-I-II-III- Mă știți deja ca Erendor, unicul Drakenian semi-pur, sau asta credeam și eu până nu de mult, dar tot simt că este ceva în neregulă, și voi afla ce anume, însă până atunci vor veni și alte provocări, știu sigur. Până în prezent povestea mea era simplă, Drakenienii au fost vânați pentru prețiosul ADMD, iar tata avea obligația de a asigura viitorul Drakenienilor, așa că s-a căsătorit cu o femeie Pământeană dintr-un univers alternativ. Eu am crescut acolo, mi-am ascuns adevărata fire, am fost descoperit în cele din urmă și mi-am asumat misiunea de a-l căuta și distruge pe Arus, un individ fără scrupule care mi-a amenințat și familia Pământeană, dar de curând povestea s-a complicat într-un hal fără de hal. În ultima mea luptă am fost atacat de alți hibrizi Drakenian-umanoid, la fel ca mine, dar fără puterea schimbului de atribut și fără alte personalități. Nu-mi pot explica asta, simt doar că este ceva necurat la mijloc, o altă mârșăvie de-a lui Arus. Încă sunt surprins și puțin ofticat de ironie, îl voiam atât de mult pentru mine, să-l ucid eu sau vreo personalitate de a mea, încât chiar această dorință i-a permis să-mi scape din nou, iar acum că i-am ucis fiica se va întoarce mai pregătit și mai periculos ca niciodată, poate chiar își va aduce aliați în luptă. Un lucru este sigur, nu va fi ușor să scap de el. Nu a scăpat întreg, dar a scăpat cu viață, se va întoarce într-o zi, iar eu îl voi înfrunta din nou. -I-II-III-

