Madlen, intră în acelaşi birou, din care plecase epuizată cu o seară înainte ajutată de Sergiu, care o abandonă pe mâinile lui Sofia, singura în stare să le mai aline suferinţele. Se aşeză în capul mesei, fiind scaunul liber mai apropiat de uşă, dar Pape ca de obicei a avut ceva de spus şi în această privinţă.
- Locul acela, să sperăm, în cele din urmă o să fie ocupat de persoana abilitată pentru a ne scoate din groapa în care ne-am afundat.
- În care ne-ai afundat tu, poate vrei să zici! Şi… unde doriţi să mă aşez domnule?
- Ia loc aici în faţa noastră, alături de fratele tău. Eu mi-am permis să mă aşez alături de Sofia, deoarece ne pricepem la cifre, numai astfel ne putem consulta mai uşor.
- Da, mă rog! Zise în cele din urmă Madlen, aşezându-se supusă lângă Sergiu.
- Acum când am ajuns al concluzia că Olivia, era de fapt omul pe care îl căutam…
- Când aţi ajuns la această concluzie?
- După ce ai plecat sau mai bine zis, după ce ai fost dusă la Sofia, noi ne-am întors la lucru.
- Da Madlen, Pape are dreptate, dimineaţă prin metoda eliminării, ne-a ieşit Olivia, ca fiind contabilul responsabil.
- Da, Sergiu…
- Ştiu asta complică şi mai mult lucrurile, am ajuns acolo cu puţin timp înaintea voastră.
- Întrebarea este cum aţi ajuns voi acolo şi de ce doamnelor? Zise Pape supărat.
- Pape, noi sau mai bine zis eu, am sfătuit-o pe Madlen, să accepte ajutorul Oliviei, ştiind că aceasta mai lucrase câteodată cu Galet, pe vremea când acesta era contabil.
- Contabil adevărat, nu primar!
- Gata, am înţeles Madlen! Iartă-mă dacă te-am supărat cumva!
- Dragi mei! Copiii mei! Singura soluţie care ne-a mai rămas, este să declanşăm nenorocitul de mecanism, despre care am auzit vorbindu-se la voi.
- Sunt absolut de acord Sofia, dar nu ţi-e frică?
- Pape, sunt convinsă că Sofia, o să facă faţă cifrelor cu succes. Zise Madlen.
- Şi acolo unde mă împotmolesc, mă va ajuta Pape, copii.
- Nu teoria e problema. Cel mai grav este că nu mai avem persoana cu drept de semnătură, cel care are puterea să conducă sistemul în sine.
- Din păcate Sergiu, ai dreptate. Dar cunosc persoana care poate legaliza un alt contabil, care să aibă grijă de noi.
- Perfect Madlen, aveţi contabilul aici de faţă, adu „legalizatorul” să facă treaba.
- Mă tem că serviciile tale au prea multă emoţie în ele, Pape!
- O să ne folosim de Sofia, dacă este de acord bineînţeles, ea ne cunoaşte cel mai bine interesele. Zise Sergiu.
- Nici un tribunal din lumea aceasta n-o să vă pună legal un matematician pe post de contabil. Aşa, că mai ne dă un ajutor, este altă problemă! Haideţi măi copii, eu sunt singurul vostru avantaj la ora aceasta.
- Din păcate dragi mei, cu toate că nu mă pricep prea mult la legi, cred că Pape are dreptate.
- Şi mai este o problemă!
- Care, Pape! Zise Madlen, supărată.
- Să zicem că voi veţi pune în postul de contabil şef, pe Sofia.
- De contabil… contabilul şef eşti tu, domnule „primar”, ori ai uitat!
- Cum spui tu Madlen, dar cine v-a semna contractul de angajare, pentru că în prezent firma funcţionează pe vechea formulă, fiecare departament îşi face treaba din inerţie, însă la nivel macro, nefiind citit testamentul, nu ştim cine deţine mai mult din Firmă şi chiar dacă am şti, tot nu ar avea putere executivă, fără o investiţie legală.
- Iarăşi trebuie să vă spun că Pape…
- Ia mai scutiţi-mă cu Pape în sus, Pape în jos!
- Madlen, potoleşte-te, eşti şi aşa foarte obosită. Zise Sergiu.
- Până acum, toţi vroiau să mi se alieze, pentru a câştiga ceva, acum dintr-o dată au devenit neputincioasă!
- Nu-i adevărat Madlen, ei nu se aliau cu persoana ta, se aliau cu actele tale, pe care apoi le duceau la bun sfârşit după bunul plac, cu Olivia. Zise Sofia liniştitoare.
- Aşa-i Pape, mă vroiai doar pentru nenorocitele alea de plicuri!
- Madlen, acum e cazul să ne liniştim.
- Ba nu ne liniştim deloc!
- Încă de când ai venit la Fabia, am observat că ţi tratatul despre fluturi în braţe, despre ce este vorba Madlen?
- Despre nimic, Sergiu! L-am luat pur şi simplu de la Sofia, pentru că mi-a adus aminte de Galet.
- Nu se poate, Galet sigur a mai lăsat vreo scrisoare ceva, cu care să ne surprindă. Dă-mi te rog cartea, să mă uit puţin prin ea.
- Poftim! Ia-o că mi-a rupt mâinile, dar să nu uiţi, cartea este a mea, eu am luat-o de la Sofia!
- Bine, bine! Am înţeles! Dacă nu mă înşel, Galet a cumpărat cartea, pentru că îi plăceau foarte mult fluturii.
- Mai ales cei din grădina lui, Sergiu.
- Exact, asta vroiam să spun şi eu Sofia. Fluturele se numea regal, deci să deschidem cartea la…
- Dă-i cartea lui Sofia, să o deschidă, ne-ar lua prea mult să învăţăm denumirile latine ale fluturilor. Zise Madlen.
- Poftim, Sofia.
- Copii sunt sigură că nu este nimic, am mai deschis-o astăzi afară, dar dacă doriţi, uite poftim.
Sofia deschise cartea la fluturele cu pricina şi dădu să o întoarcă către Sergiu. Pape o opri observând ceva dubios în textul ce descria gângania mult adorată de Galet.
- Stai puţin Sofia, pişicherul acesta are dreptate, Galet într-adevăr ne-a lăsat ceva aici, dacă nu mă înşel.
Toţi se întinseră cum puteau peste masă, pentru a vedea minunea descoperită de Pape, însă nu vedeau nici o foaie de hârtie, se uitau la Pape contrariaţi, aşteptând explicaţia.
- Dragii mei. avem aici un secret, pe care deja l-am aflat cu toţii, deci nu ne mai este de nici un folos. Dacă observaţi în text sunt subliniate foarte subtil, bătrânul ţinea mult la cărţi, litere; iată avem litera de început un O mare, iar după aceea în josul textului vom găsi celelalte litere ale numelui Oliviei.
- Dacă am fi găsit cartea înainte de moartea Oliviei, era bine.
- Era bine Sergiu, dar Oliviei i-a crăpat inima stând degeaba, dacă o mai puneam şi la treabă!
- Auzi Pape, cel puţin ne mai dădea nişte indicaţii, ce să facem! Pentru că sunt sigură acum, dacă-ţi dăm plicurile cu pricina în mână, tot nu şti ce să faci cu ele, tu doar semnezi ca primarul!
- Madlen, nu e cazul să te superi pe mine acum.
- Copii, Pape! Eu zic să-l chemăm aici pe avocatul Firmei, numai el este cel care ne va spune cine poate declanşa sistemul din punct de vedere legal. Zise împăciuitoare Sofia.
- Exact, vedeţi! Ne-am întors de unde am plecat. Ce v-am spus eu!? Cunosc persoana potrivită care o să ne ajute în această problemă. Zise Madlen.
- Şi este şi… mai tânăr! Zise Pape.
- Oricum, nu aveai cârlig la sora mea, aşa că stai cuminte Pape.
- Eu zic să-ţi faci datoria de angajat al Firmei şi să-l convoci încoace Pape.
- Imediat am să dau telefonul de rigoare, Madlen. Cred că observi cât de supus sunt!
- Acum când ai băgat de seamă cât de greu se ajunge la ciolan, te cred şi eu!
Pape nu folosi telefonul din birou, se duse la telefonul din hol. Cei care au rămas în birou, fiind aproape ca o familie, profită de ocazie pentru a mai vorbi între ei în lipsa lui Pape.
- Sunt aproape convinsă că Pape, a vrut să dea telefon în particular, pentru a încerca să-l cumpere pe Matei. Zise Madlen, supărată.
- Staţi liniştiţi copii, Matei cumpărat sau nu, v-a trebui să investească o persoană pentru a putea intra în sistem.
- Păi… şi dacă îl alege pe Pape!
- Sergiu, Pape este deja ales, iar Matei nu are puterea de a numi pe nimeni, el nu este decât avocatul Firmei.
- Păi… atunci cum v-a pune pe cineva în funcţia respectivă?
- Vom vedea copii. Un lucru este cert, din toate punctele de vedere, am înţeles că plicurile sunt la voi.
- Sofia, ai perfectă dreptate, numai că plicurile de legătură sunt la Pape şi acum vrem nu vrem, suntem trei în joc.
- Este foarte bine, voi doi trebuie să fiţi uniţi pentru că întruniţi majoritatea, iar Pape o să joace după cum veţi cânta voi. Ce este atât de greu!?
- Sofia, ne-am săturat de atâta teorie, suntem gata să acceptăm orice, pentru a scăpa odată de calvar.
- Madlen, eu îl cunosc mai bine pe Pape şi sunt convins că nu v-a accepta prea uşor condiţii logice.
- Să zicem că Pape, nu v-a fi de acord cu toate ce le veţi propune voi, atunci lucrul cel mai important, aşa cum v-am spus şi mai devreme, este să fiţi voi doi la unison, pentru a-l putea învinge pe adversar! Dovada simplă, dacă voi doi nu vă înţelegeţi el v-a beneficia de aceasta, ceea ce s-a şi întâmplat alegându-l pe Sergiu, pentru a crea duşmănia între voi.
- E veche metoda Sofia, dar Sergiu a fost ales de tata, încă de la începutul acestui joc.
- Un joc care a oprit jaful draga mea, un contabil ştie să mute nişte cifre atât de uşor, acolo unde doreşte el mai bine.
- Da, numai că toate acele mutaţii trebuiau semnate de cineva.
- Vom trăi şi vom vedea copii, important este că toată această dezbinare v-a unit şi mai tare. Stau şi mă gândesc, dacă hoţul de Namec, are vreun amestec în toate acestea.
- Pentru mine cel puţin a fost benefică toată această luptă, eu nu ştiam nimic despre afaceri, acum le trăiesc pe viu.
- Le trăieşti pe viu fără a pierde bani, Madlen.
- Are dreptate Sergiu, dacă toate acestea se învăţau pierzând din companie, era foarte grav pentru voi.
- Staţi liniştiţi, încă n-am câştigat nici o bătălie! Pape, este un luptător experimentat.
- Ai dreptate Madlen, dar aşa cum a zis şi Sofia, noi deţinem mai multe plicuri, foarte simplu, ca atunci când eşti acţionar, ca să ai un cuvânt de spus, trebuie să fi majoritar.
Pape tocmai îşi făcu apariţia, frecându-şi mâinile îi anunţă pe toţi că Matei e pe drum. Veni şi cu patru ceşti de cafea, lăsând tava politicos pe masă.
- Mi-am permis să aduc cafea, sper că nu vă supăraţi, oricum până la venirea lui Matei, nu avem ce face şi o cafea ne-ar prinde bine. O să-i aduc şi lui Matei, caldă… când o să vină.
- Una peste alta Pape, tu ce părere ai despre tărăşenia, asta aşa ca între maturi?
- Sunt absolut de acord că am intrat cu toţii într-o belea foarte mare. Eu personal, dacă la început am văzut situaţia ceva mai roz, crezând că pot să pun ceva carne pe această fantomă, acum… cel puţin… nu văd nici o portiţă de ieşire. Eu am crezut că este ca orice ghem, pe care îl poate face oricine şi de asemenea tot oricine poate frumos de capătul firului să-l deşire. De data aceasta, după cum vedeţi, este foarte greu de găsit capătul firului.
- Păi dacă-l găseai, îţi făceai ghemul tău şi noi cu ce mai rămâneam! Noi avem pretenţia că suntem totuşi Namec, dar tu! Zise Madlen, puţin realistă.
- Este adevărat, dar atunci când simţi că pui şi tu efort la ghemul acela, parcă te-ai gândi că ai merita ceva mai mult.
- Atunci când munceşti pentru o carieră, ca un orb, numai ca numele tău să fie pus acolo sus pe firmament, atingându-ţi scopul, te uiţi în urmă, rămânând surprins singur de ceea ce ţi s-a întâmplat, abia atunci vezi ce ai adunat într-o viaţă de om, ai dori ca progeniturile tale să-ţi urmeze exemplul, făcându-şi singure un drum în viaţă, iar apoi să se uite fericite ca tine înapoi, te gândeşti că este prea mult şi atunci îi pui să muncească pentru a câştiga totul.
- Este o prelegere frumoasă Sofia, demnă de un om învăţat ca tine, numai că aceşti copii care au trăit numai în puf, neştiind ce înseamnă slujba, nu cred că sunt în stare să înţeleagă ce este aceea o zi normală de muncă.
- Nu cred că eşti cel mai în măsură să ne înveţi aceasta, Pape!
- Madlen, fără prea multă ironie, am reuşit să te scol de dimineaţă, în ultimele zile.
- Fiecare om, care strânge ceva în toată viaţa lui, este dator să lase copiilor lui, toată acea agoniseală.
- Până acum nu prea erai de acord cu această teorie, Sergiu.
- Iată că acum mai mi-a venit mintea la cap, tot duelându-mă cu tine.
Pe uşă îşi făcu apariţia în sfârşit Matei. Salută cordial pe toată lumea şi luă loc pe scaunul din capul mesei.
- Matei, dacă eşti drăguţ, te rog stai aici lângă mine şi Sofia. Vom fi mai aproape aici, uni de ceilalţi.
- Dar cine este până la urmă persoana care v-a sta acolo Pape? Zise Madlen, revoltată.
- Vom vedea draga mea, dar acum l-am chemat mai aproape pe Matei, pentru a-l auzi mai bine, deşi un avocat trebuie să se facă auzit oriunde, calităţile oratorice sunt impuse de meserie.
- Lăsând toate aceste copilării la o parte, m-aţi chemat degeaba, pentru că nu ai cum încadra legal o astfel de potlogărie.
- Dar fantoma există şi noi trebuie să punem haine pe ea.
- Unde este… Sergiu? Aş vrea să ştiu şi eu! Credeţi-mă, singurele acte sunt doar plicurile voastre, despre care am înţeles că sunt încărcate cu teorie economică sau aşa ceva, de la Pape. Ei bine, eu nu pot face nimic cu o simplă teorie, care nu se poate aplica.
- Vom face firmă paralelă şi după aceea vom transfera totul acolo.
- Nici o persoană aici de faţă, nu face parte din cercul care a avut ştiinţă de tot acest complot.
- Dar de unde şti? Zise Pape.
- Dacă era cineva care poate declanşa mecanismul de întoarcere, nu mă mai chemaţi pe mine.
- Şi ce propui în acest sens? Zise Sergiu.
- Aproape că am avut o surpriză, când am aflat despre ce este vorba, de la Pape. Eu am fost convins că Compania aceasta este un colos din care ne vom înfrupta cu toţii în final.
- Uite că nu e chiar aşa, dacă nu vom fi în stare să declanşăm nenorocitul de mecanism, portăreii o să ne măture frumos de aici. Zise Madlen, supărată de cele auzite.
- Dragii mei, daţi-mi voie să mai sap, am înţeles că Compania în sine, nu mai face nici cât o ceapă degerată.
- Matei, tu eşti cel care a dus citaţiile testamentare, nu?
- A fost obligaţia mea Pape, eu sunt avocatul Firmei.
- Atunci cred că eşti conştient că astăzi e luni, iar miercuri dimineaţă noi v-a trebui să avem treaba rezolvată, altfel copiii aceştia vor rămâne pe drumuri, iar noi şi mai grav, fără salariile grase ale Companiei.
- În sfârşit, Pape este salariat!
- Da Madlen, a început să-mi lipsească acest statut de la un timp.
- Păi miercuri la ora 10, vom fi cu toţii prezenţi la deschiderea testamentului. Zise Matei.
- Auzi Matei, tu să cauţi portiţa aia sau cum îi mai spune la voi şi să dregi problema!
- Madlen, sunt şi eu convins ca şi Pape, că dacă rezolv problema voi îmi veţi păstra în continuare postul, care se cam răcise în ultimul timp, cel puţin din punctul de vedere al unora.
- Bine Matei, noi îţi dorim spor la treabă! Zise Pape.
- Ziua e pe terminate, mă voi folosi de ea sau ce a mai rămas din ea, la maxim. Am plecat, vă doresc o zi bună, cu toate că ştiu ce simţiţi. La revedere!
- Dă-mi voie să te conduc, Matei!
- Mulţumesc, Pape!
Matei plecase şi toţi cei de faţă au rămas imposibili. Stăteau muţi uitându-se unul la altul. Ca de obicei, Madlen trebuia să spună ceva.
- Sunt aproape sigură că Matei, ştie mai mult decât ne-a lăsat pe noi să înţelegem.
Sofia care nu scoase nici un cuvânt de faţă cu Matei, acum se simţii obligată să vorbească.
- Un lucru e sigur copii, ştie mult mai mult, el singur a amintit de mecanismul de întoarcere, fără a-i spune nimeni nimic. Sunt sigură că nu i-aţi spus nimic.
- Bineînţeles că nu i-am spus nimic, ce vorbă mai e şi asta! Zise Madlen.
- Poate că a fost pus la curent de Pape. Interveni Sergiu.
- Lasă că vine şi "Primarul" ăsta încoace, să vedem ce are de spus şi dumnealui! Zise Madlen, supărată.
Pape se întoarse destul de repede, timpul arăta că nu avusese răgaz de discuţi cu Matei.
- Pape, uită-te la mine şi fi sincer, aşa cum îi stă bine unui bun luptător, dacă eşti cu noi!
- Spune Madlen, te ascult.
Pape folosi un ton atât de liniştitor, încât pentru un om neavizat ai fi zis că e un sfânt.
- Termină cu teatrul, că nu merge! Vreau să te întreb un singur lucru, i-ai spus lui Matei, cumva, de mecanismul de întoarcere?
- Absolut nici un cuvânt, dragii mei! Eu nu i-am povestit decât despre fantoma în sine. Am rămas şi eu la fel de consternat ca şi voi, auzind că este la curent cu chestia asta. Vroiam să vă pun aceeaşi întrebare, sincer.
- Domnule Pape, credeţi că Matei reprezintă un pericol pentru companie?
- Ca orice avocat, el ar trebui să fie la curent cu tot ce se întâmplă într-o companie. O afacere mai mult sau mai puţin legală, întotdeauna este încheiată de un avocat. Aşa cum s-a spus şi aici, un avocat găseşte o portiţă legală, pentru întocmirea unor acte, mai mult sau mai puţin eligibile.
- Ai început să turui ca o moară stricată, se pare că s-a luat de la Matei! Numai avocaţii vorbesc aşa întruna!
- Madlen, dragii mei, cred că ar fi bine să ne retragem fiecare în căutările noastre, pentru a găsi noi căi de rezolvare a problemei.
- Sunt de acord aici, dar unde să mai căutăm? Toţi membri clubului sunt morţi.
- Auzi Sergiu, dar până la urmă, de ce trebuie să fim atât de convinşi că au fost doar trei. Poate că mai sunt şi alţii implicaţi în toată povestea aceasta.
- Orice problemă îşi are rezolvarea prin muncă, nu o putem rezolva stând aici la taclale, dragii mei.
- Iată un matematician iscusit, sunt sigur că dacă vei pune toate valorile într-o ecuaţie, după rezolvare, sigur vei găsi ceva.
- Gata Pape, ajunge, hai să mergem la casele noastre să rezolvăm într-un fel problema.
- Cum avem doar o maşină, propun să facem turul oraşului.
- Vedem noi, numai haideţi odată!
- Uşurel Madlen, unii oameni chiar sunt în vârstă.
- Parcă până acum, te dădeai mare crai la mine, Pape!
- Madlen, încă sunt dispus să încheiem o prietenie a la long, între noi doi. Sunt sigur că ne vom înţelege de minune împreună.
- Conduc eu sau tu?
- La noi acasă!
- Nu, maşina!
Trecu cu greu de hârtoapele din cartierul Sofiei, dar ajunse în sfârşit. Madlen coborî cu Sofia, dar nu o conduse decât până la poartă.
- Mă simt mult mai bine în seara aceasta Sofia, îţi mulţumesc pentru ce ai făcut îngrijindu-mă. Mă duc acasă la mine poate că voi gândi mai limpede pe perna mea.
Îşi luă la revedere, spunându-şi că o să sune de îndată ce vor afla noi date. În poarta lui Sergiu, Madlen nu coborî, deşi acesta o imploră să vină acasă. În schimb coborî Pape, cu care Sergiu avu un schimb de cuvinte destul de dure, după gesticulaţiile dintre ei. Pape revenii în maşină destul de şifonat, cu tâmplele transpirate.
- Te duc la garsonieră sau mergem la Firmă, să mai transpirăm un pic, în căutările noastre.
- Pape, suntem cu toţii atât de obosiţi, ştiu că timpul e scurt şi trebuie să facem ceva, dar sper că această noapte, după un somn bun, atât de necesar pentru toţi, să aducă un răspuns favorabil.
- Sunt de acord cu tine Madlen, nu te mai contrazic în nici un fel.
- Pape, tu eşti o fire mai bătăioasă şi asta te face un pic mai dur, dar sunt sigură că vom găsi o cale de supravieţuire.
- Voi căuta şi în noaptea aceasta o cale.
- Bine, uite că am ajuns deja la mine, îţi mulţumesc Pape! Noapte bună! Sau spor la lucru... nu ştiu!
- Mulţumesc asemenea Madlen, ne vedem dimineaţă!
Era deja noapte, dar abia începea, războiul era deja anunţat, trebuia dus indiferent de rezultate. Un duş bun, o mai reconfortă, dar apa caldă îi dădu somn şi moliciune, puse imediat de cafea şi se gândi la o pistă. Nu avu prea mult timp la dispoziţie pentru că telefonul îşi făcu datoria.
