Dormitorul dădea în grădina frumoasă, plină cu flori, ciripitul păsărilor era necontenit, unele ciripeau de bucurie, altele se certau între ele, în orice caz, fiecare avea câte ceva de spus în dimineaţa aceea. Madlen, deschise larg fereastra, să-şi dea seama mai bine, dacă trăieşte sau este închipuire. Bâzâitul albinelor, care până atunci nu se auzea deloc, acum îşi făcură simţită prezenţa, adunând tot ce este mai bun din florile grădinii dereticau. Printre albine şi alte gâze care-şi făceau de treabă pe acolo, Madlen văzu fluturele ei preferat, era magnific, atâta eleganţă şi frumuseţe, nu văzuse niciodată, acum parcă o gusta altfel, deşi acolo mai văzuse astfel de fluturi, amintindu-i de copilăria ei, erau atât de domestici, în zborul lor, uneori veneau aşezându-se pe cap sau pe braţ, bucurându-se cu acea podoabă nemaipomenită. Madlen, scoase capul pe fereastră, aplecându-se să-l vadă mai bine, sperând că se aşează pe ea, fluturele dădu o roată pe deasupra capului, dar nu se aşeză, Madlen întinse mâna, acesta se îndepărtă aşezându-se pe o floare din apropiere, mişcându-şi aripile multicolore, parcă făcându-i în ambiţie lui Madlen. Admiră frumuseţea aceea în linişte, rămânând cu mâna pe glasvandul ferestrei mângâiată de razele soarelui, dădu să plece în cameră, făcându-i cu degetul neastâmpăratului de fluture, acesta îşi începu zborul aşezându-se pe degetul arătător, rămase cu degetul ridicat în nemişcare, bucurându-se de frumuseţea nemaipomenită, dori să-l salute, dar nu apucară să scoată sunete pe buze, fluturele îşi luă la revedere înaintea ei, mutându-se înapoi pe floarea lui.
- Regalule, m-ai păcălit de data aceasta, nu mi-ai primit pupicul, doar atât...
- Cu cine stai de vorbă acolo, Madlen?
Madlen puse mâna la gură, venindu-i să râdă de situaţia în care a pus-o fluturele ei favorit, Sofia se apropie de fereastră cu săpăliga în mână.
- Bună dimineaţa!
- Bună dimineaţa, Sofia! Sau mă rog, ce-o fi acum, văd că soarele este cam sus.
- Ai dormit bine, Madlen?
- Foarte bine, pot spune că liniştea asta m-a cucerit, am dormit ca un copil. Sofia, pe fluturii aceştia îi ştiu de când eram copil...
- A, deci cu fluturele conversai! Ştii, uneori am senzaţia că ne înţeleg tot ceea ce vorbim.
- Ştiu că Galet, îi iubea foarte mult.
- Nu numai că îi iubea foarte mult, dar fluturii se simţeau în siguranţă lângă el, cum se aşeza pe bancă, veneau în jurul lui, roind de bucurie. Mi-aduc aminte că avea o carte despre tot felul de gâze dintr-astea, o lua pe bancă, deschizând-o la fluturele lui preferat, citind şi urmărindu-l în acelaşi timp cum se joacă în voie pe flori.
- Şi eu mi-aduc aminte, când eram mică veneam şi-l mai supăram pe Galet, dorind să prind un fluture pentru insectar, da... şi el îmi dădea apă la moară, spunându-mi ca să-i prind pe toţi, pentru că-i călăreşte toate florile.
- Ai atins vreodată un fluture de faţă cu el?
- Niciodată nu am putut să-i ating când eram mică, iar mai târziu, am fost învăţată să-i iubesc, aşteptându-i să se aşeze pe mine.
- Mai bine, Madlen. Mi-aduc aminte că odată, am venit tot aşa în grădină cu săpăliga aceasta, Galet era la fel ca tine pe fereastră, aşteptând un fluture să se aşeze pe el...
- Îi plăcea foarte mult să vorbească cu fluturii.
- Da... la fel ca şi acum, ne-am pus pe vorbă, la un moment dat convorbirea a dat în ceva vesel, iar eu în râsul meu am scăpat săpăliga pe gazon, tot acolo se afla un mic năsturel, care înflorise săracul, între două coase de-ale lui Galet...
- Să nu-mi spui că ai scăpat săpăliga pe fluture!
- Ba da Madlen, de-atâta veselie am scăpat săpăliga, fără să-mi dau seama că fluturele era aşezat pe năsturaş.
- Şi fluturele?
- N-a păţit nimic, mai mult sperietura a fost mare, s-a ridicat un pic speriat şi a zburat.
