agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-03-28 | |
- Ce ai mai gătit azi?
Peste undele de aer, așteptam. Și totuși, nu mă așteptam să răspundă. Chipul acela și corpul ei interzis mă făcea să visez ceva interzis. Mintea îmi spunea că este perfectă, dar, așa cum mi se întâmplă mereu, ea era de dincolo de acel gard de sârmă ghimpată. - Plăcintă cu mere… și îmi trimite o poză cu cuptorul plin cu o tavă în care aburea o plăcintă de mere, cu crustă și tot, așa ca într-o carte de bucate. Pentru o secundă, mă face să mă simt special, ca și cum am avea ceva, ca și cum ar fi o legătură între noi, dar, în mintea mea era acel sincer și real aparent. Știam că va da poza aceea la toată lumea. Așa era ea, dorea să fie privită și lăudată de toți. Mă simțeam iar doar UNUL din cei mulți. Am studiat poza, am văzut ceva special acolo, o pereche de papuci pufoși. Ah, acea pufoșenie pe care o simți într-o casă călduroasă și plină de iubire, acel mediu perfect pe care oricine și l-ar dori. Am făcut o glumă despre ce am văzut, dar, am primit o altă poză. Erau gleznele ei, sau cel puțin eu atât am văzut, pentru că poza era mai mult decât închisă, fără pic de conotații, o poză glumeață, copilărească, pufoasă. Avea un halat lung și papuci pufoși. Aparent o poză decentă, fără nici un fel de mesaj. Eu nu puteam să îmi scot din minte gleznele. Mă face să mă simt adolescent, cu sentimentul acela de inimă zburdalnică, cu acel sentiment care vrei să îl ascunzi pentru că la vedere te face să te înroșești pe interior. - Port doar halatul și papucii… a spus ea. Atunci imaginația mea a luat foc. Știu, știu… spunea gândul, nu am voie, dar nu mă pot abține. De fiecare dată când mă uit la ea e ceva plăcut ce se aprinde în mine, o senzație de căldură și vis. Mă zgudui pe interior și alung visele, dar păstrez senzația, o las să dospească, o las așa în locul interzis, că doar știu că nu pot spune ceva, și doar știu că ea este fericită acolo. Auzi, tu știi că mă pierd în ochii tăi, tu știi cât de bine îmi face să te privesc în fiecare zi. Ești fata pe care aș păstra-o, dar acum ești doar fata interzisă. “Doar halatul și papucii!” - îmi răsună în minte… și totul începe aici. Simt cum fiecare fir moale din halatul ei o atinge, îi mângâie corpul, coapsele moi și fundul obraznic și infatuat. Aerul mai răcoros intră pe sub halat, picioarele calde se ating pe interior, fără opreliști, fără altă textură între picioare, doar piele moale atingându-se în crăpătură, căldură fină, moliciune de nedescris. Se asează lângă mine, caldă, aparent, normală, cu mintea dansând în vise ca niște voaluri albe și fine de trupuri amestecate. Să fiu acolo, să vină lângă mine caldă, să simt sânii agitați cum se lipesc de mine când urmează să privim la un film. Și ne uităm, și eu un pic indiferent, ignor căldura, cu curiozitatea unui nou episod din acel film, filmul pe care îl tot începem și e tot timpul altul. Fără să vreau, îmi strecor mâna între picioarele ei și descopăr Nimicul care există, Lipsa de orice textură din ceva ce ar fi putut să aibă pe sub. E oare un vis? Ea știe oare că nu va scăpa acum de… Îmi strecor mâna pe sub halat, și las nebunia să mă invadeze. Ajung acolo între cele două linii calde și le depărtez ușor spre umezeală. Mâna cealaltă alunecă pe sâni și îi simt întăriți în capăt. Privirea ei spune un oftat de plăcere. Mă dorește, mă dorește să o iau și să o înfing în mine, și a venit cu invitația scrisă pe sub halat. Cum se simte oare să știi că ai puterea asupra lui, să știi că ai puterea de a îl face să simtă fericirea doar prin o simplă învitație. Este atât de dulce în priviri încât