respiri în voie astfel! Nu regretă deci faptul că ieşise cu Rena.
- Ah… Ce aer! nu putu el fără a remarca acest amănunt. Acum înţeleg de ce ai stat tu ieri atâtea ore afară…
- Da, e plăcut… confirmă Rena.
- Şi dinozaurii?! Unde naiba sunt? întrebă Als, cercetând împrejurimile cu privirea.
- În pădure, pare-se, presupuse Rena.
- În pădure?! repetă Als, decis să verifice acest amănunt.
Scoase un binoclu profesional, performant şi-l potrivi la ochi, pentru a-i ajuta vederea.
- Ah, te-ai pregătit; ai adus şi echipament adecvat… constată Rena.
- Altfel cum?! replică Als cu indiferenţă, ignorând nota ironică din glasul ei.
- Ceva interesant? întrebă Rena, renunţând la orice urmă de ironie.
- Poate… murmură irelevant Als, fără a oferi amănunte, dar după un timp îi întinse binoclul, zicând: Priveşte şi tu! Poate reuşeşti să recunoşti vreunul dintre „prietenii” tăi…
- Dinozaurii?! replică Rena, înainte de a-şi potrivi binoclul la ochi; de îndată ce zări totul mai clar, exclamă cu admiraţie: Raptori, Coelurus, Deinonychus, Corythosaurus, Pachycephalosaurus, Maiasaura, Iguanodon, Protoceratops, Hypsilophodon, Hadrosaurus… Prăzi şi prădători, câteva specimene de erbivore şi carnivore laolaltă, nu de mari dimensiuni… Interesant!
- Interesant?! tresări uimit Als. Mie mi se pare mai degrabă înfiorător!
- Depinde de punctul fiecăruia de vedere…
- Zici că ăia-s mici?!
- Da, afirmă Rena. Sau tu cum îţi aminteşti descrierea dinozaurilor?
- Într-adevăr, ca pe nişte fiinţe imense, uriaşe, iar alea… Nu sunt totuşi foarte mici!
- Foarte mici, nu, însă pentru nişte dinozauri, sunt de dimensiuni mai modeste.
- Modeste, pe naiba, fir-aş al… nu continuă Als ceea ce părea a fi, după cum începuse, o înjurătură, pe care privirea severă a „şefei” o curmase.
- Te-ai încumeta să te aventurezi printre ele? îl întrebă Rena.
- Poate; închis într-o navetă, echipată corespunzător cu armamentul necesar. Aş înlătura rapid din cale orice creatură din asta, mică sau mare, erbivoră sau carnivoră…
- Ce-ai spus?! tresări Rena nemulţumită. Să-ţi fie clar, zevzecule! Nu vom ucide nici un dinozaur! Cap sec!
- Cum adică?! păru Als nedumerit.
- Nu ne aflăm aici ca să ucidem aceste creaturi, explică Rena.
- Mai bine noi pe ele, decât ele pe noi, justifică Als. De altfel, oricum se ucid singure, între ele.
- Asta nu-i treaba noastră! N-au decât să facă tot ceea ce vor! Noi n-avem dreptul să ne amestecăm, să ne implicăm, să distrugem echilibrul ecologic dintre ele.
- Despre ce echilibru vorbeşti? În scurt timp va sosi meteoritul şi… Buuum!!! Pa! S-a zis cu orice echilibru. Adio!
- Ia mai lasă meteoritul ăla afurisit în pace! În orice caz, noi n-avem dreptul să provocăm moartea nici unui exemplar dintre aceste creaturi.
- Nici măcar dacă ar fi vorba despre un Ty Rex?
- Nici! preciză scurt, dar ferm, Rena.
- Ascultă, drăguţo, eu am de gând să ne apărăm cu orice preţ. Şi prefer ca preţul să fie viaţa vreunui dinozaur, nu a noastră.