- Şi tu?
- Din râsul acela pe care îl aveam în conversaţia noastră, era gata să o dau în plâns, nu altceva!
- Cum aşa?!
- Galet, a fost convins că am lovit fluturele zdravăn, cu toate că a plecat în zbor de lângă mine, dar mi-a ţinut o prelegere, mai ceva ca un profesor universitar.
- Să şti, că avea stofă!
- Îi plăceau foarte mult copiii, asta era.
- De obicei, iubeşti ceea ce nu ai, Sofia.
- I-am spus de foarte multe ori că vă are pe voi, că-i sunteţi ca şi copii lui, Madlen.
- Cred că ar fi vrut să aibă un copil pe numele lui.
- Da, numai că vezi tu, sufletul este totul, eu dacă am avut un nume şi l-am pierdut căsătorindu-mă cu Galet...
- Ai dreptate Sofia, iartă-mă nu am vrut să te supăr în nici un fel.
- Nu m-ai supărat chiar deloc, Madlen.
- Doar nu vrei să sapi în grădină?!
- Madlen, vezi că ai ceva mâncare în bucătărie, trebuie să fi puternică pentru citirea testamentului, tatălui tău.
- Gata, am înţeles, nu voi mai fi cicălitoare, Sofia.
- Tu, împreună cu Sergiu... sunteţi tot ce mi s-a întâmplat frumos în viaţă.
- Bineînţeles şi Galet!
- Dacă nu era Galet, nu aveam cum să vă întâlnesc pe voi, Madlen.
- Aşa este. Acum chiar că nici nu prea mai îmi pasă de testament.
- De ce vorbeşti aşa, Madlen? Galet chiar dacă a fost străin ca sânge de toată familia Namec, v-a iubit şi a luptat pentru voi, ca pentru familia lui.
- Nu am zis serios Sofia, bineînţeles că voi lupta pentru ce tata a muncit din greu.
- Madlen, este inadmisibil să ajungă toată această muncă, pe mâna unor străini.
- Dar poate că şi ei, au luptat alături de tata, Sofia.
- Toţi care au fost alături de Namec, au făcut-o pentru bani.
- Şi Galet?
- Galet ca şi Namec, nu au avut niciodată banii ca ţel de atins, singura lor redută a fost cariera, Madlen. Nu faci bani pentru că munceşti pentru ei, faci bani pentru că munceşti pentru a definii puterea ta într-un anumit domeniu.
- Iartă-mă Sofia, pentru a doua oară am călcat greşit.
- Acum că şti foarte bine ce ai de făcut, e timpul să te apuci serios de treabă, fata mea.
- Bine Sofia, dar tu nu vezi că este foarte greu să atingi averea tatii, totul este aşezat într-un nenorocit de domino!
- O fi, poate că aşa a dorit să-şi lase averea, spre a nu încape prea uşor pe mâna neaveniţilor.
- Piesele sunt prea aproape una de alta Sofia. Este aproape imposibil să pui degetele pe o piesă din interior, fără a le atinge pe celelalte.
- Madlen, tu şi cu Sergiu, nu trebuie decât să găsiţi piesa de început, iar după aceea totul este uşor.
- Ai dreptate! Piesa de început!
- Sau de sfârşit, mă rog! Galet mi-a spus că v-a lăsat cheia la dominoul acesta.
- Stai nemişcată Sofia, tocmai s-a aşezat o cheie pe tine.
- Ce, ce... tot vorbeşti acolo, Madlen?
- Acum ştiu care este răspunsul sau mai bine zis unde ar putea fi.
- Madlen, doar nu vrei să spui că fluturii aceştia sunt răspunsul la averea tatălui tău!
- Sofia, Galet a lăsat un mecanism de întoarcere, probabil gândit de el, împreună cu tatăl meu, în lungile nopţi pe care le petreceau împreună la birou.
- Asta pentru că v-a iubit foarte mult.
- Da, numai că ar trebui să putem gândii la fel de mult ca ei, pentru a pune mecanismul cap la cap.
- Draga mea, dacă ar fi fost atât de uşor, s-ar fi înfruptat toate sălbăticiunile cu uşurinţă, iar voi aţi fi rămas cu buza umflată, uitându-vă la ei neputincioşi.
- Un lucru e sigur, lupta aceasta ne-a adus din nou împreună, pe mine şi pe Sergiu.
- Poate că asta s-a şi vrut, doar ţi-am spus că pentru ei, nu cred că au fost prea importanţi banii.
- Puteau foarte bine să ne facă treaba aceasta în timpul vieţii, dacă tot şi-au atribuit rolul de păpuşari.
