O să porți costumul acela neutru, care nu atrage atenția mai nimănui, nici cu foc pe el să dai. O să te miști calm. O să simulezi perfect mișcarea. Îți vei slăbi un nod aproape real la o cravată. Politicos, numai în virtutea unui reflex condiționat înstăpânit de-a lungul unei vieți, nici prea lungi, nici prea scurte, vei întoarce capul. Nimeni nu va bănui nimic. Doar câinele vecinului, dintotdeauna mai credincios ție decât propriilor stăpâni, va chelălăi într-un fel anume. Ca pe prieten de nădejde îl vei bate pe umeri. Prin sită vei vedea cum se dă ora înainte. Oameni grăbiți își vor potrivi în zadar insomniile să rimeze cu intențiile vremii. Diminețile își vor deschide brațele acaparatoare, înghițindu-i cu totul, într-o necesară obișnuință de a fi. Și, chiar dacă ceaiul tău preferat, cu iasomie și lămâie, cu lămâie și iasomie, își va risipi aburii în imaginația poeților desculți pripășiți fără de știrea ta în tine, tu vei zâmbi. Generos, vei ignora (pre)matura durere de șale, îți vei cere iertare în gând eului tău onest... că nu te-ai ținut de cuvânt... nici acum... Îți vei asuma această minilașitate. Vei deschide dulăpiorul cu iluzii. Casetă vernil cu irizații mov – povestea unui neghiniță. Nevinovata junglă sentimentală a unui mowgli universal. Ursuleții aproximativ café au lait sălășluind în sălcii cu trupuri groase și ramuri parțial vizibile. Ciupercile așteptând răbdătoare o proximă ploaie. Tu, achiziționând 5-6 înghețate la cornet în virtutea copilăriei. Decizia ta de a-i spune, în sfârșit, hibiscusului pe nume,... și petuniei..., de a le convinge că nu din îngâmfare ai păstrat distanța onomastică. Tu... atingându-ți inima, ca pe o pată de soare, ieșită poate la multiplele interacțiuni sociale... Sfântul Ilie va coborî din ceruri. Vei da să te amuzi de caleașca celestă devenită intempestiv pământeană. Strângerea unei mâini te va face să înțelegi că solemnitatea momentului se cuvine a fi tratată ca atare. Leagănul își va desfășura nestingherit zborul, de la reticența articulării pe nume până la sfârtecarea în carne vie. Sufletul se va înroși. Dudul casei își va primeni la nesfârșit frunzele. Mătasea va învălui țipătul fără de leac al orfanilor. Iubirea va răsufla, într-un fel, ușurată. Te vei pipăi... Da, porți costumul acela neutru... Vei trece așa de silențios, de nevăzut de nimeni... Un copil va așeza în loc grijile unei libelule.