1) Erendor

După ce a terminat de rearanjat relieful și peisajele Drakeniei, Erendor s-a întors pe Pământ pentru o vizită. Emira s-a bucurat nespus de revedere, chiar și Victor și Ran au fost fericiți să-l vadă, și mai ales au fost fericiți să-i dea o veste bună, Diego a fost deconspirat, arestat și executat pentru crimele sale împotriva umanității. O victimă de-a sa a avut puterea de a-l da de gol, știind că pe termen lung nu-i va fi prea ușor. Erau multe detalii, dar s-a făcut dreptate, în cele din urmă. Familia reunită petrece împreună ceva timp de calitate la o mică petrecere la piscină. Victor pregătește grătarul, Ran aduce o ladă frigorifică plină de răcoritoare și câte ceva mai alcoolic, altfel nu ar fi petrecere, iar Emira nu-i dă pace lui Erendor cu întrebările, ca o mamă interesată de activitățile fiului ei, ar vrea să știe cât mai multe. Nu durează prea mult până apare și Julia cu niște bunătăți la ea, pregătită de petrecere, iar când o aude pe Emira vorbind cu Erendor își amintește de pățania de pe Drakenia, îl ia pe Ran și pleacă în casă o vreme. Vor să-i dea ceva lui Erendor ca mulțumire că i-a salvat de Arus.
Emira: Mă bucur să văd că te-ai întors acasă, dragul meu! Ia zi, cum mai stai cu misiunea? Ai întâlnit pe cineva să te ajute? Poate vreo domnișoară dragon?
Erendor: Mă bucur și eu să fiu iar printre voi, dragii mei! Din păcate Arus mi-a scăpat din nou și nu am niciun ajutor, cu atât mai puțin din partea vreunei domnișoare. Mamă știu că vrei să mă vezi însurat și toate cele, dar mai ai puțintică răbdare!
Emira: Știi că nu mă pot abține, așa sunt eu, așa sunt toate mamele adevărate.
Erendor: Știu, dar mă văd nevoit să-ți dau același răspuns de fiecare dată când mă întrebi ceva de genul ăsta.
Victor ia deja de pe grătar câțiva mititei și niște cârnați, pune niște cărbuni pe foc și o bucată măricică de carne de porc pe el. Pregătește niște muștar și câteva beri, pentru femei niște coctail-uri, și îi cheamă pe toți la masă. Ran și Julia ies din casă cu un cadou pentru Erendor și se așază la masă lângă ei. Emira stă între Victor și Erendor, iar Julia s-a așezat lângă Ran. Cei doi îi întind cadoul lui Erendor și așteaptă reacția lui după ce deschide cutia în care l-au așezat. Nu este nimic prea scump sau folositor, dar este totuși ceva prețios, mai exact amintirea imortalizată într-o poză a faptului că Erendor i-a salvat în singura lor călătorie pe Drakenia de până acum. A fost, desigur, prelucrată pe calculator, dar acea pățanie le-a băgat cumva mințile în cap, Ran a realizat că are un frate grozav, iar Julia a învățat că unele secrete nu trebuie dezvăluite prea devreme. Pe dosul fotografiei este scris un mesaj pentru Erendor, și cum Julia a venit inițial cu ideea de a-i viola intimitatea, și este o domnișoară, s-a semnat prima. În mesaj scria doar „Îți mulțumim pentru tot!”
Erendor: Drăguț din partea voastră, dragilor, acum să vedem cât durează!
Julia: Îți place? Eu l-am făcut. Mă pricep la calculatoare.
Erendor: O să pun asta la loc sigur, când mai călcați strâmb o să am cu ce vă da peste nas.
Ran: N-o să fie cazul, frate, promit.
Victor: Câtă vreme stai cu noi, băiete?
Erendor: Nu prea mult, nu pot lăsa Drakenia nesupravegheată.
Emira: Ce se mai întâmplă pe acolo? Nu am mai fost în vizită de ani buni!
Ultima replică i-a lăsat pe toți cu gurile căscate, Emira a fost pe Drakenia cândva. De fapt doar Erendor știa asta, Dragantor nu a avut niciun secret față de familia sa, niciunul.
Erendor: S-au schimbat vreo câteva, dar încă se simte în aer mirosul lui Arus, îl voi găsi și îl voi face să plătească.
Victor: Se pare că doar eu nu am fost acolo, încă.
Erendor: Sunt sigur că prima ta vizită va fi una de neuitat, dar nu pot fi sigur dacă asta este în sensul bun sau nu.