nici nu ai putea să îți poți imagina vreodată că sub acel halat se ascunde un mic diavol cu aripi de înger. Era excitat de gând, eram excitat de invitație, și am pășit dincolo, am luat-o de sâni și am strâns-o în brațe tare, cu mână în plăcerea ei adânc înfiptă. Se simțea cum se topește, se simțea cum plăcerea o învăluie prin atingerile mele. Își strecura mâna în spate, mă apuca de căldură, mă smucea fără milă, dar eu eram calm. Am ajuns să simt totul, carnea umedă și roză din ea, locurile plăcute și nebănuite, tărie peste moliciune. Halatul a căzut, și odată cu el a căzut și capul meu între picioarele ei. Aș fi vrut să mângăi, să sărut buze cu buze, să scot limba ca un urlet în ea, să scot un urlet din atingerea limbii mele. În schimb am privit goliciune, două părți care se întâlnesc, două părți care așteptau să mă înghită cu totul. Nu mă interesa dacă avea așteptări, nu mă interesa decât să o văd, să o simt, să o aud fericită. Era o clipă de egoism aici, era clipa în care eu “mușcam” din floarea intimității ei fără milă, cu încetinitorul, cu toată savoare ei, cu toată splendoarea ei. Era egoist și lăsam timpul să treacă încet, să simtă tensiunea cum crește, să își dilate pupila dorinței, să se enerveze plăcut și să mă vrea în ea, să mă vrea de tot, să vrea să îmi ridic capul din săruturi și să o pătrund în suflet, să scape de tensiune și nebunie. Dar eu eram egoist și exploram pereți, umezeam buzele, sugeam nectar. Era întinsă pe spate și sânii se revarsau cu sens, cu vârfuri care indicau cerul. Dacă eu te privesc în ochi, și ochii tăi știu ce gândesc, pe când gândul tău știe că dorește ce gândesc eu să fie ascuns, oare ce simți? Îți dorești ca privirea mea să tacă? Îți dorești ca gândul tău să tacă? Îți dorești ca fluturii din tine să se potolească și să nu îți mai dorească să fie curioși? Eu te privesc și mă întreb… gândește oare la fel ca mine, simte la fel ca mine, e oare udă? Am desfăcut picioarele și am ancorat privirea în ochii ei, pătrunzând încet, încet, de tot. Mă simțeam strâns de picioarele și de buzele ei. Aș fi vrut să stau așa foarte mult, să o privesc în ochi și să vorbesc de ziua de mâine, dar ea mă chema, mă mișca, mă adâncea în ea. Acolo jos, între noi se întâmpla ceva, ceva ce creștea și își întindea ramuri de plăcere prin toate părțile trupurilor noastre. Sânii ei erau întrebați rând pe rând cum de au sfârcurile între buzele mele, și ele răspundeau răstit și tare cu vârfuri tari și direcții confuze unde să privesc: în sus, în jos, spre nuci. Apăsam tare cu tot corpul, apăsam tare cu totul, dar ea nu era deloc deranjată, nu era deloc supărată. Ma trăgea mai adânc spre adâncuri. Am spus că o ador, și cuvintele erau singure și stinghere în aer. Ea avea mai multe cuvinte, mai multe vorbe, mai multe dorințe. Am întors-o brusc, am ridicat-o și am pătruns iar în Rai. Corpul ei era umed, buzele ei îmi îmbrățișau tăria, mâna ei era între picioare. Eram prizonier în ea cu atât de multă plăcere încât priveam tâmp mișcările trupului meu. Ah, acel fund dorit de atât de mulți, dar care aparține doar unuia. Norocosul. Acum era al meu, prin mintea ei, prin visul meu, prin gânduri de adulter nebun. A scos un zgomot tare, plăcerea care deranjează vecinii. I-am acoperit gura cu mâna. Era atât de liniște încât toți îi vor auzi țipătul. Regreți, acum, oare că porți doar halatul și papucii? Lucruri rele se pot întâmpla în realitate și în gând. Oare ce vei gândii când gândul meu trece prin ochii tăi în gândul tău? Mă bucur că stau ca o sămânță în gândul tău, o sămânță de fior plăcut din amintire. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate