-I-II- Eu sunt Erendor, descendent semi-pur al dragonilor de pe Drakenia. Am crescut tocmai pe Pământ ascunzându-mi aptitudinile și părțile mai puțin normale ale personalităților mele, dar nu a durat la nesfârșit. Ran, fratele meu mai mic și Julia, prima lui prietenă, au aflat accidental de latura mea distinctă, la fel și Victor, bărbatul cu care mama s-a recăsătorit după moartea tatălui meu, tatăl lui Ran. Îi spuneam „Vic” și îl respectam pentru integritatea sa. El a aflat chiar de la Emira, mama mea, cine, sau mai degrabă ce sunt eu și de unde vin, iar vestea nu i-a picat prea bine. După ce mama i-a spus tot adevărul, Victor l-a luat pe Ran și au plecat la rudele sale pentru a fi în siguranță. Se temea atât de portalul spre Drakenia, deschis spontan în camera mea, cât și de faptul că îmi era dificil să-mi controlez anumite personalități și imposibil să împiedic ieșirea lor la iveală când stimulul specific vreuneia îmi ajungea în organism. Reacția lui a fost una pe care am prevăzut-o atât eu cât și mama, dar din păcate nimic nu rămâne ascuns pe veci. Se apropia vremea ca eu să plec pe Drakenia să-mi caut un teritoriu de vânătoare și tot restul lucrurilor care acum sunt imposibile, și nu puteam să o las pe mama singură, dar aveam o misiune și anume să-l caut și să-l distrug pe Arus, ucigașul neamului meu, și pe discipolii lui, dacă mai sunt în viață, deci mai întâi trebuia să-l liniștesc pe Vic înainte să ceară divorțul. Totul pe scurt: după ce eu personal am mai trecut prin vreo câteva pățanii, m-am întors acasă la mama mea și i-am văzut împăcați. Desigur, Vic s-a întors tocmai pentru că eu plecam, dar cel puțin acum mama avea cui să-i ceară ajutorul la nevoie. -I-II-

Erendor

După plecarea lui Erendor, camera în care se afla portalul a fost încuiată, iar cheia ascunsă într-un loc de care doar Emira știa. În cele din urmă au ales să nu riște transformarea unui portal unidirecțional într-unul bidirecțional, întrucât acest fapt reprezenta una dintre temerile lui Victor. Pe Pământ nimeni nu avea de unde să știe ce se va întâmpla în continuare acum că un savant nebun a făcut rost de o mostră de ADMD (acid dezoxiribometa-dragonic) din țesuturile lui Erendor, dar mai erau și alții care luptau împotriva acestuia, motiv pentru care tânărul Drakenian a plecat să-și împlinească misiunea fără să privească înapoi sau să simtă remușcări. De cum a ajuns pe Drakenia, Erendor s-a-ndreptat spre cel mai apropiat cimitir de locația portalului prin care a trecut. Cimitirele sunt locuri sacre pentru Drakenieni, acum sunt doar pentru Erendor, așadar din interiorul unuia dintre ele tânărul avea să caute prin toată lumea semne ale prezenței lui Arus folosindu-se de Vatoom, personalitatea sa răbdătoare cu puteri spirituale. În jurul său simțea multă energie spirituală, așadar nu i-a fost greu să-și elibereze forma spiritum și să înceapă căutarea. Această formă arăta din nou ca un hibrid om-dragon, cu gheare, colți și coarne, dar nu avea aripi și avea solzii palizi.

1) Vatoom (Personalitatea răbdătoare)

După transformare, în cimitirul plin de oase de tot felul peisajul s-a schimbat puțin: în jurul acelor oase puteau fi văzute spiritele celor decedați care nu-și puteau găsi odihna. Doar un dragon spiritum poate vedea, auzi și atinge spirite, în adiție cu alte aptitudini. Prin ochii acelor spirite neliniștite, Vatoom poate vedea cum și cine le-a separat de corpul fizic, dacă aceia încă mai trăiesc sau dacă au pierit în luptă și locul în care se aflau la momentul morții. A fost puțin satisfăcut când a aflat că majoritatea atacatorilor au pierit în luptă, dar pentru cealaltă parte, trebuia să urmărească piste dubioase. Au venit înarmați până-n dinți și au ucis toți dragonii care le-au ieșit în cale ca să obțină prețiosul ADMD. Trebuia să-și folosească timpul pentru a căuta proveniența acelor arme, dacă erau legale, unde se comercializau și odată obținută această informație poate afla cine le-a achiziționat dacă întreabă în locul potrivit, dacă are noroc acel individ a cerut să-i fie livrat pachetul la domiciliu. Știu, nu sună plauzibil, dar Vatoom nu-i detectiv sau criminalist ca să poată gândi ca un ucigaș, deocamdată doar asta are. De asemenea în toate cimitirele Drakeniene se află rețele de energie spirituală care sunt unite între ele și se răspândesc prin toată lumea. Intrând în contact cu acea energie și concentrându-se, Vatoom poate vedea evenimente prezente sau trecute oriunde dorește el pe întreaga planetă. O scurtă privire și tânărul a aflat că Arus a părăsit deja planeta. A fost ajutat de cineva, încă nu știe cine este, dar Arus nu avea cum să plece singur chiar și cu o navă. Persoana în cauză avea trăsături feminine, tânărul putea doar să tragă concluzii asupra a cine ar putea fi și ce ar putea reprezenta pentru Arus, ar putea fi cineva din familia sa.