Victor: Cum adică? Credeam că mă știi, îmi place să vizitez locuri noi. Când am fost copil îmi imaginam că vizitez planete extraterestre și cunosc civilizații noi, iar acum am ocazia să fac efectiv asta, cu atât mai mult cu cât vizitez o planetă extraterestră dintr-un alt univers. Mă doare mintea gândindu-mă la asta, dar este incitant!
Erendor: Parcă îți era frică de locul acela, de toate ciudățeniile de acolo și mai știu eu ce!
Victor: Nu câtă vreme ești tu pe lângă noi. Dacă Ran și Julia au scăpat doar cu niște amintiri urâte despre un criminal în serie care a comis genocid de dragul profitului, atunci pot fi încrezător că ăsta ar fi cel mai rău lucru care mi s-ar putea întâmpla.
Erendor: Nu vreau să par un pesimist sau să-ți stric cheful, dar Drakenia nu are prea multe de oferit fără o civilizație evoluată, încă există mulți prădători mai puternici decât mine și riscul de a fi atacați din nou de aliații lui Arus. Ca să nu mai spun că vei ajunge într-o lume în care un grup de atacatori au reușit ceva ce se credea imposibil, au exterminat întreaga civilizație. Pe Pământ nici chiar Extincția din Triasic, zisă și „Marea moarte”, un eveniment care nu poate fi numit decât „Apocalipsă”, nu a reușit să facă asta, și era un eveniment global cu cauze naturale.
Victor: Atunci poate lăsăm asta după ce îl bați pe netrebnic și o să te poți concentra mai bine la ce ai de făcut.
Erendor: Mda, ar fi mai bine.
Emira: Destul cu vorbăria, grătarele astea nu se vor mânca singure!
Petrecerea lor a ținut cam toată ziua, dar la sfârșit a venit și timpul ca Erendor să se întoarcă pe Drakenia și să înfrunte noii aliați ai lui Arus cât așteaptă ca el însuși să se întoarcă. Se aștepta la orice din partea lui, chiar orice ... exceptând un anume lucru. Se aștepta să fie nevoit să lupte cu alți Drakenieni semi-puri, dar nu se aștepta la ceea ce a urmat la doar câteva ore de la întoarcerea sa: Erendor a fost întâmpinat de ceea ce părea a fi un grup de Drakenieni de sânge pur, dragoni adevărați cu abilitatea de a-și schimba forma cu cea a unui om oricând doresc, printre aceștia fiind și tatăl său, Dragantor, în forma de om.
Dragantor: Mă bucur să te revăd, campionule! Ești la fel de chipeș cum îmi aminteam! Semeni mult cu mine!
Erendor încă nu e convins că are de-a face cu tatăl său real, întrucât îl știa mort trebuia să se asigure că este doar unul din șiretlicurile lui Arus înainte de a acționa, chiar dacă era sigur că este.
Erendor: Cine ești tu?!
Dragantor: Nu-i evident, băiete? Sunt tatăl tău!
Omul care stătea în fața lui Erendor, spunând că este tatăl său, a luat forma unui dragon Infernus chiar în fața lui, sperând să fie o dovadă suficient de bună că ceea ce spune el este real.
Dragantor: Ce zici acum, campionule?
Erendor a preferat să treacă la o abordare mult mai directă decât cuvintele goale, s-a repezit spre el și l-a atacat cu o lovitură de pumn, cât încă era în forma sa umană, și l-a pus la pământ cu doar atât. Toți ceilalți au sărit în ajutorul lui Dragantor, dar au fost eliminați din peisaj unul câte unul, cu câte o singură lovitură fiecare, ceva extrem de nefiresc printre dragonii Drakenieni, de obicei aceștia pot rezista unor forțe de sute sau chiar mii de ori mai mari decât cea exercitată de Erendor în forma sa umană, și a ținut cont și de faptul că toți acei indivizi erau în forma dragonică.
Erendor: Încep să-mi dau seama ce se întâmplă aici, sunteți niște falși!
Dragantor: Ce te-a apucat, campionule?! Ce tot faci?! Ce zici acolo?!
Erendor s-a apropiat de el înainte de a se ridica și l-a ținut cu capul la pământ călcându-i unul dintre coarne, și a început să le explice, sau cel puțin să le dea un indiciu, cu privire la motivația sa și cuvintele rostite.