- Şti cum e, atunci când urci din greu o pantă abruptă, de cele mai multe ori e greu să te mai uiţi în jurul tău, oboseala şi angrenajul în toată lupta aceasta e o nebunie.
- Poate… dacă n-ar fi murit mama atât de timpuriu, altfel se punea problema.
- Sunt aproape sigură că un păpuşar în plus, ar fi uşurat munca.
- Uită-te la tine, eşti atât de bolnavă şi te apuci să sapi în grădină. Oare fiecare pierdere, ne face să muncim mai mult!
- Ne face să uităm, Madlen. Atâta tot.
- Pe voi vă face să uitaţi, iar pe noi, ne pune la muncă.
- N-m auzit bine...
- A... nimic, gândeam cu voce tare… atâta, Sofia.
- Un lucru este foarte clar în toată povestea aceasta Madlen, Galet v-a iubit şi vă iubeşte de acolo de sus, foarte mult.
- Sunt convinsă, fără Galet, toată averea tatii, ar fi ajuns pe mâna netrebnicilor.
- Nu mai sunt contribuabili, Madlen!
- Au fost plătiţi la timp, pentru munca ce au depus-o, Sofia!
- Ai dreptate, acum că şti despre ce este vorba, eu mă apuc să sap trandafirii.
Madlen, se retrase jucăuşă şi zbură ca vântul prin toată casa, către biroul lui Galet, deschise uşa cu viteză, ducându-se către locul unde a ascuns tratatul despre fluturi, luă cartea grea şi aşezându-se la birou o deschise la cuprins. Denumirile latineşti o îngroziră, aşa că se apucă să răsfoiască cartea cu viteză, în speranţa că va ieşi dintre paginile cărţii un plic sau ceva asemănător, care să o ajute în vreun fel, degeaba încercă să găsească fluturele din grădina Sofiei, că nu ieşea deloc, sub nici o formă, în cele din urmă se hotărî să ia filă cu filă, tratatul la mână până ce v-a găsi fluturele cu pricina. Nerăbdarea o scoase din minţi, luă cartea, deschise fereastra şi o strigă pe Sofia, punând cartea pe toc.
- Sofia, arată-mi te rog, unde este fluturele nostru, în tratatul acesta, sunt atâtea denumiri latineşti, care mă scot din minţi, nu alta!
- Draga mea, dar tot nu înţeleg, ce-are a face fluturele?
- Sofia, te rog! O să-ţi explic eu altă dată, despre ce este vorba.
- Stai puţin să mă uit, dar mai bine ieşi la aer pe băncuţă, împreună îi vom da noi de cap.
- Bine, bine! Vin imediat!
Sofia luă tratatul despre fluturi şi se duse cu el către băncuţă, punându-l pe picioare se uită după un fluture în zborul său, zâmbii apoi începu a căuta printre filele cărţii.
- Exact ăsta este, mi-aduc aminte perfect, de când stăteam alături de Galet, exact cum stau acum cu tine, iată şi poza fluturelui, seamănă cu fluturele din grădină.
- Linişteşte-te, Madlen! Tot nu mi-ai spus ce vrei de la tratatul acesta?
- Uite cum e Sofia, majoritatea plicurilor le-a lăsat...
- Ce plicuri, tot nu înţeleg!?
- Mecanismul de întoarcere, despre care îţi spuneam mei devreme!
- Şi ce, fără plicurile acelea, averea nu vă rămâne toată vouă, fără nici un fel de probleme!
- Tocmai, aşa cum ai spus şi tu, pentru a nu fi vânată de hiene, averea a fost transferată în alte afaceri, mai mult sau mai puţin legale, mă rog, Sergiu ştie mai multe, pentru că el a fost implicat direct.
- Da, Firmele au fost finanţate de Firma tatălui tău...
- Care nu mai este!
- Da, sunteţi voi.
- Tata a lucrat la acest proiect cu încă două persoane.
- Una sigur e Galet.
- Exact, ne mai trebuie o persoană, un om mă rog, care să fi fost la curent cu toată afacerea aceasta.
- Să-nţeleg că ultimul rămas în viaţă, are putere asupra fantomei.
- Te-ai prins, dacă-l descoperim la timp, în afară de faptul că este foarte periculos, putem declanşa mecanismul, iar în momentul citirii testamentului totul trebuie adus acasă sau să fie acasă, mă rog.
- Devine interesant. Când te gândeşti că eu vroiam să sap grădina, pentru a mai scăpa de durere! Sunt gata să te ajut cu ce pot.