Cu Arus plecat, Vatoom se putea concentra asupra unei alte probleme: un grup de indivizi ai unui popor străin au format recent o colonie pe Drakenia. Din fericire pentru Vatoom, și restul personalităților lui Erendor, acei străini se aflau în apropierea unui alt cimitir. Coloniștii au ales acel loc doar pentru că se afla în apropierea unui munte din care izvorăște un râu cu apă dulce, rece și limpede, deci apă potabilă, și pentru că acolo se află o diversitate destul de mare de animale care pot fi vânate și consumate, dar vestea bună pentru Vatoom este aceea că poate ajunge ușor la ei chiar dacă este la mii de kilometri de locația lui actuală. 11275 km mai exact, distanță pe care Vatoom o parcurge în câteva secunde luând formă energetică spirituală și călătorind prin acea rețea. Nu era neapărat să călătorească dintr-un cimitir în altul, putea cu ușurință să intre în rețea și să iasă chiar în centrul orașului, dar ar fi durat mai mult. Odată ajuns în cimitirul de lângă oraș, Vatoom mai avea de mers pe jos cam 30 de minute sau doar 5 dacă zboară, deci a ales să zboare. Chiar dacă nu are aripi, Vatoom poate zbura, dar nu-și poate menține forma solidă în acest timp. Văzut de sus orașul pare a fi amplasat pe o platformă rotundă și protejat de un câmp de forță energetic, semn că se putea ridica la fel ca o navă și să călătorească oriunde, chiar și în spațiu, metodă plauzibilă de transport pe Drakenia, dar nu se știe încă de unde. Vatoom cercetează puțin zona exterioară pentru a-și da seama cum s-a stabilizat orașul pe locul pe care se află și cum au făcut ca râul care trecea pe acolo să treacă și prin oraș. Asta a fost cea mai simplă parte, orașul s-a poziționat peste râu și probabil folosește pompe hidraulice să distribuie apa cetățenilor, iar în locurile în care erau denivelări au fost instalate coloane de susținere. Cam așa cu cercetarea împrejurimilor, acum Vatoom își folosește puterile sale spirituale pentru a trece prin câmpul de forță al orașului, după aceea își reia forma solidă și merge printre locuitorii săi. Aceștia sunt scunzi, cel mai înalt dintre ei fiind puțin mai scund decât jumătate din înălțimea lui, iar el are aproape 2 metri, toți au părul alb, ochii verzi, pielea albastră netedă și poartă un veșmânt pe care noi l-am numi toga. La vederea lui toți se dau la o parte și se ascund dacă au după ce, pentru că este o creatură din exteriorul domului de protecție și este considerat periculos. Nici chiar după ce începe să le vorbească nu se schimbă mare lucru, de el se apropie doar un individ, dar nici acela nu se apropie la mai mult de 3 metri.
Vatoom: Nu vă temeți, oameni buni, nu vă fac nimic! Vreau doar să știu cine este liderul vostru și unde îl pot găsi, sunteți pe planeta mea și vreau să știu de ce!
Individul care se apropie de Vatoom este înarmat și poartă un costum armură pe el, care desigur are încorporat un dispozitiv de traducere, și stă mereu în gardă. Vatoom recunoaște acel echipament aproape imediat, așa ceva purta și soldatul care l-a atacat pe Pământ, aceleași dotări le aveau costumele celor care au prădat Drakenia, și o versiune ceva mai îmbunătățită era purtată de Arus când l-a atacat prima dată, lucru care l-a făcut curios.