Erendor: Ca să fiu cât se poate de clar, tata nu ar fi fost atât de ușor pus la pământ și nici ceilalți, dar dacă tot vrei să dovedești că ești cine spui că ești, și ai cam „ruginit” atunci răspunde-mi la câteva întrebări! Prima întrebare: Care este numele primului tău născut?
Dragantor: Erendor, desigur! Tu ești primul meu născut!
Erendor a luat piciorul de pe cormul lui Dragantor și l-a pus pe gâtul lui, întrucât i-a dat un răspuns greșit, dar nimeni în univers nu avea de unde să știe asta, Erendor nu a fost primul născut al lui Dragantor.
Erendor: Greșit! A doua întrebare: Cine a murit mai întâi dintre Furnalhorn și Torțiorm, și ce a reprezentat acesta pentru tine?
Erendor apăsa destul de tare pe traheea lui, deci s-a cam chinuit puțin să răspundă, dar ceilalți erau inconștienți, deci se poate considera norocos.
Dragantor: Primul căzut a fost Torțiorm, cel mai apropiat dintre prietenii mei!
Erendor apasă și mai tare pe gâtul falsului său tată în timp ce-i dă „verdictul”
Erendor: Greșit din nou! Am deja destule dovezi că tu nu ești tata, ești un fals, vorbești ca el, arăți ca el, dar nu lupți ca el și nu miroși ca el. Pot înțelege partea cu lupta, în vremurile sale bune tata ar fi spălat podeaua cu mine în luptă dreaptă și nu s-ar fi reținut câtuși de puțin, dar să nu știi răspunsurile la întrebări atât de simple și să nu mai ai același miros, cum poți să te aștepți ca eu să cred asta? Am văzut cu ochii mei moartea tatălui meu, acesta nu a avut absolut niciun secret față de mine și de mama. Lăsând asta la o parte, nu pot să cred că cineva atât de experimentat în braconaj ca Arus nu-și dă seama că nu mă poate prostii cu asta, orice creatură de pe Drakenia își recunoaște semenii după miros!
Dragantor abia mai poate respira sub presiunea exercitată de piciorul lui Erendor, iar ceilalți sunt încă inconștienți.
Dragantor: A trecut mult timp de atunci, mai dă-mi o șansă!
Erendor: În fine, cea mai importantă întrebare dintre toate are un răspuns cu neputință de uitat: De ce m-ai botezat „Erendor”? Cine era acest individ?
Dragantor: O legendă printre dragonii Infernus, și totuși un erou ale cărui merite nu au fost niciodată recunoscute cu adevărat!
Erendor ia piciorul de pe gâtul acestuia, iar Dragantor se ridică și își reia forma umană vrând să continue conversația ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat cu adevărat, ca și cum totul ar fi fost doar în mintea prea tânără și necoaptă a fiului său, dar nu a mers chiar așa.
Dragantor: Vezi, campionule? Încă îmi amintesc câte ceva!
Erendor: Nu te grăbi, falsule! Răspunsul tău este cum nu se poate mai greșit!
Erendor l-a împins pe falsul său tată, iar când acesta a căzut la pământ, tânărul Drakenian i-a zdrobit capul cu călcâiul, lăsând în urmă doar un crater puțin adânc care s-a umplut cu sângele scurs din cadavru.
Erendor: Arus este mai prost decât credeam dacă se așteaptă să cad în plasa asta.
După acest eveniment puțin stânjenitor pentru el, Erendor a mai făcut câțiva pași spre nord întorcându-se la căutările lui, dar de nicăieri a venit cineva sau ceva în viteză și l-a doborât la pământ cu o lovitură. Entitatea misterioasă nu s-a oprit pentru a discuta cu Erendor, și-a continuat deplasarea. Oricine sau orice ar fi fost, era foarte rapid, probabil super-sonic, întrucât tot ce s-a mai simțit după lovitura inițială era doar o adiere de vânt care bătea dintr-o direcție nefirească vânturilor Drakeniene, dinspre nord spre sud. În plus pe sol se vedeau urme de pași, iar acel vânt era prea cald pentru a fi unul natural, prea cald chiar și pentru un vânt Drakenian, care uneori, în anumite regiuni, trece, sau mai degrabă trecea, de 1000 de grade. La întoarcere, entitatea l-a mai lovit o dată, de data aceasta a fost încărcată electrostatic din pricina frecării cu particulele atmosferice, destul cât să-l „trezească” pe Blitz.