- Mă mir că nu a venit Marmoz, să mă ia la birou, până acuma! Ştii, noaptea trecută am lucrat cu toţii la trierea contabililor...
- Sărăcuţa, te-au adus mai mult moartă, mi te-au lăsat în poartă, spunându-mi repede să te îngrijesc că ei au treabă, n-am înţeles prea bine...
- Leşinasem a doua oară în ziua aceea, însă spre dimineaţă, încă era noapte afară, mi-am pierdut cunoştinţa zdravăn.
- Eşti epuizată Madlen, tot acest stres, moartea lui Galet, lupta pentru recuperarea firmei, te-au adus în starea aceasta, mai ales că tu ai luptat singură pentru toate acestea.
- Acum Sergiu, este alături de mine Sofia, am reuşit să-i deschid ochii în cele din urmă.
- Nu te încrede în nimic, până în cea din urmă clipă, numai aşa vei câştiga Madlen, ascultă-mă pe mine!
- Trebuie să aflu cea de-a trei-a persoană, altfel nu se poate declanşa procedura.
- Dar dacă persoana nu există, să zicem!
- Numai acela are drept de semnătură.
- Şi dacă moare între timp precum Galet, atunci ce se întâmplă?
- Nu ştiu, tocmai asta căutam, în tot acest lanţ de plicuri, pe care ni le-a lăsat Galet, lipseşte plicul cu instrucţiunile de folosire a mecanismului de întoarcere.
- Şi plicurile unde sunt?
- Sun împărţite, plicurile de bază sunt la mine şi la Sergiu, iar plicurile de legătură sunt la Pape.
- Deci mai lipseşte formula, aşa cum ai spus şi tu!
- Exact, reţeta Sofia, tocmai de aceea am tras direct la tratatul acesta, m-am gândit...
- Poate că reţeta a fost trimisă mai înainte la unul din voi.
- Adevărul e că acasă mai este un plic pe care n-am reuşit să-l desfac până acum, nu-ţi spun cum l-am recuperat de la adresa tatei, dar care-mi era adresat mie.
- Deci s-a vrut ca plicurile acestea să vă unească în luptă.
- Ceea ce s-a şi realizat.
- Acum trebuie declanşat odată, mecanismul acela de care îmi spui, pentru că altfel ai să rămâi cu fundul gol.
- Cel puţin am să rămân cu garsoniera… mică, urâtă, aşa cum e, dar am unde să pun capul jos.
- Care este cumpărată?
- De Sergiu, să mă îndepărteze de acasă!
- Madlen, mai am o ultimă mică întrebare, din ce bani?
- Din banii, aoleu din banii fantomei!
- Aşa că, draga mea, v-a trebui să declanşăm o dată mecanismul ăla nenorocit!
- Este adevărat, dar singurul care mai ştie câte ceva despre firma aceasta şi despre contabilitate este... Pape, noi ne uităm la acele cifre...
- Am înţeles, sunteţi în continuare copiii răsfăţaţi ai lui Namec, care n-au avut nevoie de nimic.
- Sergiu mai ştie ceva, pentru că a participat oarecum la transformarea aceasta.
- Sergiu n-a fost decât o păpuşă în mâinile lui Pape.
- Gata ştiu, dumneata eşti un matematician foarte bun, mi-aduc aminte că ai deţinut o perioadă catedră la una dintre cele mai prestigioase Universităţi.
- Draga mea, am lucrat până m-am îmbolnăvit grav, după aceea Galet m-a sfătuit să mă retrag, ceea ce am şi făcut, dar matematică!
- Nu sunt tot cifre?
- Sunt este adevărat...
- Hai te rog frumos! Sunt aproape sigură că din momentul în care te uiţi pe plicurile mele, o să-ţi dai seama despre ce este vorba.
- Nu degeaba ai crescut alături de Galet, la fel îmi spunea şi el când obosea la unele lucrări ale lui.
- Cred că în felul acesta, ai prins şi ceva contabilitate.
- Sunt de acord cu tine draga mea, dar aici avem nevoie de un specialist, care să miroasă repede despre ce este vorba, contabilitatea are multe capcane şi noi nu avem timp pentru novici.
- Şi atunci ce facem? Cum rezolvăm problema?
- Cunosc pe cineva care a fost un contabil foarte bun pe vremuri şi sunt sigură că nu este străină în totalitate de toate acestea.
- Excelent, atunci ce mai aşteptăm!?
- Într-adevăr, numai că ar fi o mică problemă.
- Care anume?
- Specialistul de care îţi povesteam este Olivia.
- Mătuşa... asta întrece orice...