Gardă (Arses): Stai pe loc, intrusule, nu o să reped asta! Eu sunt Tar’ Em Arses și în numele înălțimii sale, regina Asira, te arestez pentru intrare prin efracție, mai sus numita regină va decide pedeapsa ta.
Vatoom: E-n regulă, d-le Arses, știu că îți faci doar meseria, dar arestul nu este necesar, voi veni de bună voie.
Arses atașează arma sa pe un braț mecanic al costumului și începe să converseze cu Vatoom. Nu se aștepta să fie tocmai el primul care întâlnește viață inteligentă pe Drakenia, iar dacă el este cel care-l dezvăluie reginei va primi o recompensă destul de generoasă. Arma de pe acel braț rămâne totuși activă și îl ține în vizor, acum este controlată de inteligența artificială cu funcții limitate a costumului.
Arses: Deci, planeta asta are locuitori până la urmă, și încă viață inteligentă! Azi e ziua mea norocoasă!
Vatoom: Să facem cunoștință, ce zici? Acum că știu cine ești ar fi de bun simț să mă prezint, corect? Eu sunt Spiritum Vatoom, doar una dintre personalitățile lui Infernus Erendor. S-ar părea că avem câte ceva în comun, dar ar mai fi ceva ce aș vrea să te întreb: De unde ai acel echipament?
Arses: Atât de repede ai trecut de la „du-mă la conducătorul tău” la ceva atât de nesemnificativ? Eu speram să-mi spui mai multe despre tine și ai tăi, dar dacă asta este informația pe care o vrei în schimb atunci fie: Acest costum este dotarea standard a gărzilor imperiale, se produce în masă și se comercializează pe Rasur, planeta noastră centrală.
Vatoom: Îți amintești că eu sunt o personalitate distinctă a altcuiva? Eu sunt personalitatea răbdătoare, am timp să revin mai târziu la partea cu „du-mă la conducătorul tău”, acum vreau doar să știu cum ar putea cineva să achiziționeze așa ceva în mai multe mărimi, pentru că dacă tot veni vorba de ai mei, au fost eliminați de o armată care purta așa ceva.
Arses: Deci ești ultimul din neamul tău? Curios, tot ce am descoperit aici au fost schelete ale unor creaturi imense, nu pari a fi de-al lor și nu am mai găsit nimic de mărimea ta.
Vatoom: Îți înțeleg curiozitatea, dar da, această planetă se numește Drakenia, nu o botezați voi, și a fost populată de creaturi inteligente. Eu sunt un hibrid între ei și o altă specie dintr-un univers paralel, mai multe detalii mai târziu, dacă nu uiți să ceri. Deși am timp pentru așa ceva, nu știu cât timp ai tu la dispoziție și am nevoie de informația pe care ți-am solicitat-o.
Arses: Vino cu mine! Pe drum putem discuta despre asta. Mergem la palat, trebuie să vorbesc cu cineva de acolo.
Pe strada de lângă ei treceau niște vehicule care pluteau la jumătate de metru de la sol, iar Arses se pregătea să oprească pe cineva să-l transporte.
Vatoom: Într-unul din astea? Cred că voi merge pe jos, poate nu ai observat, dar sunt nițel cam mare.
Arses: În regulă, dar pe jos va dura ceva.
Vatoom: Nu mă deranjează dacă durează, eu sunt cel răbdător dintre ceilalți.
Arses: Personalități multiple, încă ceva intrigant, dar revenind la subiectul deschis de tine, un asemenea echipament se comercializează doar în interiorul imperiului Rasur și numai între indivizii speciei noastre, cei care pretinzi că aveau unul asemănător aveau probabil replici ale lui, pentru că este imposibil ca așa ceva să fie deținut de altcineva înafara speciei noastre. Comercializarea sa către alte specii este interzisă prin lege și pedepsită cu moartea, dar luând-o logic nu exclud posibilitatea ca cineva să fi furat planurile, pentru că o coincidență atât de mare este puțin probabilă.
După această informație, Vatoom începe să-și închipuie și alte scenarii posibile, dar acum trebuie să mai vorbească cu cineva pentru a afla ce vor acei străini de pe Drakenia. Deși ar putea să-l întrebe și pe Arses, Vatoom preferă să audă asta de la conducători. Îl întreabă și pe el pentru a face comparație între răspunsuri și a afla dacă cineva minte sau nu și dacă da, atunci de ce.