2) Blitz

După transformare, Blitz a pornit în urmărirea acelei entități. Nu i-a fost greu să o prindă din urmă din moment ce fulgerul este mult mai rapid decât sunetul. În momentul în care a prins din urmă atacatorul și i-a tăiat calea punându-i piedică, Blitz a rămas surprins. Se aștepta la un hibrid umanoid-drakenian mecavibros, cu puteri de sunet, în schimb era doar o fată, o fată aproape obișnuită, fără nimic dragonoid în ea, doar câteva componente metalice ciudate. Aceasta s-a ridicat destul de greu de pe jos, rănile încă i se vindecau, dar era în stare să lupte.
Blitz: Nu aș apela atât de repede la un astfel de clișeu, dar cine ești tu, făptură, și ce dorești?
Atacatoarea (G.S.): Din moment ce această informație nu schimbă nimic, nu am niciun motiv să o ascund, eu sunt Gregoria Salazar, și am să-l las pe tata să-ți explice motivele intervenției noastre.
Blitz: Grozav! O mică problemă totuși, nu mai e nimeni aici, doar noi doi ... și restul fețelor mele.
Gregoria: Arus ne-a avertizat în privința ta, a zis că ești nebun de legat, iar eu am întâlnit destui, dar niciunul care să îmbrățișeze sindromul personalităților multiple cu atâta mândrie. Nimic nu mă putea pregăti pentru așa ceva.
Blitz: Ei haide, scumpete, o spui ca și cum ar fi ceva rău.
Gregoria a început să-l atace în viteză, dar Blitz nu a ripostat în maniera în care s-ar fi așteptat ea. În loc să eschiveze atacul și să riposteze, Blitz doar a eschivat și a continuat să-i explice condiția sa și pe cea a lui Arus.
Blitz: Sunt mândru de condiția mea din mai multe motive, primul ar fi acela că fiecare dintre personalitățile mele este o entitate de sine stătătoare, capabilă să gândească și să acționeze pentru sine prioritizând o anume trăsătură peste altele, una care o face unică. Eu sunt Electron Blitz, sunt cel copilăros, cel imatur în viziunea multora, dar eu prefer să cred că sunt mereu tânăr și plin de viață, ar trebui să încerci asta.
Gregoria: Și restul ar fi ...
Blitz: Doar unul contează mai mult ca altele în această discuție: Arus este „sănătos”, paradoxal așa cred toți, totuși destul de nebun dacă crede că o fetișcană mă poate doborî. Nu știu de ce nimeni nu este numit nebun dacă extermină populația unei planete doar pentru a-și umple buzunarele. Poate eu sunt nebun, dar el este un criminal, și îi voi stârpi pe toți cei care se asociază cu el, oricine sau orice ar fi!
Lupta dintre ei a început din nou, aptitudinile biologice ale lui Blitz erau mai mult ca suficiente pentru a-i face față atacatoarei, chiar dacă aceasta are o infrastructură bionică modernă incorporată în țesuturile sale. Orice Drakenian posedă forță brută, chiar dacă unii decid să nu o folosească prea des, deci loviturile de pumn ale Gregoriei nu provoacă cine știe ce daune, deși nici ale lui Blitz, acesta prioritizând viteza în detrimentul altor aptitudini, tipic electron. După câteva lovituri din fiecare parte, Blitz decide să nu lungească fără rost lupta și să o încheie cu o altă glumă copilărească de-a sa.
Blitz: A fost amuzant, draga mea, dar m-am cam plictisit. Ce ar fi să-ți fac cunoștință cu un vechi prieten al tatălui meu, Lucis, cu siguranță se va bucura să te vadă.
Gregoria: Parcă nu mai era nimeni aici!
Blitz: Eh, nu pot fi mereu atât de precis.
Blitz aleargă spre ea și o apucă bine de un picior, după aceea se îndreaptă spre un munte din apropiere, unde se folosește de inerție pentru a lovi o stâncă dură cu Gregoria. Pe acea stâncă rămâne un mulaj aproape perfect al chipului fetei, alt motiv de glumă pentru Blitz.
Blitz: Știam eu, Lucis te place. Cam ciudat, de obicei este extrem de vulcanic.
Gregoria își dă seama în sfârșit la ce se referă Blitz, și este îngrozită să afle că a fost dusă în vârful unui munte vulcanic activ.
Gregoria: Lucis e ... un vulcan?!
Blitz: Toți munții de pe Drakenia sunt vulcanici, dar acesta este ceva mai generos cu gazele, desigur pentru un Drakenian nu sunt otrăvitoare, dar tu vei avea nevoie de puțin ajutor ca să te poți ridica de jos și dacă ai noroc vei supraviețui. Partea bună este că ți-a făcut un portret minunat, nu crezi?
Pentru Gregoria lupta s-a sfârșit. A inspirat prea multe gaze otrăvitoare pentru a mai putea lupta, sistemele interne de stabilizare a semnelor vitale ale infrastructurii sale bionice sunt la un pas de prăbușire, așadar a trebuit să-și folosească geo-saltul pentru a părăsi scena luptei și a se recupera la baza de operațiuni. Grun, tatăl fetei, nu a fost prea fericit să afle că fiica sa puțin rebelă nu l-a ascultat nici acum și a luptat singură cu un inamic prea puternic pentru ea, deci a extras informația locației lui Blitz chiar din cipul bionic al Gregoriei și s-a îndreptat înspre acea locație, dar și-a luat o mască de gaze, pentru orice eventualitate. Ajuns pe Lucis, Grun vede cum la vreo 10 sau 12 metri de el arde un personaj oarecare, probabil cel responsabil pentru starea fiicei sale, și de altfel singura variantă plauzibilă. Din focul violent în care se afla a ieșit un om oarecare, unul care nu avea nimic diferit de el, dar probabil nu avea diphalia, și care se îndrepta spre nord. Erendor i-a simțit mirosul, și-a îndreptat privirea spre el și a așteptat ca el să atace mai întâi chiar dacă instinctul teritorial îi spunea să atace.
Grun: Să înțeleg că fiica mea nu a fost o provocare pentru tine.
Erendor: Dacă a învățat de la tine clar trebuie să-ți revizuiești metodele de predare, a fost o prestație dezamăgitoare și lipsită de onoare, totuși, dacă semăna cu tine ai fi făcut la fel.
Grun: Tu vorbești de onoare?! Ai încercat să otrăvești un copil! Ce spune asta despre tine?
Erendor: Cei care lucrează pentru Arus îmi sunt dușmani, și nu merită milă.
Grun a ținut morțiș să clarifice situația, cu voce tare și hotărât, în timp ce lua poziția de luptă.
Grun: Lucrez cu el, nu pentru el!
Erendor îi urmează exemplul și ia poziția de luptă.
Erendor: Cu el, pentru el, mi-e tot una.
Lupta a început, fiecare se repezea spre celălalt folosindu-și forța brută pentru a ataca. Încă de la primul atac Erendor a realizat că forța lui Grun este dincolo de cea a Gregoriei, dar nu dincolo de a sa, fiind o potrivire aproape perfectă. Fiind pur biologic, Erendor oscilează destul de mult datorită oboselii, iar Grun se folosește de asta. Cu o lovitură puternică de pumn, Grun își trimite oponentul într-o stâncă dură de la baza muntelui. Stânca s-a sfărâmat și a căzut peste Erendor, dar câteva momente mai târziu toate acele pietre au fost aruncate spre Grun, care și-a folosit geo-saltul pentru a ajunge în acel loc.