- Mă gândeam eu că aşa vei reacţiona.
- Sofia, dar tu nu şti ce hiene sunt şi ce fel de femei sunt Olivia şi Fabia fiica ei!
- Oricum… este singura persoană pe care o cunosc, ştiu foarte bine de asemenea, că a lucrat cu soţul ei o perioadă, ajutându-l în muncă, în ultimii lui ani de viaţă, atunci când el a devenit neputincios, iar Namec, în afară de faptul că a ajutat-o foarte mult, pentru a o scoate din starea aceea nenorocită, îi mai dădea de lucru câteodată, am înţeles de la Galet, că a fost o colaboratoare destul de fructuoasă între Namec şi Olivia.
- Tu crezi că Olivia, ne-ar putea ajuta, fără a-şi cere dreptul?
- Draga mea, vrei nu vrei, Olivia poartă acelaşi nume, cu sau fără a dori să o amesteci în toată povestea aceasta, ea tot v-a veni să-şi ceară drepturile, care de altfel sunt legale.
- Dacă spui că între Olivia şi tata a fost un fel de colaborare, crezi că Olivia ar putea fi o a trei-a persoană?
- Madlen, stofă are, de ce să nu recunosc!
- Nesimţită este!
- Da... aproximativ! Dar să nu uităm că ea a trecut prin momente grele, odată cu pierderea soţului.
- Şi cum tata a fost un băiat bun!
- Tatăl tău nu a fost sau mai bine zis nu a avut timp să fie băiat bun, cu toate că era ruda lui de sânge.
- Dar a desemnat un băiat bun ca să-i rezolve problema.
- Sergiu a căzut fără să vrea în plasa văduvei, iar fiica ei a pus mâna urgent pe el, putem să credem aici de exemplu, dacă facem un anume scenariu, că Sergiu a avut relaţii profesionale cu Fabia.
- Şi profesionale!
- Mă rog, cum zici tu Madlen, lucru care l-a apropiat atât de tare de mătuşa lui.
- Sincer, pentru că vrei să te implici atât de tare în problema aceasta, crezi că avem vreo şansă cu Olivia?
- Altfel nu ţi-o pomeneam.
- Am uitat sau poate n-ai înţeles prea bine, nu uita, treaba aceasta este periculoasă.
- Tot ce pot să păţesc este să-l văd mai repede pe Galet şi asta nu mă sperie mai tare ca singurătatea.
- Atunci dacă eşti gata de treabă să mergem la Olivia, înainte de a mă lua Pape.
- Cum spui tu, Madlen!
- Ar mai fi o mică problemă!
- Care? Dacă nu eşti gata să mă omori de nervi, tu pe mine!
- Nu avem nici un mijloc de locomoţie, maşină!
- Asta aşa este, dar avem ton la telefon.
- Crezi că vine vreun taxi în fundătura aceasta, prin hârtoapele de aici?
- Lasă-mă pe mine să încerc, pentru că sunt bătrână şi mai mă pricep un pic cum să-i iau.
Taxiul a venit cu greu, numai după ce Sofia a sunat la mai multe firme, văitându-se că e bolnavă şi nu vrea să apară nici o salvare, Madlen jucând nervoasă de colo, colo, uitându-se la ceas, neştiind ce să mai facă. Ce mai contează, s-au urcat în taxi şi au plecat împreună către Olivia. Madlen a ţinut cu tot dinadinsul să ia cu ea tratatul despre fluturi, pe care îl ţinea strâns la piept, în speranţa că îi va da un indiciu folositor. Ca la orice problemă pe care o abordezi cu entuziasm, se întâmplă ghinioane, maşina veche condusă de un şofer neexperimentat, dovadă că a venit la acea adresă, a făcut două pene până ce a ieşit la drum bun, într-un sfârşit maşina a ajuns în faţa casei frumoase a Oliviei, şoferul foarte indignat, că locul nu semăna deloc cu un Spital, iar de la Olivia până la Spital mai erau kilometri buni, pe care el i-ar fi câştigat, dacă baborniţa cum îi spunea el lui Sofia, era cinstită cu el la telefon, dar toată discuţia s-a terminat cu un "hooo..." puternic, pe care Madlen l-a scăpat fără să se mai poată abţine, punându-şi apoi degetul la gură, iar cu cealaltă mână arătându-i portofelul, după ce şi-a luat banii până la Spital, aşa cum de altfel i-a fost învoiala, taximetristul a plecat cu o mână pe afară, iar degetul lui mijlociu arăta către cer. Sofia, deşi în vârstă, se supuse ritualului, mulţumindu-i la fel, numai Madlen fiind mai paşnică de data aceasta îi strânse mâna Sofiei, uitându-se cu coada ochiului către ferestrele ce dădeau către stradă ale Oliviei. Toată această tevatură le distrase atenţia celor două, astfel încât după ce plecă taxiul, Madlen observă maşina lui Pape. Madlen îşi muşcă buza până ce îi apăru o lacrimă, de data aceasta Sofia o luă de mână şi păşi în curtea Oliviei, dar nu apucară să facă mulţi paşi, în cale apăru Fabia plângând în hohote la vederea lor, sării în braţele Madlenei, iar aceasta o luă în braţe fără să ştie despre ce este vorba.