Vatoom: Să începem cu cea mai evidentă întrebare, acum că am aflat o posibilă metodă prin care Arus ar fi făcut rost de armura sa, și anume „Ce căutați voi pe Drakenia?”
Arses: Extindem imperiul, desigur. Regina Asira este fiica cea tânără a familiei imperiale de pe Rasur, dar a primit titlul de regină pentru că practic suntem pe teritoriul unei alte lumi, iar asta reprezintă o modalitate de a avansa în ierarhie, dar tot răspunde în fața mamei sale pentru cum conduce colonia. Partea bună este că avem chiar aici tot ce ne trebuie să construim efectiv orașe, iar atmosfera este respirabilă pentru noi.
Vatoom: Interesant. Dar dacă ați fi întâlnit viață inteligentă?
Arses: Am auzit de masacrul de pe această planetă, dar nu știam cine anume sunt, sau mă rog, cine erau locuitorii săi. Extincția lor însemna că nu trebuie să luptăm cu nimeni și că nu luăm ce aparține altcuiva, totul este legitim.
Vatoom este mulțumit de răspuns, deocamdată. Nu-i convine situația, dar acum poate compara răspunsul lui Arses cu cel al reginei, în fond Drakenia este lumea lui de drept moștenită și își poate permite să pună întrebări reginei, el însuși fiind fiul unui conducător. Până la palat Vatoom și Arses discută despre o mulțime de lucruri, unele dintre ele fiind necesare cercetării acelor colonizatori asupra mediului, iar în timp ce se purtau aceste discuții, tânărul Drakenian observă că o navă vag cunoscută aterizează chiar pe portul palatului. Acesta nu spune nimic, dar de-odată începe să meargă tot mai repede, iar Arses trebuie să se grăbească. Soldatul încearcă să-i atragă atenția lui Vatoom asupra pericolelor pe care în graba sa nu le observă, cum ar fi vehicule care aproape l-au „luat pe sus”. Dintr-odată Vatoom nu mai pare atât de răbdător cum era la început, și pentru a evidenția faptul că până și el își poate pierde concentrarea uneori, acesta s-a transformat în energie spirituală și a continuat drumul spre palat în zbor, îndreptându-se chiar spre port. Arses a trebuit să-l urmeze folosind propulsoarele armurii sale, dar pentru a se asigura că nu va fi văzut în timp ce investighează nava, Vatoom își folosește puterile spirituale pentru a deveni invizibil și a se apropia în tăcere de acea navă. Arses i-a pierdut urma, dar și-a continuat drumul spre palat, unde i-a dat raportul reginei, iar Vatoom nu este deloc surprins când vede că din acea navă iese chiar Arus și femeia care l-a ajutat să ajungă în acea navă, și că este condus în palat chiar de gărzile reginei.
Echipamentul acelei femei este asemănător cu cel al lui Arus, deci este clar că ea este mai apropiată de el decât restul aliaților săi, și este destul de tânără, poate chiar fiica lui, care-i calcă pe urme. Vatoom studiază o vreme subiectul, după care își folosește din nou puterile spirituale pentru a o poseda pe fată și se folosește de corpul ei pentru a-l spiona pe Arus. Unde merge ucigașul merge și Vatoom în corpul Arresei, culegând tot mai multe informații despre tot ce voia să afle, de pildă ce legătură există între colonizatori și Arus. Arses a dat deja raportul, a prezentat dovezi și a primit recompensa, după aceea a plecat, iar Vatoom, aflând cam tot ce trebuia să știe, se folosește de corpul fetei pentru a-l ataca pe la spate pe Arus, dar acesta este un vânător cu foarte multă experiență și știe la ce să se aștepte, mai ales pentru că are mereu la el tot felul de dispozitive de detecție. Asta înseamnă că deja știe de prezența lui Erendor, într-o formă de-a sa, dar nu-i poate detecta precis locația. Cu un alt dispozitiv, pe de altă parte, recepționează un semnal straniu chiar dinspre Aressa, iar când se întoarce spre ea, Vatoom în posesia corpului ei, ține o armă îndreptată spre ucigașul familiei lui. Nu a durat mult până când Arus a înțeles ce se petrece.
Arus: Drakenianul hibrid, încă nu știu tot ce poți face, dar se pare că ai și abilități spiritum. Eliberează chiar acum corpul fiicei mele!
Vatoom, pe de altă parte, continuă să se folosească de corpul Arresei, conștient că Arus nu-și va răni propria fiică pentru profit, vorbind chiar cu vocea ei ca și cum ar fi a lui. Practic gazda nu se poate opune voinței lui.