3) Tecton

Grun și-a folosit puterile de control al pământului pentru a devia atacul și a făcut ca toate acele pietre să se învârtă în jurul lui cum planetele orbitează stele și nu s-a sfiit să le întoarcă spre adversarul său. Poate arăta diferit, dar era tot inamicul în viziunea sa. Tecton nu a încercat să evite pietrele, întrucât viteza nu este o aptitudine subtera, în schimb a sedimentat pietrele și le-a înghițit.
Tecton: Renunță, Salazar, câtă vreme ating pământul nu-mi poți face nimic!
Grun: Atunci ce ar fi să te trimit în aer?
Tecton: Poți încerca, dar vei vedea cât de curând că e în zadar.
Grun și-a combinat viteza bionică cu forța sa brută și l-a lovit pe Tecton în plin. Acesta nu a avut cum să riposteze și s-a sfărâmat în mii de bucăți de piatră care au început la scurt timp să se adune la un loc și să refacă forma anterioară spre surprinderea lui Grun. Tecton a profitat de faptul că Grun era aproape de el și a atacat brusc. L-a apucat de gât și a început să alerge în linie dreaptă, iar la fiecare 5 metri din pământ se ridica un stâlp de piatră pe care Tecton îl folosea ca să-l izbească pe Grun de el cu o forță atât de mare încât îl spulbera cu totul și înghițea pietrele. După vreo 6 sau 7 astfel de izbiri, Tecton și-a aruncat oponentul într-unul mai mare la vreo 10 metri de el, a inspirat adânc și a scuipat un jet presurizat de nisip spre el. Atacul a distrus în întregime acel stâlp și l-a împins pe Grun aproape 100 de metri de la locul impactului, tot ce a rămas în urmă a fost un șanț aproape la fel de adânc pe cât era el de înalt. Grun a fost surprins de asta, dar și mai surprins când Tecton s-a scufundat în pământ ca și cum ar fi fost apă, s-a îndreptat spre el și la apucat de piciorul drept, după aceea a ieșit la suprafață și l-a izbit de vreo 10 ori de pământ, iar după a zecea izbire i-a dat drumul și l-a trimis într-o altă stâncă cu o lovitură de picior în coaste. Partea cea mai rea pentru Grun este că nu îl poate detecta sub pământ nici chiar cu ajutorul simțului său seismic, dar Tecton este făcut în întregime din piatră și probabil poate fi controlat.
Grun: Deci asta este legendara putere subtera de care mi-a povestit Arus! Recunosc, este impresionantă, dar și eu pot controla pământul și orice este făcut din piatră!
Grun a încercat să-și folosească puterea biologică a controlului pământului asupra lui Tecton, dar a realizat repede că este mult prea dificil doar să-i încetinească deplasarea, darămiteri să-i influențeze acțiunile. Adevărul este că nu a mai încercat niciodată să controleze entități din piatră vie, și să nu uităm că Tecton poate oricând să redevină biologic.
Tecton: Crezi că puterea ta se compară cu a mea, pramatie? Sunt Subtera Tecton, la porunca mea munții se aruncă-n mare!
Grun: În cazul ăsta e bine că am și alți „ași în mânecă”.