- Cum de aţi aflat aşa de repede?
- Despre ce, Fabia? Zise Madlen, sugrumată.
- Pape mi-a zis să nu te sun, pentru că eşti la pat şi te simţi destul de rău.
- A fost la pat draga mea, dar spune-mi despre ce este vorba? Zise Sofia, speriată de-a binelea de comportamentul Fabiei.
- A murit mama!
- Nu se poate! Toţi oamenii care vor să mă ajute pe mine, mor pur şi simplu!
- Madlen, nu e cazul să dramatizăm, toţi sunt bătrâni şi obosiţi, draga mea.
- Ba nu, aşa este Sofia!
- Madlen, noi am dorit să te ajutăm, dacă îţi aduci aminte, atunci eram în viaţă.
- Fabia, ajutorul a fost doar din partea ta, mai mult sub formă de chestionar, nu ştiai ce o să conţină testamentul.
- Eu ţi-am spus că sunt la curent oarecum cu afacerile lui Sergiu, dacă ai fi fost de acord să colaborăm, aş fi ajuns la cele ce le cunoştea mama, acum...
Sofia şi Madlen nu schimbă decât o privire, înţelegându-se ca două femei ce au trăit mulţi ani alături. Madlen schimbă imediat placa devenind consolatoare, iar Sofia mai mult, începu a plânge luând-o în braţe la rândul ei pe Fabia.
- Ce s-a întâmplat, în definitiv?
- Mama a murit, pur şi simplu ca un pui de găină, a făcut infarct. Sunt înăuntru medicul, împreună cu Sergiu şi Pape, dacă nu erau ei, nu ştiu ce m-aş fi făcut.
- Cred că i-ai anunţat după ce ai sunat medicul, fiind speriată, nu! Zise Madlen, cu ochii cât cepele către Fabia.
- Nu Madlen, m-am trezit cu ei pur şi simplu, ziceau că au venit cu o treabă pentru mama, nu ştiu... ceva legat de contabilitate, habar nu am, închipuiţi-vă! Haideţi şi voi, s-o vedeţi cât este de cuminte!
- O să mergem Fabia, stai liniştită, te urmăm.
Sofia o luă de braţ pe Madlen, suspinând de durere, de data aceasta totul era real, mergând liniştite după Fabia. Primul care sării la intrarea în casă, a fost Sergiu, luând-o de braţ pe Madlen.
- E prea mult pentru tine, nu trebuia să vii, Madlen!
- Madlen! Sofia, ţi-am spus să ai grijă de ea, nu să o omori, până şi la tine care ai o vârstă, pentru care moartea nu mai are nici un secret, este prea mult. Zise Pape, la modul cel mai grav.
- Chiar dacă zilele trecute am văzut cum arată moartea, ieri am îngropat-o, aşa că... a trecut.
- Sofia, vorbeşti prea frumos pentru încercarea la care ai fost supusă. Zise Pape protector.
- Dragi mei, acum avem altceva de făcut. La aceste cuvinte asistau toţi ai casei sau mai bine zis, toţi cei care luptau pentru Firma lui Namec, aproape toţi au rămas cu gurile căscate nevenindu-le să creadă. Pape, care era uns cu toate alifiile, nu-i venea să creadă, deşi acolo undeva o păstra pe Sofia ca pe ultima carte. Fabia, care acum trecea printr-o mare durere, dar după aceea trebuia să trăiască cumva şi nu oricum, puse mâinile în sân, aşteptând marea dezbatere sau mai bine zis, încercarea lucidă de a se întâmpla ceva. Sergiu, care oricum nu era decât o păpuşă de teatru, aproape că nu mai respira, dar în sinea lui se bucura că în sfârşit cineva care ştia cum să-i protejeze pe cei doi copii ai lui Namec, a luat hăţurile în mâini, deşi mai era şi Pape la mijloc. Numai Madlen, plângea pe înfundate lăsând micile lacrimi să curgă libere, pentru a nu se da de gol. Pe uşă intră Marmoz, care sparse vraja, trezindu-i pe toţi la realitate.