Arresa (Vatoom): Nu ești în măsură să negociezi cu mine, Arus! Nu uita că tu mi-ai luat tatăl și mare parte din familie de lângă mine doar pentru a te îmbogății, dar acum vei vedea și tu ce înseamnă să pierzi ce prețuiești mai mult, corpul fragil al fiicei tale nu va rezista prea mult puterii mele și în cele din urmă va ceda, cu atât mai repede cu cât folosesc aptitudini speciale Spiritum.
Arus: Nu ai tu atâta sânge rece!
Arresa: Pariezi cu viața fiicei tale pe asta? Neinspirată mișcare!
Arus scoate o armă electrică din armura sa și se pregătește să tragă cu ea spre Arresa. Dacă nimerește fata va simți doar un șoc destul de puternic, dar Vatoom va fi forțat să părăsească corpul ei, însă Arresa știe de această strategie, și prin urmare știe și Vatoom. Acesta trage cu arma din mâna fetei, încărcată cu gloanțe explozive, și îi distruge lui Arus mâna în care ține arma, mâna dreaptă, din vârful degetelor până în încheietura umărului. Arresa trage un al doilea glonț, care îi distruge lui Arus piciorul stâng și îl avariază pe cel drept, după aceea scoate un țipăt strident. Abilitatea specială Spiritum este foarte greu de explicat, dar aceasta diferă de la o victimă la alta. Fiecare se teme de altceva.
Arresa (Vatoom): Cu siguranță știi ce se va întâmpla cât de curând, nu-i așa? Țipătul terorii aduce la viață cele mai cumplite fobii ale celor care îl aud, cu alte cuvinte, o să pierzi totul în ghearele „bestiilor” de care te temi, începând cu mine și fiica ta, gazda nu supraviețuiește.
După aceasta Vatoom părăsește corpul Arresei, iar acesta cade la podea fără viață. Victoria lui Erendor nu a fost niciodată mai aproape de atât, pentru că da, Vatoom îl lasă pe el în comanda corpului, doar este personalitatea originală. Arus abia mai poate vorbi, iar orașul începe să se cutremure. Evenimentul care a provocat asta s-a petrecut chiar în prezența reginei, ea a auzit țipătul lui Vatoom și a început să halucineze, inițial, pe urmă acele halucinații au prins formă și au început să o atace, așadar și-a chemat garda regală în ajutor. În timp ce Erendor lupta cu gărzile, Arus își trata rănile cu ajutorul unui laser din armura sa. Acesta a reușit să rămână în viață datorită unui sistem avansat de vindecare, dar acest sistem nu-i poate reda brațul și piciorul, deci va trebui să le înlocuiască dacă supraviețuiește. Știa că este posibil, când ai de-a face cu Drakenieni ai de a face cu o formă de energie aproape mistică, suficient de neînțeleasă cât să fie încadrată în câmpul magiei, deci temerea lui cea mai mare era aceea ca toate victimele sale să se ridice din mormânt și să-l înfrunte din nou, într-o formă sau alta. Arus se târa spre fereastra camerei pentru a vedea cu ochii lui de ce se cutremură totul, și a fost îngrozit să vadă că o armată de schelete ale diferitelor creaturi pe care le-a ucis, inclusiv Drakenieni, se îndreaptă spre palat, doar pentru el. Acesta este efectul pe care „Țipătul terorii” îl are asupra lui, și de asemenea este motivul pentru care nu doar palatul, ci întreg orașul se zguduie, platforma pe care este construit decolează pentru a evita pericolul.