- Iată-mă acasă la mine, nici un pic de linişte! Îşi zise Madlen, în timp ce alerga către telefon.
- Alo! Da! Bună seara, Sergiu! Ai găsit ceva? Doar ce ne-am despărţit, ştiu că ar fi bine să fie toate plicurile la un loc, dar deocamdată suntem cu toţii obosiţi şi încă nu s-a găsit persoana care poate să le pună în aplicare Sergiu. Sper că nu ţi-a suflat iar Pape, în ciorbă! Ai mare grijă cu el! Bine, noapte bună!
Apa clocotea de mama focului pe aragaz, luă ibricul în mână, dar nu ştia ce să facă, telefonul sună din nou, puse ibricul la locul lui, dar stinse focul.
- Orice faceţi voi, tot de mine trageţi! Zise Madlen, în drum spre telefon.
- Alo! bună seara Matei! M-aşteptam să sune Pape, pentru că doar voi doi aţi mai rămas. Da, sunt acasă! N-are nimic dacă m-ai căutat la Sofia, mă simt mai bine, uite tocmai am pus apă la fiert pentru cafea, dacă vrei îţi fac şi ţie! Da, sună a invitaţie, sper să nu te superi! Bine, atunci te aştept lângă ceaşca de cafea.
Madlen zbură imediat lângă şifonier şi căută ceva cu care să facă impresie mai bună. Bineînţeles că în şifonierul ei nu puteai vedea lucruri femeieşti cu adevărat, aproape că nici nu ziceai că te afli într-o casă de femeie. "Ah ce bine mi-ar fi prins dacă rămâneam la Sofia, sigur aş fi găsit ceva de seară ca lumea!" Se uită pe lângă ea şi apoi în oglindă, nu era decât un băieţoi în treningul lăbărţat, cu care stătea de obicei prin casă. Îşi dădu de două ori cu mâinile prin păr, în speranţa că se v-a mai aranja un pic. Trase aer în piept cu putere şi atât, pentru că soneria sună nervoasă. Se scutură şi alergă la bucătărie, puse apa fiartă peste cafeaua din ceşti, amestecă cu linguriţa în viteză, după care se duse la uşă.
- Bună seara, Madlen! Îmi pare rău că te deranjez, acum când eşti atât de obosită.
- Bună, Matei! Intră te rog, cafeaua te aşteaptă.
- Vroiam să mai punem nişte amănunte la punct, pentru a relua lupta, mâine dimineaţă, bineînţeles.
- Am înţeles, Matei.
Împreună se aşezară în fotoliile din cameră, iar Madlen puse cafelele.
- Madlen, n-aş vrea să te pisez prea mult, am înţeles că voi sau tu, deţineţi nişte plicuri lăsate de Galet. Aş putea să studiez şi eu acele plicuri?
- Matei, tu eşti avocat, nu?
- Da, fireşte!
- Atunci înseamnă că nu te interesează economia, legile sunt partea ta forte, tocmai de asta te-a angajat şi tata, pentru că te pricepi la meseria ta.
- Să înţeleg...
- Da Matei, nu sunt decât date tehnice, pură contabilitate, din care nu deţin decât două plicuri, celelalte sunt la Sergiu şi la Pape.
- Deci puterea s-a împărţit în trei.
- Aşa au vrut sorţii, Matei! Normal plicurile ar fi trebuit să fie la cei doi copii ai lui Namec. Ele au fost adresate nouă de către Galet.
- Am auzit că vi le-a lăsat într-un mod foarte copilăresc.
- Şti, uneori oamenii sunt foarte greu de înţeles, mai ales la o anumită vârstă.
- Dar nici chiar aşa, să dezlegaţi enigme de genul acesta.
- Matei, şti ce nu înţeleg eu sub nici o formă, de unde cunoşti tu atâtea amănunte?
- Ei, am săpat şi eu, pe ici, pe colo, dacă m-aţi pus la treabă, nu trebuia să mă pun la curent cu cazul!
- Eu sunt de acord, însă problema este alta, atingi unele limite şi te încarci cu amănunte fără rost. Îţi repet, legile sunt partea ta de muncă, acolo trebuie să lucrezi, dragul meu.
- Am căutat atât cât mi-a permis ziua şi deocamdată nu am ajuns la nici o portiţă, cum vă place vouă să spuneţi.
- Auzi, da toată tărăşenia aceasta, nu se poate transfera pe numele cuiva?
- Ţi-am mai zis şi-ţi repet! Nu există nici o tărăşenie, nu ştiu de unde să o luăm!
- Asta înseamnă că a fost declanşată de tata, încă de când trăia!
- Da, mai precis atunci când a văzut că a cam început să fie furat de propriul lui fiu.
- N-am putea să-i spunem simplu, propriul contabil!
- Da este un punct de vedere, dar mai exista şi distanţa aceasta între voi, relaţia frate, soră se cam răcise şi atunci a fost gândită formula de protecţie, care de ce să nu recunoaştem, deja v-a mai adunat unul în braţele celuilalt, nu ştiu pentru cât timp, pentru că duşmanii îşi fac de cap şi influenţele sunt majore.
- Deci să înţeleg că nu ai fost chemat să legalizezi nici măcar o hârtiuţă din afacerea aceasta, Matei?
- Afacerea s-a desfăşurat numai între cei trei morţi.
- Cine Dumnezeu s-a gândit că vor muri toţi trei şi vor lua secretul cu ei.
- Exact, vrajba dintre voi a fost atât de mare, încât aţi uitat amănuntele.
- Amănuntele au venit aşa pe parcurs, dar totuşi oamenii aceştia au murit prea la comandă, aşa! Parcă cineva ar dori să lase averea tatălui meu îngropată.
- Atunci înseamnă că mai este o persoană implicată în toată treaba asta.
- Cine? Toţi oamenii importanţi îi putem număra pe degete. Apropo' tocmai vroiam să te întreb, ce fel de propunere vroiai să-mi faci mai zilele trecute, când tot insistai pe lângă mine?
- Madlen, ştiind că pe Sergiu, tatăl tău nu prea îl avea la inimă, m-am gândit că averea v-a cântării mai mult în mâinile tale şi vroiam să mă asigur de un loc călduţ în continuare. Unde mai pui, că nu eşti o companie de lăsat!
- Adică?
- Adică, aş fi fost în stare să te cer în căsătorie, pentru un viitor strălucit.
- Dar acum, că viitorul se arată mai aşa, un pic cam... închis, dacă mă înţelegi, ai fi în stare să mă salvezi de la înec?
- Draga mea, ţi-am spus, nu eşti o companie de lepădat.
- Cum vine asta?!
- Arăţi foarte bine, eşti luptătoare, sunt sigur că oricine ar pleca cu tine la drum, v-a izbândi.
- Dar aici noi, nu vorbeam de oricine, de noi doi Matei!
- Madlen, trebuie să-ţi spun că îmi placi foarte mult, cu sau fără avere, dacă asta cântăreşte ceva în inima ta, nu ştiu, caută să înţelegi singură.
- Matei, mă faci să roşesc, fără motiv. Sunt absolut sigură, că tu joci iar vreo carte de-a ta!
- Aş juca, dacă aş avea vreuna în mână, Madlen. Cum poţi juca fără cărţi?
- Nu ştiu, este vreo găselniţă, de-a ta. Sunt sigură că şti mai multe despre caz, decât laşi să se vadă.
- Uite Madlen, hai să dăm cărţile pe faţă, împreună. Tu îmi arăţi plicurile pe care le ai, iar eu îţi spun tot ce ştiu.
- Cred că ar fi bine să-mi spui tu primul, aşa ca de la angajat la patron.