- M-aţi chemat şefu!
- Nu! Poţi aştepta afară, avem...
- Pape, cred că eşti de acord că toate cheltuielile de înmormântare se vor face pe cheltuiala Firmei, tatălui meu.
- Bineînţeles Sergiu, încă mai sunt angajat la Firma Namec, aşa că mă voi ocupa de toate, puteţi fi cu toţii liniştiţi.
- Mătuşa îşi merită toate onorurile de care are nevoie un Namec. Zise Madlen, printre oftaturi şi sughiţuri.
Abia atunci îşi făcu Sergiu cu adevărat ochi pentru ea, o înconjură cu braţele lui protectoare, căutând să se întâlnească în priviri cu Sofia. Aceasta a înţeles imediat despre ce este vorba.
- Madlen, acum nu mai avem nimic de făcut aici, vom veni la înmormântare.
- Şi la testament cine se mai duce! Zise Madlen, oprindu-se din plâns şi deschizând ochi mari.
- Madlen, avem timp pentru toate, sunt absolut sigur că Fabia, le va rezolva în şa fel, încât toate lucrurile să fie acoperite. Zise Pape, îngăduitor.
- Să aprindem cu toţii, o lumânare. Zise Madlen.
S-au supus toţi în linişte, numi Fabia rămase nemişcată, era rândul ei să plângă acum, nu ştia cum o să rezolve toate aceste necazuri singură, Sergiu care i-a fost alături şi în alte cazuri, bineînţeles împins de tatăl lui, simţii şi se duse la Pape, spunându-i numai pentru urechile lui.
- Auzi Pape, tu nu te-ai săturat de Marmoz, oricum ar fi prea curând pentru a-i da de lucru? M-am gândit să-l lăsăm cu verişoara o perioadă!
- Dar dacă voi nu sunteţi cuminţi, pe mine cine mă apără?
- Sunt absolut sigur că eşti nedespărţit de fierul prins la subţioară, deşi nu e nevoie de aşa ceva, noi suntem de altfel nişte oameni paşnici. Eu cred că dacă Marmoz ar rămâne aici, ne-ar putea fi de mare ajutor.
- Ce vrei să spui?
- Nu uita că Olivia, a fost cea care ne-a adus aici.
- Tu chiar crezi că un contabil cu un sfert de normă, ar putea conduce un asemenea volum de muncă!
- Dar poate că muncea acasă şi atunci Marmoz, care o va consola pe Fabia, bineînţeles la ordinele tale, poate o să dea peste actele necesare.
- Şi eu care credeam că eşti...
- Cum sunt?
- Vroiam să spun...
- Ce?
- Obosit, după toate evenimentele acestea!
- Eu eram gata să înţeleg altceva.
- Bine, m-ai convins Sergiu, o să-l chem pe Marmoz, pentru a-i da ordinele necesare, tu între timp vorbeşte cu Fabia, spune-i că nu este bine să fie singură şi altele, şti tu...
- Am înţeles!
Pape intră alături de Marmoz, după mai bine de 15 minute, încă vorbind între ei, Marmoz puse ochii pe Madlen, ultima lui persoană protejată, observând ceea ce nimeni până atunci nu băgase în seamă, Madlen avea la piept acum, pentru că îl mai ţinuse şi la sub braţ, tratatul despre fluturi. Pape schimbă câteva priviri cu Sergiu, totul era perfect de ambele părţi, dori să-i confirme şi lui Marmoz, dar acesta se postase deja lângă Madlen.
- Cunosc de undeva cartea aceasta, Madlen?
- Marmoz, se pare că te-ai îndrăgostit de muzica grea!
- Madlen, amândoi ştim că unele treburi se fac şi altele nu.
- Ce vrei să spui?
- Fiecare cu meseria lui, asta vreau să spun!
- Periculoasă meserie ţi-ai ales.
- Puteam să o păţesc şi în sport.
- Adică?
- Să mă accidentez mortal, de exemplu.
- Tu vrei să-mi spui că mai este cineva ca tine, implicat în povestea aceasta.
- Nu cineva căruia îi place muzica grea.
- Auzi, credeam că eşti unicat.
- Ai început să-mi placi Madlen, joci tare, tocmai de aceea n-am să-i spun nimic şefului despre carte.
- Nu uita că mai poate şti şi altcineva despre acest tratat, Marmoz.
- În acest caz ce îmi sugerezi?
- Nu ştiu, crezi că îţi v-a face o mărire de salariu, dacă vede că eşti activ!?