În lupta sa împotriva gărzilor, Erendor are momente în care îl zărește pe Arus târându-se pentru a-și salva viața, și se năpustește asupra lui, dar de fiecare dată gărzile îl împiedică din a-i face rău. Arus știe că țipătul i-a făcut pe toți să cadă într-o confuzie temporară, și că gărzile nu vor permite nimănui să-i facă rău reginei, așadar se târăște spre aceasta, iar gărzile nu au de unde să știe că Erendor nu o vrea pe ea, deci nu pot risca să ajungă aproape de ea, protejându-l involuntar și pe Arus. Regina le-a spus gărzilor că este atacată de un monstru, iar gărzile au tras concluzia că Erendor este acel monstru din moment ce semăna cu descrierea și era singurul diferit de tot ce cunoșteau ei. Desigur nu Erendor este monstrul din halucinația reginei care a luat formă, dar ei nu știu asta. Monstrul reginei a dispărut când gărzile i-au sărit în ajutor, pentru că atunci regina s-a simțit protejată și a uitat de frica ei, dar Arus știe că nicio armată nu-l poate scăpa de hoardele de „ne-morți” care vin după el, deci rămâne în cârca lui. Chiar dacă temerea lui Arus a devenit reală, și este benefică lui Erendor, aceasta are un neajuns major: Scheletele nu pot zbura, deci va trebui să-l prindă pe Arus și să-l arunce personal în ghearele lor, sau să le folosească pe ale sale pentru a-i pune capăt. Arus se târăște destul de încet, era dreptaci, deci și-a pierdut mâna îndemânatică, și fără un picior este cu atât mai greu, dar târându-se spre regină practic se asigură că gărzile ei îl vor proteja și pe el. Erendor nu poate risca un război galactic, deci va dori să o evite pe regină, și de asemenea vrea să afle câteva informații chiar de la ea, deci este în interesul său să nu-i facă rău, dar din nou, gărzile nu-și permit riscul de a-l lăsa să se apropie de ea, însă se pare că nu este nevoie, pentru că ce vrea el să audă de la ea îi este spus lui Arus, iar el este în preajmă să „tragă cu urechea”. Pentru asta Erendor se lasă imobilizat de gărzi.
Asira: Ne-ai promis o planetă în schimbul tehnologiei noastre, se pare că nu poți plăti prețul.
Arus țipă furios la ea, sursa echipamentului său a fost dezvăluită.
Arus: Taci, femeie nebună! Te va auzi! Ai idee ce va face dacă află asta?
Asira: Din moment ce nu poți plăti prețul stabilit, îți voi distruge echipamentul și pe tine odată cu el, eu nu negociez cu inapți.
Asira ține în mâna stângă ceva ce seamănă cu o telecomandă, dacă apasă butonul potrivit, armura lui Arus se va autodistruge, iar Erendor nu-și va mai îndeplini răzbunarea, deci tânărul Drakenian trebuie să distrugă acea telecomandă. Acesta inspiră adânc și suflă foc spre mâna reginei, arzându-i telecomanda și mâna de la vârful degetelor până la încheietura cotului. Totodată își aprinde propriul corp, incinerând gărzile regale într-un exces de furie, pe urmă se ridică și se îndreaptă spre Arus și Asira pentru a-i termina. De-odată întrebările pe care voia să le pună reginei și îngrijorarea lui în privința unui eventual război galactic nu mai au nicio importanță pentru el, și știe modalitatea perfectă de a scăpa de amândoi. Faptul că civilii sunt evacuați în mini-nave de salvare îl ajută extrem de mult.
Erendor: Deci așa ai aflat de Drakenia, am fost exterminați și acum vânduți! Sper că vă place locul acesta, pentru că va fi locul vostru de veci!
Din toate părțile vin soldați în ajutorul reginei și îl înconjoară pe Erendor, dar planul lui nu a fost niciodată să o omoare cu ghearele sau suflarea de foc.
Asira: Vrei să ajungi la mine, creatură? Să te văd!
Erendor: Nu-i nevoie, cunosc o putere mai mare decât cea a ghearelor și nu are rost să irosesc focul pe voi, chiar dacă am o resursă aproape nelimitată. Sunteți pe cale să aflați ce se întâmplă când cineva trezește un uriaș din somnul său de secole.
Erendor observă oportunitatea de a elibera o altă personalitate de-a sa, și care este mai potrivită în situația de față decât cea irascibilă?