4) Incarcekon

Grun își folosește din nou puterea, de data aceasta pentru a extrage metal din pământ și a forma un ciocan de luptă din el. Fără să știe cu ce se confruntă, acesta aleargă spre Tecton folosindu-și viteza bionică și îl lovește cu acel ciocan în piept, dar Tecton nu se clintește din loc, iar ciocanul rămâne înțepenit în pieptul său. În timp ce se transforma în Incarcekon a apucat de coada acelui ciocan și l-a smuls din pieptul său, lovindu-l tot odată și pe Grun cu el.
Incarcekon: Nu ai nici cea mai vagă idee în ce te-ai băgat, nu-i așa?
Grun: Substanța pe care Arus o numește ADMD îți permite să faci asta, corect? Oamenii mei vor fi salvați cu ajutorul ei, deci fi un băiat bun și dă-mi-o de bună voie!
Incarcekon: Câtă vreme ai chiar și cea mai mică legătură cu Arus, oricare ar fi relația dintre voi, tot ce vei primi de la noi va fi doar bătaie, așa că vino-n coace să te bat puțin!
Situația începe să devină iritantă pentru Grun. Acesta își folosește din nou viteza bionică pentru a trimite spre Incarcekon un baraj de lovituri de pumn. Pe corpul metalic al tânărului Drakenian apar îndoituri pronunțate, dar nu simte durerea așa cum ar simți-o dacă ar fi în forma sa biologică. Grun lovește în continuu, iar după câteva clipe Incarcekon înghite ciocanul de metal din mâna sa și folosește masa metalică suplimentară pentru a-și crește lame de dimensiunea unui cuțit de vânătoare pe tot corpul, astfel Grun nu mai poate lovi ca până acum fără să se taie în acele lame. Grun s-a îndepărtat de el pentru a se gândi la o nouă strategie de atac, iar Incarcekon a lansat toate acele lame de-odată spre locația adversarului său. Fiind rapid, Grun s-a ferit la timp de atacul tânărului metalicon. A folosit un geo-salt pentru a evita lamele și a se apropia brusc de el, după aceea a trimis o lovitură de pumn în bărbia sa, cu un alt geo-salt a ajuns în spatele lui și l-a lovit cu genunchiul drept chiar în coloana vertebrală, după care i-a smuls aripile și a folosit din nou geo-saltul pentru a ajunge în fața lui la vreo 3 metri în aer ținându-i aripile metalice în mâini și înfigându-i-le-n ochi cu ultimul atac. Incarcekon cade la pământ, iar Grun se dă câțiva pași în spate suflând din greu. Chiar și el a obosit luptând, dar lupta este departe de a se fi încheiat. Incarcekon își scoate aripile din ochi, și le reatașează, își îndreaptă îndoiturile de pe corp și atrage spre el toate lamele pe care le-a trimis mai devreme spre Grun făcându-le să se învârtă în jurul său cum a făcut Grun cu pietrele de mai devreme.
Incarcekon: Mă văd nevoit să-l citez pe bunul meu prieten Tecton: Renunță, nu poți să-mi faci nimic, nu ai cum să mă rănești!
Grun: Nu-i nevoie să te rănesc dacă te pot topi!

5) Vorg

Folosindu-și puterile biologice asupra pământului, Grun exercită în mod continuu o presiune destul de mare asupra acestuia, transformându-l în lavă pe care o trimite spre Incarcekon. Acesta nu stă pe gânduri și o înghite pe toată eliberându-l pe Vorg.
Vorg: Trebuie să recunosc, sunt puțin impresionat! Tu poți folosi mai multe aspecte ale aceleiași puteri simultan, pe când eu trebuie să-mi schimb forma, fiziologia și personalitatea pentru a folosi chiar și puteri „înrudite” între ele.
Vorg inspiră adânc și scuipă un jet puternic de lavă spre Grun, care se protejează cu un scut deflector creat de infrastructura sa bionică, după aceea își creează două săbii din lumină solidă crezând că cel puțin acestea vor avea un efect asupra adversarului său, dar nici Vorg nici restul personalităților lui Erendor nu sunt impresionate.
Vorg: Nu o să te mint, am câte un răspuns la orice ai putea trimite spre mine, chiar și la asta.
Grun: Nu mai spune! Înghite-le dacă poți!
Grun s-a năpustit cu săbiile asupra lui Vorg, dar acesta le-a prins cu dinții și le-a absorbit eliberându-și forma poziradion.