- Nu prea! Cred totuşi că am să las totul în seama bunului tău frate, Sergiu.
- Câtă putere de observaţie, Marmoz! Oricum, îţi mulţumesc pentru protecţie!
- Marmoz, nu Madlen! Zise Pape apropiindu-se de cei doi.
- Am înţeles şefu! Staţi liniştit.
Madlen făcu ochii mari, înţelegând oarecum despre ce este vorba.
- Auzi Pape, doar nu vrei să laşi matahala cu Fabia.
- Dacă noi plecăm! Sărăcuţa rămâne singură cu mama ei moartă.
- Am sta şi noi de bună seamă cu toţii aici, dar avem de rezolvat atâtea!
- Tocmai de aceea Madlen, cred că-mi dai dreptate.
- Nu-ţi dau! Zise Madlen furioasă, aproape ieşită din minţi.
- Crezi că ai încotro?
Tonul puţin ridicat al lui Madlen, atrase atenţia celorlalţi care erau angrenaţi într-o altă discuţie, ceva mai departe de ei, Sofia se apropie de Madlen, luând-o protector de mână.
- Ce s-a întâmplat Madlen?
- Este foarte obosită doamnă. Zise Pape.
- Cred, mititica, prin câte a trecut în tot acest timp. Tocmai vroiam să vorbesc cu dumneata domnule Pape, mă gândeam că ar fi indicat să rămână cineva cu fata asta. Fabia, este o luptătoare şi ea a trecut printr-o dramă deosebită asemănătoare lui Madlen, dar nu cred că femeia care se ocupa de gospodărie când avea timp, îi poate alina durerea ce o are.
- Şti şi dumneata, atunci când ai un mort în casă, sar cu toţii inclusiv cei cunoscuţi sau nu. Sunt aproape sigur că Fabia ne v-a înţelege, de altfel este conştientă că vom munci în tot acest timp şi pentru interesele ei.
- Este totuşi un copil!
- Sofia, zise Pape luând braţul acesteia protector, acum mai mult ca niciodată, avem de rezolvat probleme grave, iar dumneata ţi-ai ales deja scopul în viaţă, Madlen are nevoie de protecţie.
- Spune-i pe cine vrei să laşi cu Fabia, Pape!
- Madlen, cred că Sofia nu se va supăra în nici un fel, oricum nu este nici pe departe vreo rudă cu dumneaei. Cred că este necesar să las un om, pentru a ţine cont de cheltuielile şi organizarea aşa cum trebuie a înmormântării. Fabia, este prea supărată pentru a mai face faţă la toate acestea.
- Draga mea, dacă Pape aici de faţă s-a gândit la toate acestea este foarte bine. Şi la înmormântarea lui Galet, am avut pe cineva trimis de Sergiu, sărăcuţul de el, care s-a ocupat de absolut totul.
- Ştiu Sofia, cât este de greu să te ocupi de toate, cu atâta durere în suflet. Zise Madlen resemnată.
- Foarte bine Madlen, cred că ai dormit bine noaptea trecută, pentru că avem multă treabă. Poţi s-o iei şi pe Sofia cu tine, sunt sigur că este specialist de nădejde.
- Şi cum ai să mă forţezi?
- Sunt sigur, că voi face faţă şi fără Marmoz!
- Nu uita că şi mie îmi place muzica grea!
- Ce muzică! Hai… suntem în casa unui mort şi vouă vă arde de muzică! Zise Sofia.
- Cred că oboseala îşi spune cuvântul Sofia, vroiam…
- Vroia să spună cât de serios se ocupă de toate Sofia, încercă Madlen să acopere oarecum problema.
- Este frumos să priveşti viaţa prin muzică, vă invidiez domnule Pape. Eu am privit-o doar prin cifre. Mi-ar plăcea să înţeleg muzica grea.
- Se poate aranja, doamnă!
- Acum sunt destul de bătrână pentru a lua…
- Tocmai de aceea…
- Bine Pape, m-ai convins, sunt absolut convinsă că Sofia, ne ajută atât cât poate ea, la…
- Madlen, eşti un adevărat, înger!
- Nu-i aşa, domnule Pape! Iar dumneata unul protector.
- Eu aş lua-o mai uşor cu protecţia, Sofia!
- Dar Pape, se ocupă de toate cele necesare pentru fătuca asta, Madlen!
- Bine, bine!
- Atunci, dacă suntem de acord cu toţii luaţi-l pe Sergiu şi aşteptaţi-mă la maşină. Eu mai am câteva treburi de rezolvat pe aici.
- Vezi, ce ţi-am spus!