2) Vorg (Personalitatea irascibilă)

Erendor sare pe geamul camerei și plonjează într-un vulcan adormit. Impactul este unul destul de violent, iar în contactul cu lava, Erendor îi face loc lui Vorg și îl lasă pe el să distrugă orașul zburător. După forma sa, Vorg seamănă foarte mult cu Tecton, dar are puteri de lavă. Dacă specia lui Tecton este „Subtera”, specia lui Vorg este „Vulkus”, specii înrudite între ele. Stând o vreme în lavă, Vorg adună destulă putere încât să poată controla întreaga activitate vulcanică la nivel planetar, și provoacă erupții atât de puternice și violente încât lava care țâșnește din craterele vulcanice pare a fi un gheizer care ajunge până în mezosfera planetei, de unde gravitația naturală a Drakeniei o atrage înapoi sub formă de ploaie de meteori. Concomitent cu craterele vulcanice apar crăpături în mantaua terestră din care de asemenea țâșnește lavă la fel de puternic, și chiar și din vulcanii subacvatici. Cu toate acestea orașul zburător este surprinzător de rapid și poate să evite gheizerele, iar câmpul său protector poate respinge meteorii care cad spre el, așadar Vorg iese la suprafața craterului și se ocupă personal de acea problemă. Acesta inspiră adânc și expiră un jet extrem de puternic de lavă topită, care datorită creșterii în putere cu ajutorul vulcanului din care a ieșit, ajunge la rândul său în mezosfera planetei. Desigur, orașul îl poate evita și pe acesta, dar Vorg îi poate de asemenea controla direcția de propagare, așadar schimbă traiectoria inițială a jetului și lovește orașul în plin, topind calea până la palat. Cu cea mai mare parte din oraș distrusă, acesta a pierdut prea multă energie pentru a mai putea părăsi planeta, sau a mai sta în aer, deci se prăbușește pe pământ. Vorg reduce presiunea lavei, și astfel acoperă în scurt timp suprafața planetei cu lavă fierbinte. Nu-și face griji pentru faună și floră, deoarece acestea pot rezista în astfel de condiții, iar apa va reveni sub formă de ploaie mai târziu, dacă durează prea mult Vortex poate rezolva problema cu ușurință.
În interiorul orașului lava pătrunde cu repeziciune, și îi amenință pe Arus și regina Asira, adică pe cei pe care Erendor îi vrea pentru el, așa că Vorg se îndreaptă spre ei pentru a-i distruge personal. Indiferent de personalitatea în control, este totuși corpul lui Erendor și acesta poate accepta ca una dintre personalitățile lui să-i distrugă pentru el. Gaura din platformă fiind chiar lângă palat, acesta este inundat de lavă destul de repede, așadar Vorg trebuie să se grăbească dacă vrea ca el să fie cel care îi „prăjește” pe cei doi netrebnici. Lava ajunge în cele din urmă în camera în care se află Arus și Asira, iar Vorg iese efectiv din ea și o solidifică înainte de a ajunge la ei.
Vorg: Pe Pământ există o zicală: „Te pui cu taurul, te alegi cu coarnele.”. Are mai multe înțelesuri, după cum socoate cel care-o aude, așadar să vedem dacă mi le puteți smulge sau le voi înfige în voi!
Asira: Nu vei ajunge prea departe, bestie, aliații mei sunt pe drum! Vei regreta asta! Vei regreta că mi-ai ieșit în cale și nu ai fost de partea mea!
Vorg: Pentru planeta mea lupt până la capăt cu oricine și nu regret nimic, acum să ne întoarcem la treburile noastre, zic eu.
Vorg se pregătește să scuipe din nou lavă spre cei doi, dar cumva scutul orașului cedează și lava inundă orașul complet, iar pe suprafața lavei aterizează o mulțime de nave necunoscute care pot rezista temperaturilor acesteia, și din acele nave ies o mulțime de indivizi cu puteri asemănătoare cu ale lui Vorg. Evenimentul a avut drept consecință o mică zguduire care l-a făcut pe Vorg să-și rateze țintele, totuși aceștia s-au ales cu arsuri severe, în special Asira, ea nefiind protejată de vreo armură cum are Arus. Vorg se pregătește pentru un alt atac cu lavă, dar de data aceasta una dintre creaturile care au ieșit din nave se pune în calea atacului său. Acele creaturi seamănă izbitor de mult cu Vorg, și pentru că au aceeași putere nicio parte nu-i prea poate face rău celeilalte, deci acela care a încasat lovitura este „bine-mersi” teafăr și nevătămat. În cameră se adună vreo 5 astfel de creaturi, și tot vin, iar una dintre ele îi aruncă Asirei un dispozitiv de teleportare de mână. Lupta începe între ei și Vorg, iar în timpul acestei lupte Asira plănuiește să folosească teleportorul doar pentru ea, însă apucă și Arus de el, cu greu dar apucă de el și este teleportat împreună cu regina spre o locație doar de ei știută. În acest timp Vorg topește din nou lava întărită din cameră și o împrăștie peste tot în speranța că Arus și Asira vor fi acoperiți de ea înainte de a apuca să activeze teleportorul, dar deși eșuează, aceștia ajung la destinație cu arsuri chiar mai severe, aproape mortale.