6) Dreydin

Cu un laser puternic, Dreydin îl îndepărtează pe Grun de el și așteaptă să atace din nou, făcându-i cât mai clară situația.
Dreydin: După cum spunea Incarcekon, tu nu ai idee în ce te-ai băgat, nu vei ieși învingător din lupta cu noi! Orice poți face, noi facem mai bine.
Grun: Când ai atâtea de pierdut îți mai pasă de pericole?
Dreydin: Ce știi tu despre pierderi?! Din câte am înțeles tu încă ai un popor, o fiică, o soție, cu alte cuvinte o familie, dar eu o mai am doar pe mama și această planetă! Din cauza lui Arus am pierdut orice altceva: pe tatăl meu, unchii și mătușile mele de pe Drakenia, toată populația Drakeniană care mă putea învăța atâtea despre tot ce pot face!
Dreydin se repede spre Grun și îl apucă de gât cu brațul drept, ridicându-l în aer. Viteza lui Dreydin este mult peste orice poate dezvolta orice infrastructură bionică. Dintr-o dată brațul tânărului Drakenian începe să strălucească, Grun își dă seama că pregătește un atac, dar nu poate folosi geo-saltul pentru că l-ar transporta și pe Dreydin cu el din pricina contactului fizic dintre ei. În plus, Grun începe să rămână fără oxigen și trebuie să renunțe la masca pe care o poartă.
Dreydin: Vreau să-ți fie clar un lucru: Voi proteja ce mi-a rămas chiar de-o fi să mor!
Dreydin se pregătește să lanseze atacul și să pună capăt luptei, dar din reflexia sa în vizorul măștii lui Grun se aude vocea lui Erendor care îl avertizează că trebuie să se ferească de un atac surpriză.
Erendor: Ai grijă!
Gregoria și-a revenit aproape complet și s-a-ntors în luptă ca să-și ajute tatăl aflat la ananghie. Cu un geo-salt și un atac în picaj, aceasta îi separă, iar laserul pregătit pentru Grun este trimis acum spre picioarele celor doi, făcând un crater sub ei care-i dezechilibrează.
Dreydin: M-am săturat de voi, speram să nu se ajungă la asta, dar voi nu-mi dați de ales.
Dreydin observă un șarpe în apropiere, unul veninos, și se apropie de el cu intenția clară de a fi mușcat. Veninul acestuia se răspândește rapid în corp, cu toate acestea este extrem de dureros, și eliberează o nouă personalitate a lui Erendor, una atât de crudă încât poate fi descrisă doar ca „Genocid viu”. Noua sa formă are, la fel ca restul formelor Drakeniene, gheare, ghimpi, colți, coarne, dar și aripi, iar solzii săi sunt puternic nuanțați în verde-safir.

7) Genocid (Personalitatea crudă)

Genocid se apropie încet și amenințător de cei doi adversari ai săi, aceștia din urmă stau în gardă, cine știe ce personalitate nebună mai e și asta și ce poate face, dar cât de curând vor afla.
Genocid: Vă avertizez de pe acum: Plecați! Spre deosebire de multe alte personalități ale lui Erendor, eu nu ofer a doua șansă, rămâneți și luptați cu mine pe propriul risc!
Grun își ia masca de pe față, pentru că tocmai a devenit inutilă nemaiavând oxigen, dar ironia face ca tocmai acuma să aibă mai mare nevoie de ea. Crezând că 2 vor fi suficienți ca să-l doboare, Grun și Gregoria iau poziția de luptă și se reped spre el folosindu-și viteza bionică și săbiile din lumină solidă, dar Genocid devine ceață și atacul trece prin el fără vreun efect. Tatăl și fiica au grijă să nu inhaleze ceața, întrucât nu știu ce este, dar nu vor rezista la nesfârșit așa. Genocid redevine solid, îi ia pe cei doi atacatori și se repede din nou spre Lucis. De data aceasta folosește chiar mai multă forță, iar impactul provoacă o erupție vulcanică violentă. După acest atac, Genocid inspiră adânc și expiră un nor de ceață otrăvitoare, gros că l-ai putea tăia cu un cuțit, dar nu foarte presurizat, vântul îl va purta peste tot oricum, nu este nevoie de efort suplimentar pentru a direcționa un jet de otravă, mai ales că și erupția eliberează tone de gaze otrăvitoare în atmosferă. Grun și Gregoria nu mai au de ales decât să urmeze sfatul lui Genocid și să se retragă cât încă mai pot. Folosind iarăși geo-saltul, aceștia se retrag în ascunzătoarea lui Arus, dar ajunși acolo cad într-o comă care nu durează prea mult, însă la trezire află că Alura, soția lui Grun și mama Gregoriei, a plecat să-i caute, deoarece au lipsit mult, iar Arus îi întărâtă și mai mult împotriva lui Erendor și a personalităților sale spunându-le că este doar o chestiune de timp până când Erendor, sau mai rău, Genocid o va întâlni și o va trata așa cum trebuie tratați dăunătorii.

Va urma