- Să ne apărăm, de acord! Dar asta nu înseamnă să ucidem. Credeam că ne deosebim de acele creaturi…
- Nu, zău, isteaţo?! Şi cum o să ne aventurăm printre ele, să ne procurăm cele necesare, fără a le face nici un rău? Nici ele nouă, mai degrabă?!
- După cum ai zis, trebuie să cercetăm zona cu atenţie, să vedem când putem părăsi în siguranţă perimetrul în care ne aflăm şi pe unde să o luăm. Iar în caz de strictă necesitate, pentru a ne apăra, vom utiliza tranchilizante, care să nu le ucidă…
- Tranchilizante?! repetă uluit Als. Păi, cine ştie de ce doză ar avea nevoie creaturile astea? Şi ce fel de tranchilizante ar avea efect asupra lor?
- Putem aprecia, raportând dozarea din cazul elefanţilor, al rinocerilor, al hipopotamilor, al girafelor, la dimensiunile acestor creaturi, răspunse Rena îngândurată.
- Alea-s mamifere, astea – nu! găsi Als un inconvenient propunerii ei.
- Atunci ne gândim şi la reptile; mai mari, precum crocodilii de Nil, aligatorii şi varanii din Komodo, preciză Rena.
- Şi dacă aprecierile nu vor fi corecte? se îndoi Als.
- Vom găsi o soluţie! Oricare alta decât uciderea dinozaurilor! Pricepi?
- Grozav… Eşti nebună! Complet! Te-ai dereglat rău, nu glumă… Vrei nu numai să mergem printre dinozaurii ăia de afară, dar, pe deasupra, să nu cumva să-i ucidem, să le facem vreun rău, să le stricăm habitatul sau să le distrugem echilibrul ecologic… Minunat! Habar n-ai ce vorbeşti!
- Te înşeli; am… se împotrivi Rena. Uiţi că dintre noi doi, doar eu am cunoştinţe mai temeinice de paleontologie. În plus, eu sunt comandantul, fie că-ţi place, fie că nu! Aşa că vom face cum spun eu, decise ea.
- Nu şi dacă ne pui pe noi în pericol! nu cedă Als. N-am de gând să devin cina sau desertul vreunui dinozaur carnivor flămând, doar pentru că tu nu eşti de acord să-i ucidem, ci doar să le administrăm tranchilizante, să-i adormim.
- Als, repet, vom face aşa cum spun eu! Nu admit nesupunere! În caz contrar voi lua măsurile ce se impun, avertiză ea.
- Ha… Împotriva mea?! Ce-ai face?
- Pot utiliza tranchilizante eficiente şi-n cazul tău; mai mult chiar, cu efect imediat garantat! Doar sunt medic…
- M-ai imobiliza? se interesă el.
- În caz de necesitate, da! afirmă ea.
- Şi cum te-ai descurca singură?
- Aş găsi o soluţie, oricare alta. Uciderea acestor creaturi nu intră în calcul.
- În care calcul; al tău, sau al meu?
- Al tău constă doar în a stabili cu exactitate traiectoria pentru drumul de întoarcere. Restul lasă-l în seama mea!
- În seama ta?! Ce liniştitor! mormăi nemulţumit Als, pornind îndărăt, spre treptele navei.
- Încotro? întrebă Rena.
- Înapoi în navă. Am văzut şi am auzit destule! În plus, nici măcar n-am făcut rost de fructe sau miere din alea, preistorice…
- Stând aici, nici n-aveam cum.
- Ai fi vrut să plecăm chiar acum în căutarea lor? Neînarmaţi; nici măcar cu tranchilizante?
- Nu, nu încă. Nu suntem pregătiţi pentru asemenea incursiune.
- Foarte bine, aprecie Als. Prefer să mă întorc la calculele mele. Tu mai rămâi aici?
- Da, puţin… murmură Rena.
- Treaba ta… Măcar m-am ales cu o gură de aer curat. Asta da; merge, zise Als şi intră în navă, la adăpost.