Rămas între acele creaturi necunoscute, Vorg luptă pentru supraviețuirea sa, se atacă reciproc cu jeturi de lavă și lovituri de pumni și picioare, dar pentru ei această luptă este ceea ce pentru noi ar reprezenta o bătaie cu perne în timp ce ne stropim cu apă, dar tocmai apa este soluția de care are nevoie Vorg, așadar Erendor preia din nou controlul și își folosește aripile pentru a ajunge în norii plini de apă, unde își poate elibera forma Aquos. Fiind un Infernus, Erendor nu este afectat prea tare de lavă, deci nu are de ce se teme. În plus invadatorii nu au aripi la fel ca el. Dar și el a preluat controlul pentru că Vorg nu are aripi.

3) Vortex (Personalitatea generoasă)

La câteva momente de la pătrunderea în norii groși, plini de apă, Erendor își schimbă din nou forma, devenind un dragon acvatic. Acesta dă aripile pe trei înotătoare dorsale ghimpate, între degetele de la mâini și picioare apare o membrană care îl ajută să înoate, iar pe antebrațe și picioare apar alte perechi de înotătoare. Solzii lui devin albăstrui și își păstrează colții și coarnele. Noua lui personalitate, Vortex, cade din cer odată cu o mulțime de picături mari de ploaie, răcind cu un jet puternic de apă zona de aterizare. Invadatorii sunt vulnerabili în fața apei, deci trebuie să se adăpostească. Ploaia este din ce în ce mai puternică și mai deasă, răcind tot mai mult lava, iar Vortex poate păși pe piatra solidă și pământul rezultat, apropiindu-se de inamicii săi. Aceștia nu pot înainta prin ploaie în forma lor de lavă, deci renunță la ea, redevenind biologici pe de-a-ntregul, iar Vortex are parte de surpriza vieții lui: Acei invadatori sunt hibrizi Drakenieni plus o specie umanoidă, la fel ca el.
Vortex: Cine ... Ce sunteți voi?!
Este destul de evident că o parte din răspuns este faptul că ar fi hibrizi ai Drakenienilor Vulkus cu umanoizi, dar să fie vorba de trădători? Sau ceva cu mult mai cumplit? Oricare ar fi răspunsul adevărat, nimeni nu zice nimic, preferă să atace. Chiar dacă luptă în ploaie și sunt slăbiți, invadatorii nu renunță deloc, ca și cum lupta ar fi singura lor dorință în viață.
Vortex: Foarte bine atunci, în cazul vostru voi fi generos cu pumnii!
Puterea lui Vortex intensifică ploaia, care inundă împrejurimile, iar jeturile sale de apă sub presiune îi elimină unul câte unul. Ultimul grup de vreo 7 sau 8 indivizi se năpustesc asupra lui cu un atac printr-un salt, dar lovitura nu mai ajunge la Vortex. Acel ultim grup de indivizi moare din cauze necunoscute în mijlocul atacului, iar lângă Vortex cad doar cadavre.
Vortex: Ei bine, nu pot spune decât că-mi convine!
Tot ce a mai rămas pe câmpul de bătălie sunt acele nave în care au venit invadatorii. Acestea se ridică în aer și se îndreaptă spre Vortex cu viteză, programate să se autodistrugă printr-o explozie, dar Vortex își creează în jurul lui un scut protector din apa din jurul său. Acel scut este atât de comprimat încât devine gheață formată prin presiune extremă, iar explozia nu-l poate distruge pentru că puterea lui Vortex îl ține la un loc, chiar și în formă de aburi.
Cu Arus, Asira și invadatorii scoși din ecuație, Vortex, împreună cu restul personalităților lui Erendor, încep să restaureze planeta, conștienți că au pierdut ocazia de a-l distruge pe Arus pentru că au fost neglijenți, depășiți numeric și au ezitat. Pe de altă parte, Arus și Asira au ajuns într-un laborator care se află într-o locație necunoscută, dar destul de aproape de Drakenia, și au fost puși imediat sub tratament intensiv. Nu medici îi tratează, ci un grup de ingineri genetici care au decis să-și facă liderii chiar mai puternici decât înainte folosind o capsulă de un litru de ADMD pe care Arus l-a păstrat pentru situații de criză.
Un inginer genetic: Dacă liderul nostru era un ghimpe în coastă înainte, stai să vezi acum, dragă Erendor!
Inginerul conectează capsula plină până la refuz la echipamentul care-i ține în viață pe Arus și Asira, iar substanța din ea le este pompată chiar în sânge, transformându-le ADN-ul. În următoarea lor luptă aceștia vor avea mai multă putere ca niciodată.

- Va urma -