- Dar de unde şti, că n-o să fie invers?
- Cum... invers?
- Foarte bine Madlen, tu vei rămâne cu buza umflată, eu voi fi cel care v-a deschide o firmă de avocatură, la care eşti invitată să te angajezi.
- Frumoasă poveste, numai că deocamdată tu eşti cel care este angajat la firma mea, eu sunt cea care te plăteşte sau mă rog îţi iei banii din inerţie, aşa cum îi place lui Pape să spună.
- Cum adică din inerţie?
- Pape spunea sau tu, nu mai ştiu, că Firma cu toţi angajaţii funcţionează din inerţie până la citirea testamentului sau mă rog, până la desemnarea preşedintelui în consiliu.
- Ia stai puţin, s-ar putea să deschidem o mică portiţă, cu salariile acestea.
- Nu cumva fondul de salarizare este cu totul altceva, faţă de celelalte?
- Da, numai că vezi tu, dacă cei care muncesc îşi iau salariile, înseamnă că sunt bani.
- Sunt bani, numai că pe noi grosul ne interesează.
- Madlen, femeile, ştiu... au o construcţie mai aparte, vizavi de ceea ce se numeşte ban.
- Mă gândeam că putem accesa nişte conturi prin care putem să vedem mişcări viramente, orice.
- Nu cred!
- Madlen, ştiu că nu mai ai încredere în nimeni, dar Sofia, sunt aproape sigur că dacă i-am povesti, ne-ar ajuta. Ea este singura, care se pricepe la cifre.
- Se pricep mai mulţi, numai că nu putem avea încredere în ei, Matei.
- Eu nu cred că aş putea să îi propun toate acestea, dar sunt sigur că de tine ar asculta.
- Acum este aproape miezul nopţii Matei, nu ne poate ajuta decât un somn bun.
- Ai vreo propunere, pentru mine!
- Tentant, tentant şi fervent ca de obicei!
- Şti, la stres...
- Este adevărat, cui pe cui sau cum se spune!
- Lasă cuiele, că n-am nici un chef de ele, Madlen.
- Matei, cred că ai mâncat, nu!
- Da, oricum la ora aceasta n-aş fi mâncat nimic.
- Nu, mă gândeam la lichide!
Madlen, ştia foarte bine că alcoolul este bun uneori, la dezlegat şi cele mai încâlcite limbi.
- Şi ce propunere ai, Madlen?
- Mă gândeam la o propunere forte!
- Şi eu...
- Nu la aceea, Matei!
- A... da, ar merge o tărie, mică!
- Matei, am o sticlă de tărie uitată în rafturile bucătăriei, de când m-am mutat aici, şti... vroiam să sărbătoresc casa nouă, dar n-am avut cu cine sărbătorii şi am uitat de sticlă efectiv.
- Cred că este ceva bun!
- Matei, de-atunci nici nu am gustat nimic, nici n-am mai cumpărat nimic, noroc cu tine, că mi-ai împrospătat memoria şi mi-am adus aminte de sticlă. Aşteaptă-mă doar o clipă.
Madlen, aduse sticla uitată în dulap şi două pahare.
- Madlen, eşti sigură că vrei...
- Absolut!
- Bine, atunci hai pe ea!
Matei deschise sticla de tărie şi turnă în pahare. Ridicară amândoi paharele şi ciocniră.
- Pentru prietenie! Madlen!
- Bine, dacă zici tu! Numai să nu ne duşmănim, până la urmă. Pentru prietenie!
Matei duse paharul la gură şi doar gustă fandosit. Madlen, luă paharul de asemenea, era cu ochi pe Matei, însă pe ea o interesa ca Matei să bea cât mai mult.
- Până la fund, Matei!
- Madlen, eşti foarte obosită, nu cred că alcoolul...
- Matei, în cazul acesta am să dorm buştean sau nu asta îţi doreşti tu!
- Îţi doresc tot ceea ce îţi doreşti şi tu, Madlen. Până la fund!
Amândoi băură paharul de tărie fără să răsufle măcar. Madlen, avea lacrimi în ochi, alcoolul tare îşi făcu datoria la ea. Matei, se apropie şi prinse o mică lacrimă care tocmai vroia să cadă, între degete.
- Micuţă fată nebună!
- Mai merge un rând?
- Acum, chiar că eşti nebună!
- Dacă te-ai încurcat cu mine, ai păţit-o, Matei!
- Chiar mi-aş dori să mă încurc cu tine Madlen, din toată inima mea.
- Vorbeşte ăsta sau tu? Madlen, arătă cu degetul către sticlă în acelaşi timp.
- Sunt sigur că n-a apucat să ajungă la cap, Madlen. Doar a
încălzit puţin stomacul.
- Şi atunci?
- Fie, mai punem unul, da-l mestecăm încet.
- Şi voia îţi v-a fi ascultată!
Madlen, turnă în pahare lichidul auriu şi-l luă în mână, grăbindu-l pe Matei să facă la fel.
- Pentru sănătate, Madlen!
- Pentru sănătate! Sper să nu păţim la fel ca cei trei!
- Madlen, ce vorbă mai e şi asta?
- Matei, sper că n-ai nici un amestec?
- Oamenii aceia au fost bătrâni, obosiţi.
- Vorbeşti exact ca Pape.
- Madlen, doar nu vrei să spui că au murit ca să-ţi încurce ţie borcanele!
- Chiar le-a încurcat, Matei.
- Da, însă ei au fost foarte stresaţi, de ce să nu recunoaştem, poate că asta a fost şi cauza, prea mult stres, pentru oameni atât de bătrâni.
- Matei, una e stresul şi alta e să fi obişnuit cu el. Galet era obişnuit cu munca, ani la rând a făcut situaţii economice, ba mai mult, l-a scos pe tata de multe ori din rahatul în care se împotmolea uneori, pentru că aşa este în afaceri, Matei.
- Bine, sunt de acord cu tine. Au fost eliminaţi pentru că erau incomozi, dar cine să aibă interesul acesta?
- Aici este rândul tău să-mi răspunzi Matei, pentru că tu ai fost angajat la firma tatălui meu.
- Sunt angajat, aşa cum ai spus tu, dar nu am sesizat nimic suspect.
- Mă rog, până poimâine şi după aceea...
- Ori mă angajezi, ori te angajez, n-ai spus tu aşa!
- E drept că am spus ceva de genul acesta, dar acum sunt sub influenţa dumnealui şi nu mai recunosc.
- Dar faptul că ţin la tine, asta recunoşti?
- Nu ştiu! Mă mai gândesc!
Madlen, luă sticla şi mai completă în paharul lui Matei. Fiind prins în conversaţie nu observă, după un timp Madlen, îl îmbie ca să bea, iar el duse paharul la gură, încălzit de ochii dulci pe care-i făcea Madlen. Lăsă paharul aproape gol şi se îndreptă voios către Madlen, pe care o luă în braţe. Bărbatul frumos şi atrăgător, combinat cu o băutură fină şi tare, o făcu pe Madlen, să aprobe îmbrăţişarea, mai întâi prietenească, iar apoi simţii mâna fierbinte pe mijloc, acceptând să se lase uşor în jos.
- Matei, cred că ne-am cam abătut de la subiect, era vorba despre Firma tatălui meu, asta dacă nu cumva ai uitat.
- Nu pot uita asta nici o clipă, dar prezenţa ta îmi dă aripi să zbor.
- Cred că ai zburat cam departe, dragul meu!
- Chiar crezi?!
- Tu ce zici?
- Asta înseamnă să zbori departe Madlen, frumuseţea ta mă face să mă dezlănţui.
Matei o strânse şi mai tare în braţe, îi acoperi gura cu a lui, sărutul lung a fost acceptat cu plăcere de amândoi.
- Matei, orice s-ar întâmpla, tu v-a trebui să lupţi alături de mine şi pentru mine în acelaşi timp.
- Voi fi sclavul tău, Madlen.
- Sclav, nesclav... mai bine dă hainele alea jos de pe tine, că ne-apucă dimineaţa cu atâtea vrăjeli, parcă am fi copii!
Matei se supuse în linişte fără a mai scoate un cuvânt. Madlen, scoase treningul lăbărţat, descoperindu-şi sânii pietroşi, avizi după dragostea cea meritată. În sfârşit erau amândoi aşa cum numai Dumnezeu, ştie să arate frumuseţea construită de El, cu atâta dragoste.
- Madlen, am băut alcool, sper că eşti protejată, nu?
- Stai liniştit fricosule! Şi eu care mă gândeam că...
- Ce?
- Lasă, lasă... termină ce ai început.
Buzele lor nu se mai controlau, sărutau aproape orice petec de piele, mâinile mângâiau cu frenezie corpurile goale, nimic nu ar fi putut opri acea luptă, fiecare dorea cu ardoare să ocupe corpul celuilalt, dădea, primind plăcere deosebită, rar întâlnită până atunci. Unda dragostei s-a întâlnit în acea seară la Madlen, în cameră, era pătrunsă până în măduva oaselor de plăcerile ascunse atâta timp. Hormonii alergau ca nebunii, cotropindu-le simţurile, furtuna era dezlănţuită şi nu mai putea fi oprită nicicum.
Liniştea dimineţii fu spartă de telefonul care suna de zor. Madlen, se dezmeticii prima, observând că în patul ei mic au loc două persoane aproape una peste alta. Împinse încet, mâini, picioare şi alte... care erau înnodate între ele, pentru a putea ajunge la telefonul, care suna ca nebunul.
- Alo! Pape, ştiu că avem o grămadă de treabă, dar abia este şapte, nici măcar birourile nu s-au deschis. Cum! Este şase treizeci! A, m-ai sculat preventiv, poate în felul acesta voi veni şi eu la timp. Bine, hai că mă îmbrac şi vin cu maşina mea. Da, la birourile vechi ale Firmei Pape, deşi nu ştiu ce mai căutăm acolo, toate s-au mutat în oraş, de către tine şi Sergiu. Bine, bine!
Madlen închise telefonul şi se îndreptă către cameră căscând, Matei dormea dus în continuare, acum întins comod pe tot patul.
- Alo! Muşchetarul! Scularea, avem de cucerit o Firmă, dacă ai nevoie de zestre!
- Bună dimineaţa! Ce zestre? Despre ce vorbeşti acolo? Am dormit tun, nu alta!
- Auzi Matei, mai bine mi-ai spune şi mie, cu ce ţi-a mai împuiat capul Pape, asta aşa, ca să fiu la curent!
- Pape mi-a spus că s-ar putea să mai fie o persoană implicată în toată povestea aceasta.
- Şi care e persoana, mă rog!
- Madlen, aici sunt două presupuneri. Cel puţin aşa am înţeles de la Pape. El s-a gândit că secretul ar fi putut ajunge la Fabia, respectiv Sofia, singurele rămase în viaţă şi care au lucrat cu cei implicaţi.
- Doar n-o să-mi spui că Fabia, a lucrat cu mama ei!
- Sofia, mă gândesc eu, ar fi cea mai indicată pentru a ne scoate din încurcătură. Asta dacă nu dă colţul, după ceilalţi.
- Cine ar avea interes să ne lase cu ochi în soare, asta după tine aşa!
Matei tocmai vroia să răspundă, dar telefonul îşi făcu datoria şi-l opri la timp. Madlen, îi puse semnul poliţaiului cu palma în faţă şi plecă urgent la telefon.
- Alo! Tocmai ieşeam pe uşă, Sergiu! Nu veni să mă iei, vin cu maşina mea, aşa câştigăm timp. Bine, pa!
Matei era deja echipat, se pare că făcuse stagiul militar.
- Nu faci un duş, înainte?
- Madlen, o să ne omoare Pape! Eu mă duc la treabă, tu fă un duş repede, voi încerca să-i ţin ocupaţi până vi tu.
- Bine, vin acum! Auzi, cum adică să ne omoare Pape? Nu cumva, tu şti ceva ce eu nu ştiu?
- Chiar dacă aş avea nişte prezumţii, fără nici o dovadă n-avem cum demonstra nimic.
- Bine, bine, pa!
- Am plecat, am de recuperat zestrea ta boboasă!
- Deci m-ai auzit, nu!? Sper că nu vorbesc în somn?
- Aş fi vrut să te pot asculta Madlen, dar am dormit ca un copil. Pa!
Matei ieşi imediat, dar nu se duse la birouri aşa cum îi promisese lui Madlen, acceleră şi opri în faţa casei lui Fabia. Dori să intre, dar imediat a fost luat în primire de Marmoz.
- Da, domnule! Pe cine căutaţi, vă rog!
- Câte maniere, pentru o maimuţă! Cine te-a mai pus şi de pază? Tu nu şti că la mort intră toată lumea?!
- Domnule, sunt angajat de către domnul Pape, la Firma Namec.
- Iar eu sunt avocatul Firmei Namec şi s-ar putea…
- Domnule, sunteţi liber să plângeţi defuncta!
- Mulţumesc! Auzi, cum ziceai că te cheamă?
- Marmoz, domnule! Naşpa! Pentru o gorilă! Am fost lăsat aici, să duc la bun sfârşit înhumarea doamnei Olivia. Domnişoara Fabia, a rămas singură, fără nici un ajutor, domnule.
- Da, îmi închipui, iată un serviciu serios, se duce la bun sfârşit!
- Poftiţi! Aţi spus ceva, domnule?
- A, nimic! Lasă că vorbim altă dată, despre asta.
- Bună, Fabia! Dumnezeu să o ierte pe Olivia!
- Să-i fie ţărâna uşoară, Matei! Sunt sigură că n-ai venit să mă vezi plângând şi nici să plângi alături de mine.
- Da, ai dreptate Fabia, eu nu sunt de fapt nici un fel de rudă cu voi, deşi deplâng situaţia ta, puţin cam delicată spun eu.
- Matei, viaţa mi-a arătat, că întotdeauna e bine să ai ceva pus deoparte, pentru vremuri grele.
- În cazul vostru, e foarte greu de spus că ar mai fi putut rămâne ceva din rezervele familiale.
- Da Matei, ai dreptate, însă tata ne-a învăţat să trăim pe picior mare, aşa erau vremurile atunci şi se putea trăi în felul acesta, pentru că erau resurse.
- Dar după aceea, cum v-aţi descurcat Fabia?
- După aceea mama, bănuiesc că din motivul acesta eşti aici, a început să mai aibă nişte colaborări, cumnatul ei favorit i-a mai dat de lucru câte ceva.
- Asta aşa, ca de la rudă la rudă sau mă rog.
- O perioadă am fost asistate mai mult de Sergiu, care ne-a ajutat foarte mult.
- Mai mult pe tine, bănuiesc.
- Da Matei, s-a mers până acolo încât am avut şi ceva amintiri cu Sergiu, de ce să nu recunosc, oricum le cunoaşte toată lumea.
- Nu, mă refeream la faptul că tu erai cea mai neajutorată, practic ai rămas fără busolă, în momentul în care tatăl tău te-a părăsit.
- Da şi asta este adevărat, dezorientate am cam rămas amândouă, în final.
- Totuşi în momentul în care colaborarea mamei tale cu Namec, a început să dea roade, v-aţi mai revenit?
- Prin muncă s-a demonstrat şi în cazul Oliviei, am uitat de necazuri.
- Cum prin muncă! Ce caz?
- Adică, mă refeream şi la Namec, care după ce a rămas singur, s-a dedicat muncii uitând de familie, de tot, ajungând la fabuloasa avere.
- Pentru asta trebuie să ai şi o capacitate deosebită, Fabia.
- Şi să fi înconjurat de oameni capabili!
- Eu, iată nu am nici un merit şi nu pot spune că nu am pus osul la muncă.
- Despre ce merite sau la ce merite te gândeşti, Matei?
- La cele materiale, Fabia. În final, chiar dacă suntem idealişti prin excelenţă, burta îşi face datoria.
- Probabil că nu ai fost prea mult pe placul lui Namec.
- Adevărul este că eram prins în relaţiile Firmei, în mersul ei, încât rar ne vedeam la ochi.
- Totuşi, este adevărat, pentru a fi luat la ochi, trebuia să ai o relaţie specială cu şeful tău.
- Adică, sau mai bine zis, Olivia avea o astfel de relaţie cu Namec.
- Au pus ţara la cale pe vremuri, de ce să nu recunosc.
- Auzi, chiar aşa, tu nu ai muncit pentru unchiul tău, deloc? Sau pentru mama ta, de exemplu?
- Şti doar că…
- Ştiu că ai fost o fată râzgâiată, dar totuşi, în serile reci, când frigul ne bagă în casă, nu cred că nu i-ai dat o mână de ajutor mamei, că doar vorba aceea, ceva carte ai şi tu, nu?
- Am ajutat-o pe mama Matei, încă destul de mult, dar dacă vrei să şti mai multe amănunte, nu sunt eu în măsură să ţi le dau.
- Cine altcineva? Aş fi vorbit cu Olivia, dar cred că acum este imposibil.
- Matei, cele trei persoane aveau în cercul lor şi alţi ucenici mai tineri. Ei s-au gândit la tot felul de variante, le-au tot amestecat, copiii lui Namec, doar vezi şi tu…
- Fabia, ce-mi spui tu acum…
- Îţi spun că trebuie să cauţi mai adânc în miezul problemei.
- Fabia, timpul mă presează, şti foarte bine că mâine se v-a citi testamentul şi totul v-a rămâne de izbelişte, chiar şi partea ta.
- Mecanismul de întoarcere poate fi declanşat, de încă două persoane.
- Să înţeleg că una eşti tu, nu?
- Problema este un pic cam delicată, Matei.
- Nu-mi poţi indica persoanele ce au răspunderea necesară, doar tu mi-ai spus cu gura ta că ai fost de ajutor mamei tale?
- Matei, treaba nu este chiar aşa de simplă, ucenicii, tot ucenici rămân, ei au putere numai…
- Să-nţeleg că ţi-e frică să vorbeşti sau poate nu ai o poliţă de asigurare bine pusă la punct.
- Aş putea să vorbesc Matei, dar nu vreau să o însoţesc pe mama, decât până la mormânt.
- Totuşi, ceva trebuie să-mi dai de înţeles Fabia, eu o să-ţi enumăr persoanele pe care le consider eu capabile, iar tu doar o să dai din cap.
- Matei, vrei să jucăm un joc copilăresc, vreau să aud de avantaje şi protecţie.
- Sunt absolut sigur că Pape, odată ce…
- Ieşi afară! Ieşi afară imediat, Matei!
- Să înţeleg că Pape nu-ţi e pe plac.
- Credeam că stau de vorbă cu un om cu capul pe umeri Matei, iată şi dovada pentru care n-ai fost introdus în cercul de bază!
- Iartă-mă, dar credeam că joci în aceeaşi barcă cu Pape, doar i-am văzut gorila aici.
- Matei, faptul că Firma Namec, mă ajută să-mi îngrop mama, asta nu înseamnă Pape.
- Totuşi, cred că am blufat, dorind să ajung la informaţie.
- Ca să i-o vinzi lui Pape! Halal!
- Nu, lui Madlen, Fabia!
- Lui Madlen, am vrut să-i dau informaţia la timpul în care îi era de folos, dar s-a debarasat uşor.
- Dacă Madlen, nu este în cerc, mai rămân puţini, mai ales tineri.
- Nu ţi-am spus nimic de vârstă neapărat.
- Sunt absolut convins că dacă mă ajuţi să dăm copiilor averea înapoi, la care ai şi tu parte, voi avea grijă de tine Fabia.
- Matei, întrevederea s-a terminat, dacă mai vrei să stai cu mama, n-ai decât!
- Da, Olivia nu-mi poate spune nimic.
- Încearcă cu paranormalul, Matei. Şi-ţi dau un sfat! Alege-ţi tabăra bună, că altfel te vei putea sfătui cu mama.
- Păi deocamdată nu sunt în nici o tabără.
- Nu m-ai convins amice, pa!
- Fabia, doar un cuvânt aş mai vrea…
Fabia, ieşi din cameră şi-l lăsă singur în holul casei pe Matei. De acolo se vedea foarte bine sicriul în care Olivia, se odihnea, Matei făcu doi, trei paşi, către sicriu şi se opri închinându-se şi spunând în acelaşi timp "Doamne fereşte! Mai bine că nu ştiu prea multe secrete!" La ieşire îl întâlni pe Marmoz, care admira grădiniţa de la intrare.
- A, Marmoz... nu uita, dacă sunt pe listă, să-mi trimiţi citaţia mai întâi!
- Unora le place muzica grea, altora facturile, dumitale citaţiile, ce să te mai faci şi cu lumea asta!
- Să-nţeleg că facturile le-ai folosit în ultimul rând, dar eu sunt avocat şi-mi plac...
- Ştiu, am înţeles, însă eu urăsc citaţiile! Ştiţi, în meseria asta nu prea sunt plăcute!
- A, e de înţeles! Dar n-ai putea să mă anunţi aşa, mai devreme, să mă retrag singur din ţară, iar tu să-ţi iei banii liniştit, afacerile merg, tu ieşi în profit! Şti cum e!
- Ştiţi care-i treaba, mie-mi place la priveghi!
- A, deci cum am spus, îţi place să duci treaba până la sfârşit! Frumos, un adevărat profesionist!
Matei plecă fără să afle nimic concret de la Fabia, în mintea lui se năştea ideea că la mijloc ar trebui să fie şi un avocat, care să încheie ceva acte, dar zâmbi de unul singur, amintindu-şi că avea de-a face cu o fantomă în toată regula, fantomă de care se ocupase contabili, adevăraţi artişti, la apusul meseriei lor. Totul părea să se lumineze oarecum, numai că trebuia căutat contabilul cu pricina, cel înzestrat de Namec, după spusele Fabiei, Pape era sau ar putea fi unul din ucenici contabililor lui Namec, astfel el vroia să lase totul în întuneric iar, după aceea să acapareze. Matei se bătu cu palma peste frunte, " Fabia nu-i acordă nici o şansă lui Pape, înseamnă că a mai rămas cineva de care trage foarte mult, acum trage de Madlen, de exemplu sau de ce nu ar fi în cârdăşie cu Sergiu, că doar ei au fabricat nenorocirea sau li s-a pus în cârcă, foarte elegant" gândi matei în continuare, parcurgând drumul către birourile Namec. Dintr-o dată opri maşina brusc pe dreapta, "Asta e, Sergiu este toată cheia, el este ucenicul Oliviei, tocmai de aceea l-a încălecat şi Pape, iar acum ultima lor strategie este să se arate ataşaţi de Madlen, pentru a pune mâna pe plicuri, numai toate la un loc, pot declanşa mecanismul de întoarcere, deştept moşul, a vrut să-şi aducă copii acasă şi prin luptă să-i facă să se înţeleagă, numai că Pape e micul drăcuşor, care le strică ploile." Matei, porni maşina şi nu merse cinci minute că se opri din nou, "înseamnă că sunt noi candidaţi la înmormântare, dacă Fabia are dreptate, până acum au murit toţi aflaţi în stare să declanşeze istoria, Sergiu trebuie să-i cunoască pe toţi" acceleră şi ajunse la Firmă odată cu Madlen, care tocmai parca maşina.
- Sunt sigură că ai fost deja trimis într-o misiune secretă, Matei.
- Madlen, cât de indiscretă poţi să fi, draga mea!
- Adică ţi cu tot dinadinsul să-mi spui că acum ai ajuns la muncă! Dacă ai fi angajatul meu... nu... ştiu ce ţi-aş face!
- Dar sunt draga mea, ai uitat! Te-aş lua în braţe, eşti fermecătoare!
- Ştiu, ţi-e frică de Pape, să nu spună că ai coalizat cu duşmanul!
- O fac şi pentru protecţia ta! E mai sigur să nu ne arătăm sentimentele o perioadă.
- Nici acasă la mine?
- În public, draga mea.
- Matei, tu şti cumva mai multe decât aş putea eu să aud?
- Pe toate v-a trebui, vrei nu vrei, să le auzi, dar în pauza de masă, încă nu am toate concluziile.
- Deci pe scurt ai fost în misiune! Fără mine!
- Madlen, ţi-am spus, în pauza de masă, pentru siguranţa noastră!
- Bine, fie şi ca tine, dacă nu luăm pauză, poate nu ne lasă Pape, o să găseşti o modalitate să-mi spui, ai înţeles!
- Of, of, of... ce mă fac eu cu tine!?
- Copii, dar poftiţi în birou, vom vorbi cu toţii, poate iese ceva constructiv.
- Bună dimineaţa, domnule Pape!
- Bună, Pape!
- Madlen, de ce eşti supărată, doar ai dormit la tine acasă! Prinţul acesta nu-ţi e pe plac!
- Mă cam scoate din sărite, Pape!
- Draga mea, eu îţi stau la dispoziţie cu toate bagajele mele.
- Ştiu Pape!
În acelaşi birou, erau deja strânşi toţi cei care ar putea să încline în vreun fel balanţa Firmei Namec.
- Sofia, te-ai sculat de dimineaţă draga mea, dar eşti atât de obosită.
- Madlen, ai nevoie de sprijin, mai mult ca oricând.
- Îţi mulţumesc!
- Bună Sergiu! Îmi pare rău că n-am putut să vin acasă, aseară!
- Poate o să vină diseară, mâine o să fie ziua cea mare. Zise Matei.
- Ce-ai, Matei!
- Madlen, dar vei fi mult mai aproape de Trezorerie.
- Iată-ne aşadar, toţi cei care ţinem la restabilirea Firmei Namec.
- Pape, ai vorbit ca un adevărat conducător, ce bine îţi stă, ia loc în scaunul din capul biroului.
- Madlen, e cazul să fim mai serioşi.
- Lipseşte cineva, care ar trebui să vrea binele companiei.
- Cine, Sergiu?
- Cineva la care ţin, aşa m-au învăţat părinţii să fim uniţi cu rudele noastre.
- Voi nu mai aveţi decât o rudă în viaţă, acum este ocupată cu mama ei.
- Pape, nu fi răutăcios!
- Madlen, am spus ceva greşit!
- Totuşi Pape, cred că Marmoz a terminat acolo, era mai de folos aici, pe post de valet.
- Madlen, toate la timpul lor.
- Eu zic că ar trebui să-mi iau terenul în primire şi să mă apuc de treabă, Pape.
- Foarte bine, până la zece, să-mi vi cu ceva concret, dacă ţi să mai practici avocatura.
- Cred că ar trebui să merg cu Matei, toate informaţiile, vor fi mai în siguranţă.
- Madlen, dar nu cred...
- Ba da, las-o să meargă împreună cu Matei, doar n-o să lâncezim aici, în biroul acesta, informaţiile sunt afară.
- Bine Sergiu, dar să nu-mi spui, că nu te-am avertizat!
- Auzi Pape, parcă ieri, erai un pic mai bun!
- Mai sunt doar... Pape se uită la ceas, aoleu... puţin mai mult de 24 de ore!
- Tocmai de aceea Pape, v-a trebui să căutăm afară, fantoma nu mai bântuie demult pe aici, şi-a luat liber de la serviciu!
- Apăi' cât a muncit săracul, cred că acum are şi el dreptul la libertate, Madlen.
- Sofia, avem ceva de care noi nu ştim cu toţii aici de faţă, ce este?
- Nu, domnule Pape. Copiii aceştia au dreptate, fantoma este afară, nu are nici o legătură cu Firma aceasta!
- Poate că acum nu are! Zise Pape furios.
- Pape... sunt sigură că dacă n-ar fi existat fantoma aceasta, tu şi cu Sergiu v-aţi fi băgat mâinile până la cot!
- Poate ceva mai mult, Madlen.
- Dar, Sofia... de ce o aprobi... acum... sunt cu voi.
- Liniştiţi-vă, calmaţi-vă, alo şefu! Eu zic că ar fi bine să rămâneţi cu Sergiu, aici la centrul de comandă, să ne-o daţi pe Sofia ca specialist, noi oricum nu ne pricepem la cifre, dacă este ceva important recunoscut de Sofia, am zburat cu actul la centrul de comandă... ce ziceţi?
- Iată un adevărat avocat, ştie când să facă linişte în sală.
- Pape, eu nu vreau decât binele companiei, pofteşte dumneata cu mine şi o lăsăm pe Sofia la procesare, dar cred că mai multe informaţii vor ajunge aici, pentru că sunt sigur, dumneata ai declanşat o adevărată ofensivă.
- Domnule Pape, copilul acesta are dreptate, dumneata eşti un contabil bun, nu cred că nu poţi face faţă, iar Sergiu are deja stofă de conducător.
- Amândoi faceţi un cuplu minunat, pentru companie, numai să luăm înapoi ce este al nostru. Zise Madlen, împăciuitoare, în cele din urmă.
Toţi trei formau trupa completă pentru aruncarea Companiei în aer. Sofia, care era mai în vârstă, simţea deja miros de luptă, tocmai de aceea simţii inimile curate şi se ataşă de cei drepţi, la vârsta ei merita să gândească pozitiv, mai ales că Madlen, era ca şi copilul ei.
Matei era luptătorul din umbră, cel căruia pumnii primiţi până atunci, l-au trezit la realitate, trecând în tabăra băieţilor buni. Acum era rândul lui să arate Companiei şi familiei acesteia, că ar fi putut fi un om de încredere, căruia să i se poată vinde un secret. Singurul lui atu, nu era decât dragostea ce i-o purta lui Madlen de acuma, trebuia să demonstreze totodată, că poate fi omul de încredere.
Madlen nu era decât luptătoarea atroce, pentru ceea ce tatăl ei a muncit o viaţă. Pentru ea nimic nu era mai frumos decât continuitatea Companiei Namec.
Iată o trupă completă, care ar fi putut să declanşeze mecanismul de întoarcere.
- Bine, copii... sunt de acord cu propunerea voastră. să-mi veniţi cu date adevărate şi bune. Zise Pape într-un târziu, după ce rumegă situaţia mai bine.